#DobrogeaDigitală Dobrogea după Primul Război Mondial - Cu ce probleme s-au confruntat autoritățile române? (VII)

 

Un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - col. (r) Remus Macovei propune cititorilor o altă lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.
 
Cartea se deschide cu o prezentare cuprinzătoare scrisă de Lavinia Dumitrașcu, aceasta abordând toate capitolele cărții. Istoricul constănțean ne invită la o lecturare completă a lucrării.
 
Capitol I „Cronologia evenimentelor în perioada septembrie 1918 - ianuarie 1920“ îl introduce pe lector în contextul istoric al volumului. Capitolul II, „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“ aduce în atenție evenimentele de sfârşit de război şi consecinţele acestora pentru Dobrogea; Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia: Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea; Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea - cu dificultăţile aşteptate de Ia foştii ocupanţi bulgari.
 
„Capitolul III se opreşte asupra Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea. În acest context, autorul prezintă, în Capitolul IV - Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate - modul în care s-a realizat colaborarea cu trupele engleze, franceze şi italiene.
 
Odată reinstalate autorităţile româneşti în Dobrogea, acestea au fost nevoite să rezolve problemele vitale ale comunităţii: asigurarea alimentării populaţiei; asigurarea protecţiei sociale pentru copiii orfani; sprijinirea revenirii refugiaţior dobrogeni; Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare; Asigurarea asistenţei sanitare, viaţa religioasă, revenirea la sistemul de învăţământ românesc și altele. Aceste realităţi sunt tratate în Capitolul V: Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“, punctează Lavinia Dumitrașcu în prezentarea de la începului cărții.
 
Capitol șase abordează „Revenirea structurilor militare româneşti în Dobrogea“, referindu-se la: revenirea grănicerilor, revenirea Diviziei 10 Infanterie şi cooperarea acesteia cu forţele franceze din Cadrilater, la înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater şi la revenirea Diviziei 9 Infanterie în Dobrogea. Lucrarea se încheie cu Concluzii, Anexe, Bibliografie şi Foto documente.
 


Capitolele lucrării prezentate integral
 
În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al lucrării. Înaintea aducerii în atenție a primul capitol considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare.
 
În luna noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.
 
Remarcăm că autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revinit tuturor dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specific dobrogeană, au  reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.
 
Volumul abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilor naţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilor bolşevice.
 
Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.
 
Remus Macovei începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.
 
Anul Marei Unirii, 1918, este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.
 
Autorul continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta.
 
În continuarea introducerii generale a lucrării – cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente – autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.
 
„Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei, prezentate în ediția trecută.
 
„Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“  prezintă întregul proces, destul de complex și cu obstacole, al evacuarii ocupanților bulgari din Dobrogea după capitularea Germaniei și începerea tratativelor de după Primul Război Mondial.
 
După ce primele rânduri din cel de-al doilea subcapitol menționează marile unități bulgare staționate în Dobrogea, la începutul anului 1918, expunerea continuă cu metoda stabilită pentru evacuare. Ultimele detalii alte acestui subcapitol surprind reacțiile bulgarilor de după evacuarea trupelor acestora din Dobrogea.
 
În mod cronologic, următorul subcapitol abordează „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“. Aflăm, încă de la început, contextul în care s-au instalat trupele Puterilor Aliate în Dobrogea. Astfel că, potrivit tratatelor semnate în Dobrogea ar fi trebuit să se instaleze administrația românească, dar istoria ne-a demonstrate că nu astfel s-au desfășurat evenimentele. Remus Macovei explică motivele pentru care administrația nu s-a instalat imediat. Explicațiile sunt însoțite de telegrame, documente etc. Remarcăm comportamentul Puterilor Aliate față de pretențiile României în raport cu Dobrogea. Ultima parte din rubrica antemenționată prezintă instrucținile date de Ministerul de război român pentru instalarea trupelor engleze în Cadrilater și a trupelor franceze în Dobrogea de Nord.
 
Capitolul III deschide subiectul „Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea“. Aflăm, astfel, încă din primele rânduri, datele exacte la care s-au întorsc autoritățile românești în Dobrogea. Succesiunea de evenimente este prezentată în continuare de autor. Din raportul înaintat Marelui Cartier General Român (Secţia Informaţiilor), la data de 16 decembrie 1918, de către locotenentul Popescu loan, aflăm aspectul inedit privind instalarea autorităţilor româneşti la Bazargic, unde ostilitatea bulgarilor a fost şi mai evidentă:
 
Capitolul IV abordează tema „Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate“. Capitolul este structurat în  trei subcapitole, după cum urmează:  „Colaborarea cu trupele engleze“ , „Colaborarea cu trupele franceze“, „Colaborarea cu trupele italiene“,
 
Primul subcapitol „Colaborarea cu trupele engleze“ redă o generoasă descriere despre relațiile dintre autoritățile române și trupele engleze din timpul revenirii autorităților române în Dobrogea. Următorul subcapitol este dedicat „Colaborării cu trupele franceze“, ilustrând comportamentul, în general, echidistant al trupelor franceze în interacțiunea cu cele române. Ultimul subcapitol „Colaborarea cu trupele italiene“ prezintă o serie de evenimente între militarii români și cei italieni, surprinzând scene tensionate dintre aceștia și nu numai.
 
Capitolul V este intitulat „Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“ este capitolul central al lucrării care abordează problemele cu care s-au confruntat autoritățile române reinstalate. De la problemele de salubritate, la haos administrativ, toate acestea sunt relatate în acest capitol. După relatarea notelor despre asigurărea alimentării populației, autorul aduce în atenția problema „asigurării protecţiei sociale pentru miile de copii orfani“.

