#DobrogeaDigitală „Slavă întru cei de sus… Și eroilor noștri”

 
Nu putem vorbi despre valorile pe care a fost clădită țara noastră, fără să ne raportăm și la cei care au luptat sau au murit pentru acestea. Poate instituția care se îngrijește cel mai mult de memoria eroilor este Biserica. Preoții au fost prezenți pe toate câmpurile de luptă pentru apărarea țării, dar și astăzi îi găsim în majoritatea garnizoanelor, în mijlocul soldaților.
 
Una din cele mai frumoase rugăciuni închinate eroilor se găsește în Slujba Sfintei Liturghii, slujbă care este oficiată zilnic în mănăstiri, și săptămânal în parohii:
 
„Pe fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa”.
 
Astfel, nici paginile revistei eparhiale „Tomis” nu puteau să nu conțină texte dedicate eroilor, mai ales în perioada celei de a doua conflagrații mondiale. Unul dintre articole, „Slavă întru cei de sus… Și eroilor noștri”, publicat în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 12, anul XIX, decembrie, 1942, este semnat de preotul Mihail Buric, fost protopop și preot militar. Preotul Mihail Buric avea să sufere ulterior în temnițele comuniste și pentru unele articole scrise în această perioadă, în care România era de partea Puterilor Axei.
 
„În conjunctura actuală internațională a frământărilor și convulsiunilor sângeroase, care au zguduit din temelii, odată cu popoarele Europei şi ale întregului Glob pământesc şi poporul cărui aparținem, România şi-a clarificat atitudinea, alăturându-se Axei, în războiul Epocal şi Sfânt din răsărit, cu credința fermă în victoria finală, motivată de dreptatea cauzei sale idiologice şi teritoriale. Şi într-adevăr, un război, de proporțiile celui actual, dotat cu o perfectă şi ingenioasă montare de maşini şi declanşat, nu fără intuiţia exactă a ororilor lui, pentru înalte raţiuni de securitate colectivă Umană, nu poate fi numit altfel decât Epocal.”
 

„Martori oculari şi inofensivi ai unei lumi care se deșiră”

 
„(...) Paradoxul vremurilor noastre, continuă preotul Buric, alimentat de conștiințele pervertite și denaturate ale vizionarilor unor regimuri fără Dumnezeu, constituie o inevitabilă cauză de dezagregare şi dizoluție național morală a popoarelor îngenunchiate, nu de morala superioară a progresului integral, ci de ambianţa concepțiilor strâmte şi vulnerabile a materialiștilor şi economiștilor venali, mercenarii iluziilor efemere, cu pretenții stupide de renovatori ai ansamblului simfonic de pe gama falsă a vieții în agonie. Tragicul, împletit cu pofta lui luda, ne condamnă a fi martori oculari şi inofensivi ai unei lumi care se deșiră, incapabilă de superioare eforturi de regenerare, consolidare şi afirmare, prin dinamizarea forțelor creatoare, radiate de minte, inimă şi voință, în cadrul disciplinei edificatoare a doctrinei creștine, de origine şi esenţă divină.”
 
Indiferent pe cine au avut ca aliați sau inamici, soldații românii au luptat doar pentru granițele firești ale țării noastre, cu o vitejie care a devenit legendară printre toți combatanții:
 
„Astăzi, se știe, că România, în fața lumii întregi, prin eroismul legendar al fiilor Săi, a trecut cel mai riguros examen de vitalitate, care îi va da dreptul la cuvânt egal în fixarea cumpenei de echitabilă ordine în Europa de mâine. Dar... Până atunci, va mai curge mult sânge, multe vestigii de artă consacrată vor mai fi încă dărâmate în lacuri de sânge şi multă suferinţă, mizerie şi moarte vor mai îndolia omenirea! Şi, până atunci... şi de 1942 de ani şi până la sfârşitul veacurilor, în preajma Nașterii lui Iisus Hristos, din amvonul justiției ortodoxe, tot mai puternic răsună şi vor răsuna cuvintele îngereşti: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace şi între oameni bună învoire, mesagiul divin, decretat la Naşterea, cea mai presus de fire, a fiului lui Dumnezeu: Iisus Hristos Domnul.
 
(…) Realitatea tragică a vieții în genere şi înalte rațiuni de Stat şi Neam, în special, dacă Eroii Românismului, în preajma Nașterii Mântuitorului Hristos, îi spiritualizează în focul purificator al biruințelor glorioase obținute pe frontul de rasărit, nouă, celor rămași la vetrele noastre, nu cumva, ne impune îndatorire a ne curăţi simţirile, ridicându-ne din sfera de putregai şi degradare sub orice raport, pentru ca născuţi sufleteşte, cu demnitate creştină şi românească, în cea mai sinceră accepţie a cuvântului, să putem cinsti cu vrednicie şi Naşterea Dumnezeiescului Prunc şi Jertfa sublimă pentru Patrie şi Cruce a Bravilor Noştri Eroi?”
 
#citește mai departe darea de seamă a fiecărui departament în parte, în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparh iei de Constanța”, nr. 12, anul XIX, decembrie, 1942

 
Preotul Mihail Buric 
 


Părintele Mihail Buric s-a născut pe 12 noiembrie 1907, în comuna Dumbrăveni, jud. Constanţa. După absolvirea Seminarului Teologic „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Constanţa, s-a căsătorit cu Aurelia Turliu, cu care a avut două fete: Stenilia şi Florenţa. După căsătorie, a fost hirotonit preot, pe 29 decembrie 1929, pe seama Parohiei Crişan, judeţul Constanţa. Fiind absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, a fost transferat la Parohia Eforie, iar ulterior, la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Constanţa, unde a slujit între anii 1939 şi 1959. În anul 1959 a fost arestat şi condamnat la zece ani de temniţă grea. După eliberare, a slujit la Parohiile Nistoreşti (1964-1965) şi Corbu (1965-1973). Timp de un an, între 1973 şi 1974, a revenit la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena I“ din Constanţa. Între anii 1980 şi 1985, a ctitorit Biserica „Sfânta Parascheva“ din Constanţa (Cimitirul Central), parohie în care a fost numit în anul 1974.
 
A fost decorat cu „Crucea comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial“ şi hirotesit iconom-stavrofor. Între 1938 şi 1940 a fost protoiereul Protoieriei Constanţa. A murit pe 20 ianuarie 1999 şi este înmormântat în Cimitirul Central Constanţa.
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche

S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: Omagiu episcopului constănțean Eugeniu Laiu