Istoria Dobrogei – Populația – Personalități Bretanion (sec. IV)

„Doxologia.ro” consideră că Sfântul Ierarh Bretanion(Vetranion), Episcopul Tomisului, „se pare” că a fost ucenic al Sfântului Vasile cel Mare (330-379), episcop de Cezareea (Capadocia– Imperiul Roman / Asia Mică -Turcia asiatică), ambii fiind capadocieniși apărători ai Ortodoxiei (dreptei credințe) ( stabilită la Primul Sinod Ecumenic din 325 de la Niceea). El a condus Episcopia Tomisului în anii 360-381, fiind primul episcop de pe teritoriul României despre care avem informații concrete.
 


În scrisoarea (nr. 165) de mulțumire a Sfântului Vasile cel Mare cătreBretanion, episcopul capadocianlaudă vrednicia colegului tomitan și îl consideră„un cetățean al patriei sale, care întocmai ca o creangăînflorită din rădăcina nobilă a umplut cu fructele Duhului o țarăîndepărtată".Sfântul Bretanion este considerat de unii teologi români autorul scrisorii care a însoțit Moaștele Sfântului Sava Gotul (334-372), în drumul lor spre Capadocia. Din scrisoarerezultă că Sfântul Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul și oficialul bisericii care s-a îngrijit de transferul moaștelorîn Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare:„Dar care este realitatea ta cea mai nouă? Ai redat patriei sale un martir, care lucra atât de strălucit în țara barbară cu tine, oferind ca un grădinar iscusit, ca răsplată primele fructe acelora care i-au dat lui sămânță”.Sfântul Vasile încheie scrisoarea astfel: „Te rog, amintește-ți în rugăciunile tale și de noi, cei care te iubim, rugându-te cu osârdie Domnului pentru sufletele noastre, ca să fim vrednici să slujim lui Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, pe care ni le-a dat spre mântuirea noastră.” (T.Danalache)



Din lectura atentă a actului martiric al Sfântului Sava Gotul reiese căelaborarea sa s-a făcut pe pământ roman, unde fuseseră aduse moaștele din ordinul guvernatorului Iulius Soranus, din fosta Dacie ocupată degoți. Guvernatorul, și elcapadocian, trebuie să fi ordonatși redactarea actului martiric. Limba în care estescris documentul este greaca literară, care nu se vorbea în mediul etnic amestecat de la nord de Dunăre, unde predominau latina și gotica. Această limbă era însă la ea acasă la Tomis, vechi polis grec. În plus, autorul actului martiric se dovedește o persoană cu pregătire teologică, Tomisul fiind și un centru teologic important.Un ultim element cuprins din scrisoarea Sfântului Vasile care indică redactarea actului martiric de către Bretanion este faptul că marele Părinte al Bisericii afla despre furia barbarilor, despre feluritele chinuri la care sunt supuși mucenicii, despre statornicia lor în toate încercările din scrisoarea pe care el o numește «raportul tău». Deci, documentul conținea informații importante despre misionarismul creștinpe Dunărea Inferioară și despre martirii săi, aspecte cunoscute cel mai bine de episcopul Tomisului. (pr. D. Marian)
 
Sinaxarele (viețile sfinților) bizantine nu-l pomenesc pe Sfântul Bretanion, dar„Martirologiul roman” l-a înscris pe data de 25 ianuarie.Din această sursă religioasă catolică, Biserica Ortodoxă Română a preluat sărbătoarea lui, înscriindu-l in sinaxarele locale, pe aceeași dată, împreună cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Din dragoste față de sfântul tomitan, în localitatea 23 August din județul Constanța a fost înființată Mănăstirea Sfântul Bretanion.
 
Grecul Sozomenos (sec. V), în Cartea VI din„Istoria bisericească”,  evocă vizita împăratului arian Valens (364-378) la Tomis, în anul 369, la revenirea dintr-o expediție împotriva goților de la nordul Dunării de Jos. Autorul spune că împăratul a intrat în biserica episcopală și a cerut Episcopului Bretanion să slujească împreună cu arienii pe care-i simpatiza. Bretanion a apărat ortodoxia șia vorbit suveranului cu îndrăzneală despre condamnarea preotului eretic Arie la Sinodul Ecumenicdin 325.
„VI, 21, 2. Căci, precum se pare, dacă se întâmplă că bisericile erau conduse bine de oameni îndrăzneți, mulțimile nu-și schimbau credința de mai înainte.
3. Fărăîndoială, se spune că din această pricinăși sciții au rămas la vechea lor credință. Neamul acesta are multe orașe, sate și cetăți. Capitala este Tomis, oraș mare și bogat, pe țărmul mării, pe malul stâng [litoralul vestic] pentru cine plutește cu corabia în Pontul numit Euxin [Marea Neagră]. Și pânăîn ziua de azi stăpânește acolo vechiul obicei ca bisericile întregului neam să aibă un singur episcop. În timpul acela le oblăduia Brettanion,
4. Și împăratul Valens a venit în Tomis. Intrând în bisericăși îndemnându-i, cum obișnuia el, să se unească cu cei din secta potrivnică, Brettanion a discutat cu mult curaj în fața stăpânitorului despre dogma de la sinodul din Niceea [325], apoi 1-a părăsit și s-a dus în altăbiserică, iar poporul 1-a însoțit.
5. Și se adunase aproape tot orașul spre a-1 vedea pe împărat, bănuind ca se va întâmpla ceva deosebit. Părăsit acolo, împreună cu cei din jurul său, Valens a îndurat cu greu aceasta înfruntare. Și prinzându-1 pe Brettanion, a poruncit să-1 ducăîn exil, iar nu mult după aceea a dat ordin să fie adus din nou [la locul său – nota editorilor români].
6. Căci după cum cred eu, vedea bine căsciții sunt supărați pentru exilarea episcopuluiși se temea să nu pună la cale o răscoală, știind că sunt viteji, și prin poziția locurilor, necesari lumii romane, fiind așezați ca un zid în fața presiunii barbarilor. În acest chip Brettanion s-a arătat mai puternic decât zelul stăpânitorului: era de altfel un bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale, după cum mărturisesc și sciții.”
 


Theodoretosal Cirului (sec. V), în „Istoria bisericească”,amintește ca Bretanionera caracterizat de virtuți și că păstorea ca arhiereu peste cetățile ScithyeiMinior:
„35, 1. Dar și Bretanion, care strălucea prin tot felul de virtuți și care conducea ca episcop orașele întregii Sciții, și-a înflăcărat inima de zel și a combătut stricarea învățăturilor și nelegiuirilor lui Valens împotriva sfinților, și striga cu prea dumnezeiescul David: Grăiam întru mărturiile tale înaintea împăraților și nu mă rușinam" (Psalm. 118, 46) [Vechiul Testament].”
 
Bibliografie
Adrian Rădulescu & Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, ed. revizuită și adăugită (1978), Ex Ponto, Constanța, 1998.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970
Teodor Dănălache, Sfântul Bretanion, Creștin ortodox.ro
preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta, SfantulBretanion - Episcopul Tomisului, , Creștin ortodox.ro
Doxologia.ro
 

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.