#DobrogeaDigitală-„Dobrogea Jună. Caleidoscop” de Gelu Culicea, Alina Sin și Iuliana David „Muzăul dobrogean din Hârșova”

                                                         
Muzeul de la Hârşova, organizat de învăţătorul Vasile Cotovu în primii ani ai secolului al XX-lea, în clădirea vechii şcoli a urbei, este una dintre cele mai vechi instituții muzeale românești.
Expoziţia cu materiale de importanță deosebită pentru istoria românească și chiar europeană, precum și faptul că a fost redeschis de fiecare dată de Regii României, fac din acest mic muzeu un reper important în peisajul muzeografic şi turistic al Dobrogei.

Aici a găsit Vasile Pârvan fragmentul din inscripţia de fundare a castrului roman Carsium (103 d.Hr.) împreună cu alte inscripţii pe care le publică, iar geologul I. Simionescu, preşedinte al Academiei Române, a semnalat o valoroasă colecţie de roci.
În numărul 3 din 1 august 1911 al ziarului „Dobrogea Jună”, pe care îl regăsim în „Caleidoscopul” dedicat primului ziar care a marcat devenirea ținutului dintre Dunăre și mare, Ap.D.Culea scrie cu amărăciune despre lipsa de interes față de comorile noastre (la fel de actuală ca și în urmă cu peste un secol) și îl omagiază pe „omul rar” care a fost Vasile Cotovu, un vizionar ce a știut să transmită mai departe pasiunea și responsabilitatea pentru tezaurul dobrogean.
 

„Câţi dintre iubitorii de cultură ştiu de existenţa unui muzău la Hârşova? Şi mai ales, câţi dintre obişnuiţii călători prin ţinuturile dobrogene s-au abătut să-l vadă? O spune «Cartea de aur» a muzăului. Pe lângă membrii Familiei regale, sunt doar câteva nume cu reputaţie culturală şi politică şi, spre cinstea noastră şi drept pildă totodată, un însemnat număr de călători streini, atraşi de curiozităţile pământului dobrogean neobişnuite prin alte părţi. Streinii iubesc călătoriile şi pe deasupra ştiu cum să le facă; nouă nu ne place, ori nu ştim să le facem. Din tot ce se poate cuprinde cu ochii spiritului, ei aleg şi preţuesc tocmai aceea ce noi nu luăm în seamă şi dăm cu piciorul. Aceasta e deosebirea între ei şi noi.
În afară de articolele d-lui profesor universitar I. Simionescu, geologul Dobrogii, n-am cetit nicăieri vre-o însemnare despre colecţia artistică şi ştiinţifică din Hârşova, cea dintâi din ţară în acest fel după cele întemeiate şi susţinute de stat.
Trebue să cercetăm publicaţiile nemţeşti, franţuzeşti, englezeşti şi italieneşti, ca să ştim ceea ce se poate vedea la o palmă de loc şi dragă doamne, în ţară la noi, în casa noastră. Aşa suntem noi.
Trebue să aşteptăm vreun Netzhammer cleric catolic, strein de pământul nostru, care să se apuce să ciocănească pietrele, să sape şanţurile şi hîrtoapele pe unde oile pasc în tihnă, nebănuitoare şi ele ca şi stăpânii lor de ce e şi ce a fost supt picioarele lor; să aşteptăm să vie din sus o barcă lăsată în voia valurilor Dunării cu câţiva «maniaci» - totuşi la ei în ţară; savanţi şi profesori celebri, - cari în «lipsă de altceva mai bun» rătăciţi ăştia să colinde tufişurile, bălţile şi culmile, după vietăţi şi buruieni, pietre şi sfărâmături, pentru colecţia depărtatului oraş.
Şi dacă cumva vreodată ne apucă şi pe noi curiozitatea trecătoare de a vedea o lebădă de pildă, apoi nu trebue să ne ostenim s-o privim în maiestatea cuprinsului său, cum îşi mlădie gâtul, cum îşi înconvoae aripile ca nişte pânze în vânt, cum în legănări leneşe se pierde între trestii şi fantasticii nuferi, ca o minune albă; nu e prea mult s-o luăm razna printre băltoace. La Berlin unde avem tot confortul, putem vedea veritabila noastră lebădă «naţională» împăiată gata.
Mai mult, seara la operă putem s-o privim făcând pe călăuza misteriosului cavaler Lohengrin. Şi iarăşi de am vrea să ştim ceva din cultura neamurilor ce s-au strecurat pe aici dealungul vremurilor, apoi muzeele din Sofia, Paris, Berlin şi Londra, ne aşteaptă cu porţile deschise oricând.
 