O generoasă prezentare este dedicată problem referitoare la „Sprijinirea revenirii refugiaţilor dobrogeni“. Aflăm că, odată cu începerea războiului, numeroși dobrogeni părăsesc localitatea pentru a se adăposti de ororile războiului. Autorului prezintă numeroase statistici, scrisori și documente, analizând în detaliu tema. Fiind un număr generos de pagini, redăm în cele ce urmează a doua parte a subcapitolului, restul urmând să fie  prezentat într-o ediție viitoare:

„La începutul anului 1917 o parte dintre refugiaţi au început să revină în Dobrogea. Gerhard Velburg, la 10 ianuarie 1917, consemna situaţia jalnică a ţăranilor care se întorceau acasă: 

«Am dinainte o căruţă cu refugiaţi. Tremurând din toate încheieturile şi plină de tină, cu oiştea ruptă, trasă de doi cai înfometaţi şi urmată de doi boi, o vacă şi un viţel. Şi ce mai e în căruţă, în afară de un moş foarte bătrân, care nu mai poate merge pe jos, de o ţărancă tânără cu o grămadă ce copii şi de mobile luate în grabă de acasă, în căruţă se mai găsesc şi animalele mici din ogradă, adică un porc care grohăie într-o cuşcă şi un cocoş care se trădează printr-un cucurigu. 

Drept merinde, refugiaţii au la ei doar câţiva saci de mălai din care îşi fac zi de zi mămăligă, o fiertură cu gust fad şi searbăd, care, în afară de pâine, este singura lor sursă de hrană. Nimeni nu ie dă nimic de mâncare, iar ei nu au bani să-şi cumpere de ale gurii. 

Nimeni nu vrea să-i găzduiască, aşa că dorm, mănâncă, gătesc şi locuiesc, în, sub şi în jurul căruţei. Căruţa este casa, zic ei!(...) În ce stare se află hainele lor, nu e nevoie să mai zic.(...) În ciuda tuturor lipsurilor şi nevoilor, în ciuda bolilor şi a deceselor în căruţe, refugiaţii sunt bucuroşi şi veseli.  Râd şi sporăvoiesc în timp ce aşteaptă ore întregi bacul lângă îngrăditura noastră». 

La 5 aprilie 1917, acelaşi soldat consemnează: «măsură ce vremea se îndreaptă, tot mai mulţi refugiaţi pornesc înapoi spre casă. Vin de la Focşani şi Brăila. Astăzi s-au adunat din nou aici vreo câteva sute de orăşeni. 

Ca să poată trece atâta amar de oameni, care stau pâlcuri, pâlcuri în jurul comandaturii, s-au adus în sfârşit, o ambarcaţiune cu aburi şi câteva barje. Mai întâi se urcă orăşenii, care sunt transportaţi, prin Călăraşi, spre Cernavoda pe gratis. Abia mâine vor fi încărcaţi şi ţăranii pe barje. Tabăra de refugiaţi s-a mărit cu vreo două - trei sute de căruţe şi se anunţă că alte câteva sute au plecat din Brăila». 

Comitetul refugiaţior dobrogeni, înfiinţat la Galaţi, format din proprietari, profesionişti, funcţionari şi industriaşi dobrogeni în urma întrunirii refugiaţilor, desfăşurată la 26 octombrie 1918, în sălile teatrului «Cafe Luther» din Galaţi, adresează următorul memoriu Regelui. Guvernului, Parlamentului şi ambasadorilor Puterilor Aliate, acreditaţi la laşi: 

«Excelenţă, Populaţia dobrogeană de origine română, evacuată din Dobrogea pe timpul ocupaţiunii acestei provincii în anul 1916 de armatele germano-bulgare, iar parte izgonită de autorităţile bulgare după ocupaţiune, a luat cunoştinţă cu durere de hotărârea marilor Puteri Aliate de a lăsa Dohrogea sub administraţia bulgară până la încheierea păcii generale. 

Această populaţie, format din sute de mii de suflete, pribegeşte astăzi prin tot cuprinsul Moldovei, ai Basarabiei, precum şi prin cartierele oraşelor de pe malul stâng al Dunării de jos şi, lipsită de mijloace de trai şi de bunul său căzut pradă năvălitorilor, se află astăzi în mizerie, aşteptând cu nerăbdare îngăduinţa de a i se permite întoarcerea la vetrele sale din Dobrogea, fără a fi ameninţată cu izgonirea şi fără a mai fi expusă la persecuţii. 

Hotărârile luate de bulgari în congresele din 17 decembrie 1917 şi 23 septembrie 1918 ţinute în oraşul Babadag, au fost luate în lipsa celei mai mari părţi din populaţiunea dobrogeană de origine română, care se găseşte de doi ani în pribegie dincoace de Dunăre. 

Populaţiunea română protestează cu energie contra procedurilor şi insinuaţiunilor autorităţilor bulgare, publicate în L’Echo de Bulgarie şi contra rezoluţiunilor amintite mai sus, luate de cele două congrese sub auspiciile autorităţilor bulgare, în scop de a induce în eroare opinia publică europeană, prin afirmaţii false. 

Expunându-vă acestea, vă rugăm. Excelenţă, să binevoiţi a fi interpretul acestei nenorocite populaţii şi de a interveni pentru a i se permite întoarcerea la vatră şi reintegrarea în drepturile ei, lăsând această provincie la ţara ei mam㻓.