- Marele poet George Coșbuc s-a născut pe 20 septembrie 1866 și s-a stins din viață pe 9 mai 1918. Somitate a secolului trecut, Coșbuc rămâne un autor canonic, reper în literatura română, studiat intens și astăzi.
Lucrarea „50 figuri contimporane“ prezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.
Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.
Așa cum era și firesc, cartea începe cu portretul Regelui Carol I descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […] părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“. Urmează descrierea
Reginei Elisabeta a României, „mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“.
Seria de portrete continua cu
Ion I. C. Brătianu ( n. 1864 - d. 1927), cel care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.
După multe alte personalități prezentate, urmează și portretul marelui poet
George Coșbuc (1866-1918). Somitate a secolului trecut, Coșbuc rămâne un autor canonic, reper în literatura română, studiat intens și astăzi. A avut o bogată activitate publicistică fiind și critic literar, traducător și membru al Academiei Române.
Redăm mai jos textul de factură profundă care impresionează prin cumulul de detalii. Autorii reușesc, atât prin text cât și prin pictura pe care o regăsiți în galeria foto să creeze o imagine clară a personalității George Coșbuc.
„Dacă e adevărat că sufletul marilor artişti este de cele mai multe ori un capricios amestec de genialitate şi naivitate, atunci, de sigur, că nimeni nu întrupează acest capriciu, cu mai multă strălucire, ca George Coşbuc.
Ochii lui mici, cari aci clipesc şiret, aci scânteiază de inteligenţă, aci te învălue în bunătate luminoasă, sunt oglinda limpede a naivităţei infinite ce se desprinde din viaţa şi opera marelui poet. O fată mare care, par'că, mereu e gatasă roşească de orice aude, dar care, adesea, în naivitatea ei copilărească, scapă, tot fără să roşească, glumele cele mai picante.
George Coşbuc sau «Badea Gheorghe» cum îi mai zic prietenii mulţi cari-l iubesc, apare în mersul lui sfios, în vorba lui discretă şi oarecum ferită, în toate mişcările şi în toată purtarea lui de om care, de câte ori ese din casă, face impresia că atunci calcă întâia oară în lume, ca o întrupare, aparent bărbătească, a tuturor fetelor, şi frumoase, şi naive, şi spirituale, şi ruşinoase, pe cari le-a cântat,cu atâta înaltă înţelegere a sufletului românesc dela ţară, în baladele şi idilele sale.
Când umblă pe stradă, trupul lui subţirel par’că se împuţinează şi mai multca să facă loc larg altora; când bea un şpriţ par’că e Simina la fântână; când îl laudă cineva, parcă e Lina strânsă ’n braţe pentru întâia oară de Lissandru.
Şi totuş acest poet în... fote este autorul incendiarului «Noi vrem pământ» şi al «Morţei Iui Fulger». Ei, şi Simina ştie să se supere! In scăpărările mâniei însă, caşi în râsetele lui sglobii de copil răsfăţat, el rămâne aceeaş forţă de lumină. Talentul lui e tocmai ca soarele: când e senin, astrul zilei râde prin milioanele de raze cari brăzdează aerul cu nesfârşite cute de veselie; când strălucirea i-o acoperă nori groşi, atunci Phoebus fulgeră.“
Galerie foto: