#DobrogeaDigitală - „Familia regală a României şi meleagurile călărăşene” Regele Ferdinand I, singurul monarh care a avut fericirea să domnească peste o țară mare

Pe 20 iulie 1927, la ora 2,15, la Sinaia, Regele Ferdinand I moare, după o lungă suferință, în vârstă de aproape 62 de ani, cu Regina Maria şi patru dintre copii alături.
Intrată recent în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța, volumul „Familia regală a României şi meleagurile călărăşene”


scris de Constantin Tudor și Nicolae Țiripan, alocă un important capitol impresionantei personalități a celui care a fost Regele Ferdinand I, singurul monarh care a avut fericirea să domnească peste o țară mare.
 

„Potrivit Constituției, tronul României, rămas liber prin moartea lui Carol I, revenea principelui Ferdinand. În ziua de 28 septembrie 1914 acesta s-a prezentat în fața Parlamentului, pentru a depune jurământul, împreună cu soția sa Maria și cu principele Carol. După ce a adus un elogiu lui Carol I, în cuvântul rostit cu prilejul investirii Ferdinand și-a exprimat credința că «românii vor ști și în viitor să dea tronului și țării unirea în cugetare și în acțiune, care este singura chezășie a unei sănătoase propășiri naționale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări a binecuvântat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va lăsa să scadă ceea ce cu atâta trudă s-a clădit, și va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român și rege să închin iubite mele țări».
Despre momentul încoronării Regelui Ferdinand, marele istoric Nicolae Iorga avea să consemneze: «Nu se poate începe o domnie în mai grele împrejurări decât a lui Ferdinand I, astăzi rege al României.
În interior, problema materială, așa de grea, a eliberării țărănimii dintr-o robie economică fără pereche între popoarele Europei întregi.
Alături de dânsa, și tot așa de însemnată, problema morală a îndreptării unei societăți care n-a trăit până acum decât o viață sufletească aparentă: coborârea celor răi, ridicarea celor buni, înlăturarea leneșilor și neprevăzătorilor, chemarea la locurile de răspundere a celor care aduc cu dânșii o conștiință, o energie și un adevărat devotament către țară și rege. Iar la hotare, războiul european, furia militarilor, toate patimile de cuceririle dezlănțuite, violența, brutalitatea serbându-și infernalul sabat, pe când noi stăm înaintea întrebării, nespus de grea a urmări, a însuși viitorului nostru
național, nu numai al României, dar al tuturor românilor».
 

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Ferdinand I, pe numele său complet, Ferdinand Victor Albert Mainrad, prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, s-a născut la 24 august 1865 la Sigmaringen - Germania, fiind al doilea fiu al prințului Leopold și al prințesei Antónia de Hohenzollern-Sigmaringen. La 21 noiembrie 1880 șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, împreună cu fii săii Carol, rege al României, și prinții Leopold și Frederic încheie «Pactul de familie» prin care aceștia recunoșteau dispozițiile constituționale relative la succesiunea tronului României. Prin acest act, prințul Leopold a renunțat la drepturile sale de succesiune în favoarea fiilor săi. Astfel, conform documentului, cei trei fii ai prințului Leopold, prinții Wilhelm, Ferdinand și Carol, au devenit din acel moment «moștenitori prezumtivi» ai Regelui României, Carol I. După tatăl său (în 1880) și fratele său mai mare, Wilhelm (în 1886) a renunțat la drepturile sale succesorale la tronul României.

În 1893, după o idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnişoara de onoare a Reginei Elisabeta (relaţie întreruptă la intervenţia Consiliului de Miniştri, care a reamintit Principelui că nici un membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu principese de origine străină), Prinţul Ferdinand s-a căsătorit cu Prinţesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexadru al IIlea al Rusiei. Au avut împreună trei fii şi trei fiice, cel mai mare băiat, botezat Carol, urmând să devină Regele Carol al II-lea al României.
Ferdinand I nu avea semeția unchiului său și nici nu urmărea săși confecționeze imaginea unui rege puternic, intrasingent, dominator.
A dorit să fie considerat un om al datoriei, care îndeplinește o anumită demnitate publică, fără a se detașa de semenii săi. O dată cu urcarea lui Ferdinand pe tron, viața la curte s-a schimbat considerabil. Distanța dintre suveran și colaboratorii săi s-a micșorat, relațiile interumane au devenit mai active”.
 

#citește mai departe în cartea „Familia regală a României şi meleagurile călărăşene”


Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.


DREPTURI DE AUTOR


a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.


b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.