Taine din alte vremi…

Pământul dobrogean după alipire a oferit lacomului economist de dincoace de Dunăre, un vast teren de exploatat economiceşte şi mai acum şi politiceşte. Cât pentru cel cultural l-a lăsat în seama visătorilor ce n-au venit aici după aurul celui de al doilea Eldorado. Şi atunci au tăbărât samsari din toate naţiile după lucruri vechi «nimicuri fără valoare» şi au umplut muzeele streine cu antichităţi dobrogene supt ochii noştri. Numai dela Troesmis (Igliţa) lângă Turcoaia, spune lumea - au încărcat un vapor întreg. Mai apoi ne-am trezit şi noi; a fost prea târziu. Bine c-a fost şi aşa. Cine ştie, poate că coloratele ridicături înşirate dealungul Dunării, rămăşiţi de întărituri romane, păstrează în adâncurile lor multe taine din alte vremi. Înţelegătorii de azi şi de mâine le vor căuta, le vor strânge şi le vor păstra cu cinste la locul unde se cuvine. Dintre aceştia este şi domnul Vasile Cotovu directorul şcolii primare din Hârşova. Ca toate târguleţele dunărene Hârşova este un loc plin de amintiri istorice. D-l Cotovu în sufletul d-sale de artist nu s-a simţit bine să calce peste nişte urme scumpe ce se uită, pier în ţărână ori în mâini neînţelegătoare. Şi s-a apucat cu o pasiune şi o răbdare vrednică de toată lauda să colecteze tot ce s-a putut găsi din tezaurul dobrogean risipit.
De remarcat e că a deşteptat gustul pentru colectare şi locuitorilor, copiilor chiar. Să-i vezi cum pe întrecute cu câte o ghiulea veche, un cuţit, o oală, o monedă, ca să fie scrişi în cartea de pomenire a muzăului. În neîncăpătoarea sală a muzăului se poate vedea o însemnată colecţie arheologică, alta etnografică, o rară colecţie geologică, apoi na zoologică şi botanică, toate din regiunea dobrogeană. Colecţia de tablouri şi fotografii, copii şi gravuri adaogă la frumuseţea artistică a muzăului.
În mijlocul sălii, ca un simbol e aşezată miniatura monumentului de la Adam-Clisi. Alăturea, într-o sală deosebită, e biblioteca muzăului înfiinţată tot de d-l Cotovu.
Muzăul e în creştere şi tinde să devie aceia ce trebue să fie un muzău al întregii Dobroge. Dacă statul ar sări în ajutor, dacă învăţătorii şi toţi oamenii cu înţelegere ar contribui cu darul şi stăruinţa lor, am vedea visul realizat în cel mai scurt timp. Şi e păcat ca buna voinţă a domnului Cotovu să nu fie sprijinită cu toată căldura.
Străbătând tăcutul şi singuratecul orăşel al Hârşovei, cu multe clădiri vechi şi mohorâte scăpate încă de pe vremea prefacerilor, printre şirul de case noi, ce se ridică biruitoare, clădirea şcoalei cu muzăul predomină triumfătoare până departe, ca un semn al viitorului.
Vizitând-o, pe lângă mulţumirea noastră proprie, ne facem o datorie şi totodată aducem prinosul nostru de laudă şi îndemn omului rar, care fără nici un sprijin de nicăeri a făcut mult faţă de cei ce au mijloace dela Stat, dar de pe urmă cărora nu se vede mai nimic pentru cunoaşterea bogăţiilor dobrogene.”

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.


DREPTURI DE AUTOR

a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.

b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Citește și:

„Dinastia Cotovu“ de la Hârşova. Românism prin şcoală şi muzeu (II) Vasile Cotovu - învăţătorul întemeietor de muzeu şi de bibliotecă (galerie foto)