Au pătimit apărând credinţa şi demnitatea poporului român. 9 martie - Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989 (VIDEO)

• În 2010, fostul senator PNL, Puiu Haşotti anunța ca dorește ca data de 9 martie să omagieze ziua deţinuţilor politici anticomunişti
• Un an mai târziu, în 2011, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie „Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989“
• Harta Sistemului Concentraționar 1945-1989 face parte integrantă din cercetările Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului și fiecare punct, localitate, oraș, municipiu marcat are în spate dovada arhivistică a faptului că acel loc a fost fie penitenciar, fie lagăr de muncă forțată, sau loc de depozit, anchetă, surghiun, asasinat, execuție, azil psihiatric cu caracter politic ori groapă comună.
• Este expusă în Sala 5, Sala Hărților, la Muzeul Sighet, și este în semiîntuneric, iar locurile sunt luminate
• Dacă ești dobrogean sau ai legătură cu Dobrogea, ești uimit de aglomerarea de puncte de la tine de acasă și realizezi instant dimensiunea suferinței petrecute la un pas de tine.
• Deși în memoria colectivă, în zona Dobrogei, este prezent ca loc central Canalul Dunăre - Marea Neagră, chiar dacă în trecutul recent au fost condamnați torționarii de la Periprava și, și mai recent, odată cu restaurarea Cazinoului Constanța, a apărut dovada materială care demonstra că în anii ’50 deținuții erau prezenți, harta ne completează aceste informații, în sensul că punctează 33 de locuri în județul Constanța și 11 în județul Tulcea

 
În 2010, fostul senator PNL, Puiu Haşotti anunța ca dorește ca data de 9 martie să omagieze ziua deţinuţilor politici anticomunişti.
 
Sărbătoarea naţională urma să coincidă cu cea religioasă a Sfinţilor 40 de Mucenici care au refuzat să se supună obiceiului păgân de a face jertfe zeilor pentru a fi ocrotiţi în luptă şi au fost arşi pe rug.

În opinia fostului senator liberal, şi deţinuţii politici anticomunişti au murit ca nişte mucenici ai neamului românesc.
 
Un an mai târziu, în 2011, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie „Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989“.
 
Proiectul de lege a fost adoptat mai întâi la Senat, pe 9 februarie 2011 iar apoi de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 noiembrie 2011.
 
Preşedintele Traian Băsescu a promulgat, la 2 decembrie 2011, Legea pentru declararea zilei de 9 martie "Ziua deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989", potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie "Ziua deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989" a fost publicată în Monitorul Oficial nr.864/2011 din 8 decembrie 2011.

În Articolul 2 al legii se menţionează că parlamentul, preşedintele României, guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale organizează manifestări prilejuite de comemorarea zilei prevăzute la Art. 1 şi, totodată, că fondurile necesare alocate pentru comemorarea diverselor evenimente ale deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989 pot fi asigurate şi din bugetele locale sau din bugetul autorităţilor şi instituţiilor publice.

În 2017, într-un comunicat de presă al Patriarhiei Române, transmis, la 7 martie, cu prilejul zilei de 9 martie - Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989, se menţiona: "Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din Perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici, Patriarhia Română a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârşi în această zi slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român".
 
Harta Sistemului Concentraționar 1945-1989
 
Harta, vezi secțiunea „foto” face parte integrantă din cercetările Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului și fiecare punct, localitate, oraș, municipiu marcat are în spate dovada arhivistică a faptului că acel loc a fost fie penitenciar, fie lagăr de muncă forțată, sau loc de depozit, anchetă, surghiun, asasinat, execuție, azil psihiatric cu caracter politic ori groapă comună.
 
Harta este expusă în Sala 5, Sala Hărților, la Muzeul Sighet, și este în semiîntuneric, iar locurile sunt luminate. Dacă ești dobrogean sau ai legătură cu Dobrogea, ești uimit de aglomerarea de puncte de la tine de acasă și realizezi instant dimensiunea suferinței petrecute la un pas de tine.
 
