#DobrogeaDigitală „La Odesa, soldații români cucereau orașul”

 
În contextul celui de-Al Doilea Război Mondial și al luptelor purtate pe Frontul de Est, pe 16 octombrie 1941, soldații români intrau în Odessa, după două luni de operațiuni militare. O victorie amară, plătită cu prea multe erori de strategie militară și prea multă suferință umană.

După eliberarea părţilor centrale şi sudice ale Basarabiei, cea mai importantă operaţiune desfăşurată de România pe Frontul de Est a fost campania Armatei a 4-a pentru cucerirea Odessei, desfăşurată de la începutul lunii august şi până la mijlocul lunii octombrie 1941.

Oraşul reprezenta principala bază inamică de operaţii terestre, navale şi aeriene, situată la doar 150 km de Delta Dunării, la 300 km de podul de la Cernavodă şi la 400 km de Bucureşti şi de zona petroliferă, de unde forţele sovietice puteau interveni uşor pentru anihilarea victoriei româneşti şi germane obţinute cu puţin timp înainte.

În jurnalul său, „Uraganul istoriei. Bombe și boemă.Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, o frescă de istorie trăită, scriitorul dobrogean Pericle Martinescu, funcționar pe atunci la Direcția Presei, surprinde ziua acestei victorii, așa cum s-a manifestat ea în ziarele vremii, pe străzile capitalei, în sufletele și nădejdile oamenilor.
 
 

„16 octombrie
Odesa arde. Așa se încheie comunicatul de astăzi, apărut într-o ediţie specială de la prânz care anunţa «căderea iminentă a Odesei». Era soare, frumos, o zi de toamnă admirabilă. Străzile erau pline de lume, femei cochete şi elegante umblând din magazin în magazin, fete care se repezeau să ia şi ele «speciala», ca să citească în dosul galantarelor (probabil că fiecare are câte un iubit pe front), lustragii comentând cu clienţii lor evenimentul.
Înainte de orice, apariţia unei ediţii speciale corespunde unui moment psihologic ajuns la paroxism, şi are nevoie de o experienţă ca să se destindă. «Speciala» de azi a fost o asemenea explozie. «Odesa arde», era exact ceea ce voia să afle opinia publică, de la mare la mic, bogat sau sărac, intelectual sau meseriaş. De două luni, Odesa stăruie pe buzele tuturor, ea înseamnă dureri, tragedii, de ea sunt legate speranţe. Toată lumea aşteaptă căderea Odesei, căci - cred cei mai mulţi - asta ar însemna sfârşitul luptelor, sfârşitul războiului pentru România. Dacă va cădea Odesa, se vor schimba multe, se va ușura viața, se vor întoarce oamenii acasă, se va încheia campania noastră. Aşa judecă lumea, aşa speră.
Deocamdată, azi, vestea că Odesa e în flăcări a fost primită cu vie emoție, deși ici-colo vedeai oameni cufundați într-o tăcere semnificativă: numai atât? Pe când cucerirea ei? Pe când terminarea luptelor? În lumina tomnatică a acestei amiezi pluteau în aer atâtea nădejdi şi atâtea îngrijorări! Cei de la conducere, au ştiut ce fac când s-au grăbit să dea acest
comunicat, prelungind speranţele, încurajând aşteptările. Opinia publică voia un calmant, avea nevoie de un stimulent:

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!  

 

17 octombrie
Ieri la prânz, în timp ce la Bucureşti ţigănuşii alergau pe Calea Victoriei şi strigau cu glasurile lor răsunătoare: «Ediţia Specială - Odesa arde!» - la Odesa, soldații români cucereau orașul, înaintând casă cu casă, stradă cu stradă, spre port. Aici, vestea s-a răspândit încă de aseară. Azi dimineaţă, drapelele erau arborate peste tot, căci populaţia luase cunoştinţă de marele eveniment, prin comunicatul de la radio. Ziarele anunțau cu titluri mari pe întreaga pagină: «Odesa a căzut!»
Ce bucurie, ce ușurare sufletească şi morală. În cursul dimineţii, lumea umbla prin oraş cu un zâmbet înflorit pe buze şi cu ziarul împăturit în mână. Către prânz, au început manifestaţiile. Mai întâi şcolile şi-au întrerupt cursurile, apoi birourile şi-au încetat activitatea. Centrul Capitalei a fost invadat deodată de valuri de oameni, tineri, bătrâni, femei, copii, adolescenţi, alergând prin soarele dulce de octombrie, cu flori, cu steguleţe, într-o parte şi în alta, dând un aspect viu şi măreţ oraşului, care, în ultimul timp, era apăsat de tristeţe, de griji sumbre şi de nesiguranţă. Ziua de 17 octombrie 1941, pentru cine a trăit-o, a fost o zi în care Bucureştiul - şi odată cu el, desigur, întreaga ţară - a răsuflat uşurat, ca trezindu-se dintr-un coşmar. N-am apucat manifestația. La Direcția Presei telefoanele sunau și zbârnâiau ca la o centrală de transmisiune. Când am ieşit pe stradă, bulevardul Brătianu era inundat de o omenire veselă, surâzătoare. Calea Victoriei se afla încă în plină fervoare, dar manifestaţia trecuse, şi ea fusese mare, judecând după murdăria rămasă pe asfalt în Piaţa Palatului. Hârtii, flori zdrobite, cutii de ţigări, bucăţi de ziare risipite pe jos dovedeau că pe acolo trecuse un fluviu de oameni. De acum încolo nu vor mai muri soldaţii noştri pe front, nu va mai fi camuflaj, nu vom mai vedea magazinele goale - asta se părea că exprimă în primul rând bucuria celor ce manifestau. În al doilea rând, era elogiul adus armatei victoriene, neamului întreg care înscrie în istoria lui o pagină de eroism.
Ziua aceasta s-a deosebit mult de celelalte zile mari ale Capitalei. Cel puţin în ultimii ani manifestaţiile de la Bucureşti, chiar când erau foarte animate, aveau ceva tragic şi cerul înseninat de o umbră neagră sau roşie, prevestind moarte sau sânge, gata să se abată peste poporul ce se mişca jos. Astăzi a fost o manifestaţie de alt fel, căci în zările înalte, deasupra oraşului, de-a lungul străzilor, până la capătul lor şi până dincolo de ele, nu se simţea nici o ameninţare şi nu plutea decât stindardul azuriu al speranţei în mai bine. Nimeni nu se îndoia, nimeni nu acuza, nimeni nu putea să rămână rece. Era o beție de optimism. Ziua aceasta a răscumpărat decepţiile şi durerile produse de atâtea altele mai înainte, care făgăduiau mult și nu dădeau nimic, sau distrugeau tot atât de mult.”

 
 
#citește mai departe în „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”
 #„Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri  și de azi“ .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Sursa foto: historia.ro
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: Sfârșitul războiului și „noi angajamente”