#MemorialulPoartaAlbă Raport final. Partidul Comunist Român - Stalinismul dezlănţuit, 1948-1956 (VIDEO)

Continuăm prezentarea Raportului Final al Comisiei pentru analiza dictaturii comuniste din România, document aflat în Biblioteca digitală a Cotidianului Ziua de Constanța, cu subiectul „Stalinismul dezlănţuit, 1948-1956”.
 
După preluarea puterii politice de către comunişti în Europa Centrală şi de Est, conducătorii sovietici şi subordonaţii lor locali nu au precupeţit nici un efort pentru a stabili sisteme monopoliste, monopartinice, bazate pe dogmele ideologice izvorâte din interpretarea pe care Stalin a dat-o bolşevismului. Comuniştii şi-au moderat pretenţia ideologică de a înfiinţa „democraţii populare” şi au insistat asupra imperativului de a construi „dictaturi ale proletariatului” de tip sovietic.
 
Planul stalinist pentru Europa de Est s-a bazat pe o strategie unică de transformare a culturilor politice naţionale în copii la indigo ale celei din URSS. Liderii partidelor comuniste locale şi aparatele administrative şi poliţieneşti din ce în ce mai dezvoltate au pus în aplicare acest plan, transplantând şi chiar accentuând caracteristicile sistemului totalitar de tip sovietic. În sfera economică, era vorba despre transformarea unei economii bazate pe piaţă, aflate în proprietate privată, într-o economie planificată de la centru, aflată în proprietatea statului. Înainte de toate, aceasta însemna naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din ţară, acesta fiind un punct important al programului comunist de dinainte de război. Deşi, din prudenţă, punctul acesta fusese eliminat din platforma PCR din 1946, pregătirile pentru această măsură au început din decembrie 1945, atunci când comuniştii au preluat controlul asupra Ministerului Industriei. Un pas intermediar a fost naţionalizarea Băncii Naţionale a României pe 28 decembrie 1946. Mişcarea decisivă a constituit-o o legea din 11 iunie 1948, care prevedea naţionalizarea întreprinderilor industriale, a băncilor, a societăţilor de asigurare, a minelor şi a societăţilor de transport şi care, în viziunea Comitetului Central al PMR, urma să rezolve contradicţia rezultată din faptul că, deşi îşi asumase puterea politică, clasa muncitoare nu putea să controleze economia.
 
În al doilea rând, stalinizarea însemna dezvoltarea industriei grele, în special a celei constructoare de maşini. Stalin, ca şi Lenin, se maturizase într-o epocă în care industria siderurgică, cea a maşinilor electrice şi industria chimică ajunseseră să domine economiile capitaliste occidentale şi credea că puterea unui stat se baza pe aceste industrii gigant. Pentru o ţară predominant agrară, cum era România, dezvoltarea industriei grele însemna distrugerea unei surse de creştere economică cu un potenţial ridicat, precum şi a echilibrului dintre diferitele ramuri economice. Cât despre transformarea economiei într-o economie planificată de la centru (de comandă), un decret emis pe data de 18 iulie 1948 a stabilit înfiinţarea unei comisii de stat pentru planificare, care urma să exercite un control complet asupra dezvoltării tuturor ramurilor economiei naţionale. Preşedintele acesteia era însuşi Gheorghe Gheorghiu- Dej, ministrul Economiei naţionale şi secretarul general al PMR.
 
Pe parcursul următoarelor decenii, dogma planului stabilit de la centru a rămas neschimbată în România. Mecanismele de piaţă au fost distruse, micile întreprinderi au dispărut, iar planul a devenit, efectiv, un obiect de cult. De la Gheorghiu-Dej la Ceauşescu, proprietatea colectivă (adică, a statului) asupra resurselor economice a fost considerată piatra de încercare în ce privinţa devotamentul autentic faţă de idealul marxist al societăţii lipsite de clase.
 
În domeniul agriculturii, stalinizarea însemna abolirea proprietăţii private asupra pământului şi înfiinţarea gospodăriilor colective. Acest ţel a fost ascuns la început, iar primul guvern dominat de comunişti, cel condus de Petru Groza, a introdus, în martie 1945, un program de reformă agrară prin care s-au distribuit efectiv 1.057.674 de hectare unui număr de 796.129 de familii. Cu toate acestea, în conformitate cu crezul marxist-leninist, ţărănimea, din cauza ataşamentului faţă de proprietatea privată, era o clasă reacţionară care trebuia să fie reeducată într-o comunitate socialistă. Războiul total împotriva ţăranilor era esenţial pentru a obţine o economie complet controlabilă. Inspirându-se din tradiţia bolşevică, comuniştii români erau convinşi că diferenţele dintre sectoarele socialist (industrial) şi nesocialist (agrar) ale economiei trebuiau eliminate.
 

 
Începutul „transformării socialiste a agriculturii” în România a fost anunţat de către rezoluţia Plenarei Comitetului Central al PMR din 3-5 martie 1949. Justificarea teoretică pentru campania de colectivizare a fost oferită de teoria stalinistă cu privire la alianţa dintre clasa muncitoare şi ţăranii săraci, văzută ca baza socială pentru „dictatura proletariatului”. Drumul spre desăvârşirea colectivizării în România a fost lung. Început în 1949, procesul impus asupra ţăranilor a fost abandonat temporar în 1952, a fost reluat în 1958 şi, în sfârşit, sa anunţat că a fost încheiat în 1962.
 