Deși în memoria colectivă, în zona Dobrogei, este prezent ca loc central Canalul Dunăre - Marea Neagră, chiar dacă în trecutul recent au fost condamnați torționarii de la Periprava și, și mai recent, odată cu restaurarea Cazinoului Constanța, a apărut dovada materială care demonstra că în anii ’50 deținuții erau prezenți, harta ne completează aceste informații, în sensul că punctează 33 de locuri în județul Constanța și 11 în județul Tulcea.
 
În anexă, sub Harta Sistemului Concentraționar 1945-1989, sunt prezentate cele 44 de locuri unde au fost penitenciare, lagăre de muncă forțată, locuri de depozit, anchete, surghiun, asasinate, execuții, aziluri psihiatrice cu caracter politic ori gropi comune.

 
Lagărele Dobrogei

Cronologia și geografia represiunii comuniste în România  - Recensământul populației concentraționare - 1945/1989 de Romulus Rusan
 
Județul Constanța
1. Constanța
- Penitenciar
- Gropi comune, asasinate, execuții
2. Tataia
-Închisoare
3. Cazino
-Santier de muncă
4. Stadion Constanța
-Santier de muncă
5. Valul lui Traian
-Centru de deportare, lagăr de muncă
6. KM 4 -Canal
-Lagăr de muncă
7. Piatra
8. Cobadin
-Gropi comune, asasinate, execuții
9. Mustața - Canal
-Lagăr de muncă
10. Culme 5- Canal
-Gropi comune, asasinate,execuții
11.Luminița
-Lagăr de muncă
12. Ovidiu
- Lagăr de muncă
13. Năvodari
-Lagăr de muncă
14. Basarabi
-Centru de deportare
15. Mihail Kogălniceanu
- Gropi comune, asasinate, execuții
16. Poarta Albă
- Lagăr de muncă
- Gropi comune, asasinate, execuții
17. Medgidia
- Centru de deportare
18. Castelu
- Lagăr de muncă
19. Mircea Vodă
- Centru de deportare
20.Valea Neagră
- Șantier de muncă
21. Saligny
- Lagăr de muncă
22. Chirnogeni
23. Ostrov
24. Cernavodă
- Lagăr de muncă
25. Seimeni
- Lagăr de muncă
26. Dorobanțu
- Lagăr de muncă
27.Hârșova
- Lagăr de muncă
28. Dulgheru
- Gropi comune, asasinate, execuții
29.Cap Midia
- Lagăr de muncă
- Gropi comune, asasinate, execuții
30.Midia
- Lagăr de muncă
31.Canara
- Lagăr de muncă
32. Peninsula - Canal
- Lagăr de muncă
- Gropi comune, asasinate, execuții
33. Lumina
 
Județul Tulcea - 11

34. Ciamurlia
- Gropi comune, asasinate, execuții
35. Sarighiol
- Gropi comune, asasinate, execuții
36. Tistimelu
37. Strachina
 - Lagăr de muncă
38. Sfistofca
- Lagăr de muncă
39. Grindu Letea
 - Lagăr de muncă
40. C.A. Rosetti
- Lagăr de muncă
41. Periprava
- Lagăr de muncă
42. Chilia Veche
- Lagăr de muncă
43. Măcin
- Lagăr de muncă
- Centru de deportare
44. Grindu
- Lagăr de muncă
 
Romulus Rusan
Cronologia și geografia represiunii comuniste în România
Recensământul populației concentraționare - 1945/1989
Categorii:
- penitenciare- pătrat
-lagăre de muncă forțate- cerc
-centre de deportare - triunghi
- locuri de depozite,anchetă, surghiun- oval
-azile psihiatrice cu caracter politic - A
- gropi comune, asasinate, execuții- cruce.
 
Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), „Gulagul românesc” a însemnat distrugerea clasei politice din perioada interbelică, epurarea intelectualităţii care nu susţinea noul regim, încarcerarea unui număr mare de persoane din toate categoriile sociale, în funcţie de cine era considerat periculos pentru regimul comunist. Acesta a lovit astfel în toate părţile societaţii româneşti, consecinţele sale fiind majore şi pe termen lung.(…)

Instrumentul principal al represiunii din perioada comunistă a fost Securitatea, înfiinţată prin decretul nr. 221 din august 1948. Direcţia Generală a Securităţii Poporului (Securitatea) era condusă iniţial de Gheorghe Pintilie, Alexandru Nicolschi şi Vladimir Mazuru, toţi trei agenţi ai serviciilor secrete sovietice. Alături de Securitate, Miliţia (creată în ianuarie 1949), a fost şi ea utilizată cu scop represiv.

Istoria represiunii în România comunistă are mai mult etape. Prima dintre acestea s-a desfăşurat între 1948-1953, fiind întreruptă de moartea lui Stalin. A urmat o perioadă de relaxare, care s-a încheiat în contextul revoluţiei din Ungaria din 1956 şi al retragerii trupelor sovietice din România, în 1958. Dorind să se asigure că deţine controlul, PMR a reluat arestările masive şi a impus din nou un regim represiv extrem de dur. Având deja un control sigur asupra societăţii, regimul a început să elibereze deţinuţii politic, pe care nu îi mai considera un pericol (deşi toţi au rămas sub supraveghere informativă). Între 1962-1964 au fost promulgate mai multe decrete de graţiere a deţinuţilor politic, moment după care România nu mai avea, oficial, deţinuţi politic.

În toată această perioadă au funcţionat mai multe spaţii represive: închisori, centre de anchetă, lagăre şi colonii de muncă forţată, centre de deportare şi domiciliu obligatoriu, dar şi azile psihiatrice, unde au fost trimişi unii oponenţi ai regimului, mai ales în anii 1980.

În perioada 1947-1964 au funcţionat trei tipuri de centre de anchetă şi detenţie politică: centrele de anchetă propriu-zisă şi „depozit” (pentru cei care trecuseră deja prin anchetă), centrele de triere (în care erau ţinuţi cei care erau mutaţi dintr-un penitenciar în altul), respectiv închisorile de executare a pedepsei.

Prin centrele de anchetă treceau toţi cei care erau consideraţi „duşmani ai poporului”. Ancheta se putea prelungi de la câteva zile la câţiva ani. În perioada 1948-1955 închisorile au fost împărţite din punct de vedere administrativ în patru categorii, în funcţie de deţinuţii închişi. În prima erau incluse penitenciarele pentru deţinuţii consideraţi cei mai periculoşi (Aiud, Gherla). Al doilea tip era al penitenciarelor pentru deţinuţii foarte periculoşi (Galaţi, Târgşor – înainte de a deveni închisoare pentru minori, Braşov, Suceava). A treia categorie cuprindea penitenciarele cu regim de maximă severitate (Buzău, Bacău, Brăila), iar ultima era formată din închisorile considerate cu grad mic de periculozitate (Giurgiu, Cluj-minori, Miercurea Ciuc pentru femei).(…)

Începând cu ianuarie 1950 regimul a utilizat şi sistemul internărilor administrative. Acesta presupunea pedepse fără proces, între 12 şi 60 de luni, pentru persoanele considerate periculoase pentru regim. Sistemul se aplica atât persoanelor indezirabile asupra cărora nu existau suficiente probe juridice ale vreunei vinovăţii, cât şi deţinuţilor consideraţi „ne-reeducaţi”, care primeau astfel un supliment de pedepsă în mod discreţionar, fără a fi învinuiţi, judecaţi sau fără a avea dreptul de a contesta, chiar şi formal, decizia.(…)

Dimensiunea represiunii este greu de cuantificat, deoarece datele disponibile în acest moment sunt incomplete şi imprecise.
Documentele ne indică în momentul de faţă peste 70.000 de deţinuţi politici cu fişe matricole penale, în vreme ce statisticile Ministerului de Interne comunist numărau peste 63.230 de deţinuţi doar pentru perioada 1944-1959.
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 

Citește și:

Paul Andreescu, unul dintre supravieţuitorii perioadei de detenţie politică devine cetățean de onoare al județului Constanța

De la Memorialul Sighet la Memorialul Poarta Albă (VIDEO)