Istoricul Marius Oprea, cel care a participat la toate campaniile de descoperire a foștilor deținuți politic îngropați la Periprava, a făcut opere de artă din cuiele ruginite în pământul dobrogean.
Foştiideţinuţi politic care au murit în lagărele din Delta Dunării au fost aruncaţi în pământ dezbrăcaţi, în sicrie confecţionate din lemn ori stufit sau, în unele cazuri, trupurile au fost înfăşurate în rogojini de stuf care apoi au fost legate cu sârmă.
Starea generală de conservare a scheletelor recuperate este una precară, asupra celor mai multe nefiind descoperite obiecte de inventar funerar.  
Există însă şi câteva cazuri la care au fost descoperite câteva accesorii vestimentare, de regulă nasturi, lucru care presupune că trupurile acelor defuncţi au posedat anumite articole sumare de îmbrăcăminte la momentul înhumării.
Marius Oprea, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, a recuperat cu pioșenie o parte din resturile de la sicriele morților și le-a arătat publicului în opere de artă. Astfel, piroanele găsite în timpul săpăturilor de la Periprava au fost montate sub forma unor cruci și astfel, după atâta amar de ani, românii au putut să vadă ce e dincolo de pământul unde s-au săpat gropi comune pentru cei care au suferit și au murit în Delta Dunării.



Istoricul lagărului din deltă
La începutul anilor ’50, Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind de la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig între localităţileSfiştofca și Periprava, ca măsură de protecţie împotriva inundării terenurile ce urmau să fie defrişate de stuf şi apoi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. De asemenea, se avea în vedere şiînălţareaşoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri.
Astfel, începând din anul 1959, în zonă au fost aduşi mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şisubînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul mai multor deţinuţi.
În Periprava, în perioada anilor 1959 -1964, au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politic decedaţi în colonia de muncă ce a funcţionat în apropierea localităţii.
 
Citește și:

Blestemul pământului de la Periprava. Nu s-a putut identifica nici un martir. Oasele deținuților politic au fost înhumate la Mănăstirea Dervent