În al treilea rând, stalinizarea a urmărit distrugerea completă a societăţii civile şi înregimentarea vieţii intelectuale şi a culturii. Pentru a distruge relaţiile interumane, indivizilor le-a fost indus un sentiment universal de teamă, aceştia fiind trataţi ca simple rotiţe în angrenajele maşinăriei statului totalitar. Comuniştii au câştigat controlul asupra Ministerului de Justiţie prin Lucreţiu Pătrăşcanu, care a devenit ministru în noiembrie 1944, şi treptat au preluat controlul asupra Ministerului de Interne. După formarea „primului guvern democratic” condus de Petru Groza, Teohari Georgescu, care până atunci era doar subsecretar de stat la Ministerul de Interne (din 4 noiembrie 1944), a devenit şeful acestei instituţii după 6 martie 194546.
 
Teroarea aleatorie a fost îndreptată împotriva tuturor straturilor sociale şi împotriva tuturor categoriilor de inamici politici, de la membrii partidelor tradiţionale până la membrii partidului comunist, mergând până la cel mai înalt nivel. Sistemul juridic a fost reconfigurat în aşa fel încât să-l priveze pe individ de orice sentiment de protecţie sau de susţinere potenţială. Au fost numiţi noi judecători, iar întregul sistem juridic a devenit un instrument al regimului. În domeniul vieţii intelectuale, scopul partidului comunist a fost acela de a anihila orice formă de creativitate autentică: literatura, istoria, arta şi filosofia trebuiau să se subordoneze ideologic sferei politice. Tradiţia culturală a fost reinterpretată în conformitate cu noile dogme: principalele personalităţi din literatura română au fost eliminate din publicaţiile oficiale, cenzura a fost aplicată drastic pentru a elimina orice aducea a „naţionalism”, „cosmopolitism”, „obiectivism” sau alte forme de „decadenţă burgheză”. În 1950, cu ocazia centenarului naşterii poetului naţional, Mihai Eminescu, propaganda de partid a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l prezenta pe pesimistul poet romantic ca pe un precursor al luptelor proletariatului împotriva „capitalismului lipsit de suflet”. Între timp, au fost organizate campanii împotriva celor care refuzau să susţină pe deplin simplistele şi tendenţioasele dogme oficiale.
 
Cotidianul partidului, „Scânteia”, a jucat un rol important în aceste campanii: chiar redactorul şef, Sorin Toma, a fost însărcinat să scrie un pamflet vulgar pentru a-l ataca pe unul dintre cei mai elogiaţi poeţi ai României, Tudor Arghezi. Filosofia, istoria, sociologia şi alte ştiinţe sociale au fost principalele victime ale acestei politici jdanoviste. Academia Română a fost restructurată prin eliminarea unora dintre cei mai prestigioşi membri ai ei, acuzaţi de convingeri „burgheze”. Scribi ai partidului precum Mihail Roller sau Petre Constantinescu-Iaşi au devenit adevăraţii îndrumători ai ştiinţei şi culturii în „România populară”. Echipa care a controlat Secţia de Propagandă şi Agitaţie între 1946 şi 1953 – formată din Iosif Chişinevschi, Leonte Răutu, Ofelia Manole şi Mihail Roller – a impus şi a supravegheat supunerea totală faţă de linia oficială a partidului. În timp ce tehnicienii erau necesari pentru îndeplinirea planurilor de industrializare ale partidului, intelighenţia creatoare era destinată să construiască o nouă cultură bazată pe realismul socialist jdanovist transplantat în România.
 
„Uniunile de creaţie” (precum Uniunea Scriitorilor, condusă de Traian Şelmaru, Mihai Novicov, Nicolae Moraru şi Mihai Beniuc, Uniunea Compozitorilor şi Uniunea Artiştilor Plastici) au devenit principalele instrumente ale partidului pentru controlul, coruperea şi cooptarea intelighenţiei.
 
„Şcoala de ştiinţe sociale Andrei Jdanov” – un mecanism de îndoctrinare special, controlat de partid – subordonată direct secţiei de agitaţie şi propagandă a Comitetului Central, a fost înfiinţată pentru a educa noua generaţie de comunişti care nu trecuseră niciodată prin experienţa vieţii de partid din ilegalitate sau prin cea a luptei antifasciste. Cei care au fost pregătiţi în această şcoală şi care s-au maturizat în anii în care se afirma noua clasă comunistă, îi vor înlocui treptat pe liderii generaţiei anterioare, care vor fi eliminaţi din conducerea partidului unul după altul, în urma unei lupte sălbatice pentru putere.
 
Sursă foto: Domeniul public


 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
 Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
 Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:
#MemorialulPoartaAlbă Raport final. Partidul Comunist Român - Facțiunile care au funcționat în interiorul PCR în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (VIDEO)

#MemorialulPoartaAlbă