#DobrogeaDigitală Medgidia în perioada interbelică

 

• Medgidia a fost locul unde se desfășura cel mai mare târg din Dobrogea. 

Cartea „Medgidia – 100 de ani de istorie (1918-2018). Oameni, locuri, fapte, trecut, prezent. Documente și Fotografii“ semnată de Adrian Ilie publicată de editura Ex Ponto în anul 2018 este o lucrare de referință asupra Medgidiei. Cele 224 de pagini proiectează retrospectiva ultimului secol din istoria orașului, prezentând cu lux de amănunte informații mai puțin știute de public.
 
Pe 2 septembrie 1856 Sultanul Abdul Medgid, unul din marii reformatori ai vremii, alături de guvernatorul Sayd Mârza Pașa, întemeiază orașul Medgidia. Urbea a rezistat de-a lungul timpului, înviind după războaie, ba chiar prosperând și dezvoltându-se.
 
În perioada interbelică Medgidia cunoaște o dezvoltare fantastică. Industria intrase în progres. Fabrici de țiglă, de  cărămidă, de ape gazoase, toate se găseau la Medgidia. Locuitorii se ocupau cu creșterea animalelor, cu agricultura, făceau comerț, au deschis manufacturi.
 
Urbea avea și spital unde se trata palaudismul, o afecțiune cu care se confruntau mai mulți locuitori. Spre exemplu în 1921 se înregistraseră 20-21 de cazuri, cu 50% mai puțin decât în 1920. Problema s-a rezolvat prin distribuirea a 15 kg de chinină.
 
„În anul 1924, se deschidea „Moara Stănilă”, dotată şi cu o presă de ulei, ce avea o producţie de 120 de vagoane anual. Aceasta a funcţionat şi în primii ani ai regimului comunist, fiind naţionalizată. O nouă fabrică de ape gazoase, a fost construită în 1939, aflată în proprietatea familiei Manciu, ce avea o producţie de 700 de sifoane şi 500 de sticle de limonadă zilnic. În pragul celui de-al doilea război mondial funcţiona Fabrica „Daris”, ce producea bomboane şi halva.
 
Activitatea va înceta, datorită războiului, iar proprietarul său va emigra în Grecia, situaţia de nesiguranţă, determinându-l să părăsească Medgidia. Ocupaţiile locuitorilor Medgidiei, indiferent de originea lor etnică, au fost diverse, aceştia fiind mânaţi de interese pecuniare, de afirmare în cadrul comunităţii şi de respectare a unor ocupaţii familiale anterioare“.
 
Orașul a cunoscut și efectele reformei agrare, înființându-se tot mai multe case de cereale. Astfel aflăm din text informații prețioase de atunci.
 
„Ca urmare a aplicării reformei agrare se vor înfiinţa case de cereale, printre care: "Societatea Dreyffus", Societatea „Fraţii Damadian” (deţinută de comercianţi armeni). Societatea cu capital britanic „Pascale”, dar şi prăvălii de cereale ale marilor proprietari funciari din oraş. Un reviriment îl observăm şi în ceea ce priveşte sistemul bancar, prin înfiinţarea Băncii „ înfrăţirea”. Banca „Medgidia” (în 1924), Banca de Scont (în 1925) şi Banca Populară „Unirea” (din 1930).“
 
O retrospectivă asupra situației demografie este prezentată. Sunt ilustrate statistici etnografice, repartizarea populației pe plan profesional, situația economică a orașului. Se observă că și în acest loc mozaicul cultural tipic dobrogean se făcea remarcat.
 
„În anul 1923, situaţia etnică a oraşului se prezenta astfel: 5375 români, 5 germani, 93 unguri, 4 mşi, 92 bulgari, 484 turci, 23 evrei, 176 alte naţii. Populaţia oraşului era cifrată la 6252 locuitori. Se constată un amalgam al neamurilor, un conglomerat etnic şi un oraş având o mărime medie. La acea vreme era unul din cele mai populate oraşe din central Dobrogei
 
În 1925 printre profesiile locuitorilor din Medgidia se regăseau cele de: plugari, viticultori, economi de vite, proprietari de turme de oi, proprietari agricoli, comercianţi şi arendaşi de pământuri. Îşi desfăşura activitatea şi Asociaţia agricolă „ Obştea Valul lui Traian”, care grupa agricultori cu interese comune. În anul 1926 se hotăra încredinţarea lucrărilor de reparaţie a acoperişului Palatului Comunal, către tinichigiul Ion Linguriţă, lucrări ce totalizau suma de 15.000 de lei. Tot acum urmau să se procure lemnele necesare încălzirii şcolilor, de la Ion Dumitrescu, proprietar de depozite de cherestea.“
 
Situația culturală în urbe era bună. Existau șezători organizate de Societatea Culturală „Doctor Istrate“, iar activitățile culturale de alte tipuri erau în floare.
 
„Pregătirea copiilor se desfăşura în cadrul Gimnaziului mixt „Inginer I.Ghe. Duca”, avându-l ca director pe Ştefan Pretorian. Frecventau cursurile 101 elevi, dintre care 97 erauromâni, trei greci şi un italian. Se organizau activităţi culturale în cadrul Societăţii culturale „Doctor Istrate”, care îşi desfăşura activitatea în cadrul şcolii.“
 
Se prezintă și situația după 1935, observând un progres incredibil. Se menționează situația infrastructurii, stadiul clădirilor, alimentarea cu apă și noul sistem de electricitate.
 
„În octombrie 1935, primarul Medgidiei Traian Petricu, anunţa că oraşul avea un buget de 4-5 milioane de lei anual. Printre realizările administraţiei din anii 1934-1935, se pot enumera: pietruirea a 640 m de străzi, 878 m rigole şi trotuare, 252 m bordură de piatră, amenajarea unei sere de flori la Mormântul eroilor sârbi şi împrejmuirea localului Gimnaziului mixt, alimentarea cu energie electrică, costurile fiind de 161.093 lei, pregătirea pentru darea în folosinţă a noului Gimnaziu, ce fusese început în 1926, proiectul de alimentare a oraşului cu apă potabilă, păstrarea preţurilor mici, la alimentele de bază.
 
Pentru o exploatare judicioasă şi eficientă a Uzinei electrice a fost realizat un regulament pentru executarea întreţinerii şi exploatării instalaţiilor de distribuire şi utilizare a electricităţii. În primăvara anului 1936 erau realizate şi alte investiţii precum: construirea unor noi străzi, rigole şi trotuare, reparaţia unor localuri de şcoli, reparaţii la Localul Comunal, la hala comunală şi la oborul de vite. Nu erau uitate nici cazarma şi grajdul pompierilor, împrejmuirea şi repararea geamiei şi împrejmuirea cimitirului ortodox. Una din cele mai importante investiţii din această perioadă a fost construcţia Uzinei electrice.“
 
Sursă foto și de documentare: „Medgidia – 100 de ani de istorie (1918-2018). Oameni, locuri, fapte, trecut, prezent. Documente și Fotografii“  de Adrian Ilie
 
Dacă în urmă cu 122 de ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:
 
Medgidia la începutul secolului XX