Istoria Dobrogei - Bibliografie Iordanes (sec. VI) - „Getica” (III)

• Iordanes a fost un notar got romanizat, originar din Moesia. În 551 a redactat o Cronică universală (De summa temporum vel origine actibusque geniis Romanorum) și o Istorie a goților  (De origine actibusque Getarum) (ZIUA DE CONSTANȚA). Pentru prima a folosit ca surse pe Eusebius-Hieronymus, Florus, Rufius Festus și Marcellinus Comes, iar pentru a doua o opera a lui Cassiodorus, azi pierdută. Autorul susținea politica împăratului Iustinian (527-565), urmărind o reconciliere între goți și stăpânirea bizantină reinstaurată în Italia și Spania.. Prima parte a operei sale n-are mare importanță, deoarece s-au păstrat izvoarele ei, dar a doua cuprinde informații valoroase despre goți, slavilor și populația romanizată din sud-estul Europei. ( ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 


101. După moartea acestuia [Ostrogotha], Cniva, împărțindu-și armata în două, pe unii i-a îndemnat să devasteze Moesia, știind că din cauza nepăsării împăraților țara este lipsită de apărători, iar el cu șaptezeci de mii de soldați s-a urcat spre Euscia, adică spre Novae [Sviștov/Bulgaria centru-nord]. (...)
102. (...). Și în vreme ce își odihnea caii și armata obosită, Cniva cu goții săi năvăli ca fulgerul peste ei și, nimicind armata romană, a alungat pe împărat [Decius 249-251] cu puținii oameni care putuseră să fugă din nou la Euscia dincolo de munți [Balcani/Bulgaria centrală], în Moesia, unde pe atunci Gallus, comandantul limesului, se afla așezat cu cea mai mare parte dintre soldați. Și după ce s-au unit armatele, cea de aici cu cea de la Oescus, împăratul s-a pregătit pentru lupta viitoare.
 
111. Căci, fără ei [goți], cu greu s-ar fi putut lupta odinioară armata romană cu indiferent care neam
112 (. . .) numărul și armata lor sunt pomenite în statul nostru [Imperiul Roman de Răsărit/Bizantin] și până în ziua de astăzi.
 
114. Pe atunci la răsărit de ei [vandalii] se aflau goții  , la apus marcomanii, la miazănoapte hermundurii, la miazăzi Istrul, care este numit și Dunăre. (...)
 
121. (...) Filimer, regele goților și fiul marelui Gadaric, care, după plecarea din insula Scandia [Europa de nord], era al cincilea rege al goților, intrase cu neamul său pe pământurile Sciției [la nord de Dunărea de Jos].
 
131. Vizigoții, adică ceilalți tovarăși ai lor, care locuiau în partea de apus, la fel de îngroziți ca și frații lor [ostrogoții], nu știau din cauza hunilor ce hotărâre să ia cu privire la ei. Chibzuind mult timp, ei trimiseră în sfârșit, după o hotărâre comună, delegați în imperiu, la împăratul Valens [coîmpărat Est 364-378 – n. e. r.], fratele împăratului Valentinianus [coîmpărat Vest 364-375 – n. e. r.]. Ei cereau să li se acorde ca loc de agricultură o parte din Tracia sau din Moesia, ca să poată trăi sub legile și autoritatea sa. Ca să fie mai demni de încredere ei permit să devină creștini în caz că li se vor da propovăduitori în limba lor.
132. Aflând Valens acest lucru și socotind că-i aduce glorie, a aprobat imediat ceea ce a vrut chiar el să le propună și i-a așezat pe goți în regiunile Moesiei ca un fel de zid al imperiului sau contra celorlalte neamuri barbare. Și deoarece împăratul Valens închisese toate bisericile noastre, prins fiind de perfidia arianilor, a trimis la predicatori din secta sa, care răspândiră acolo, la niște oameni simpli și ignoranți, otrava ereziei lor. Și astfel vizigoții au fost făcuți de către împăratul Valens mai degrabă ariani decât creștini.

Erezia promovată de preotul Arie din Alexandria (Egipt) fusese condamnată la Primul Sinod Ecumenic al Bisericii Creștine din 325, de la Niceea.
 
133. Ei, după cum am spus, trecând Dunărea, s-au stabilit, cu permisiunea împăratului, în Dacia Ripensis, în Moesia și în Tracia.
Dacia Ripensis a fost o provincie înființată la sud de Dunăre de împăratul Aurelian (270-275), după retragerea din Dacia, în regiunea estică a provinciei Moesia Superior.
Împăratul păgân reformator Diocletian https://www.ziuaconstanta.ro/arhive/citestedobrogea/istoria-dobrogei-populatie-personalitati-imparatul-diocletian-284-305-861253.html  (284-305) a reorganizat statul roman, reîmpărțind imperiul în 4 prefecturi, 12 dioceze și 101 provincii, din dioceza Tracia făcând parte și provinciile Scyhtia Minor și Moesia Secunda, rezultate din divizarea provinciei Moesia Inferior. 
 
137. Ziua aceea a înlăturat foamea goților și siguranța romanilor. Goții au început să se poarte, nu ca niște nou sosiți și străini, ci se comande ca cetățeni și stăpâni unor simpli posesori și să țină sub autoritatea lor cu depline drepturi toate regiunile de nord până la Dunăre.
 
145. După moartea lui Athanaric [381] toata armata sa a rămas în serviciul împăratului Theodosius [coîmpărat Est 378-391 și împărat 391-395] și s-a supus Imperiului roman, formând parcă un singur tot cu armata romană. Astfel au fost reconstituite acele unități de federati, înființate odinioară de Constantin [cel Mare 306-337], iar goții au fost numiți federati [aliați].

176. .... Pe atunci comandantul armatei era patricianul Aetius, care se trăgea din neamul foarte viteaz al moesilor, fiind originar din orașul Durostor și având ca părinte pe Gaudentius.
 


178. La această pace, Attila, stăpânul tuturor hunilor [433-453], și singurul stăpânitor în lume al aproape tuturor neamurilor din întreaga Sciție [la nord de Dunăre], a fost admirat și s-a bucurat de o faimă strălucită la toate neamurile. Istoricul Priscus, fiind trimis de Theodosius cel Tânăr [Imperiul Roman de Răsărit 408-450] într-o ambasadă [448 – n. e. r.] la el, ne relatează, între altele, următoarele: „(...)”.
 
262 (...) În lupta aceasta [454 Pannonia/Ungaria] a fost omorât fiul mai mare al lui Attila, pe nume Ellac (...).
263. După moartea sa, ceilalți frați au fost fugăriți până pe țărmul Mării Pontice, unde, după cum am scris, au stat înainte goții. (...) Aceasta acțiune a lui Ardaric, regele gepizilor, a adus fericirea diferitelor neamuri care, împotriva voinței lor, erau sclavii puterii hunilor și a făcut ca sufletele lor întristate de multă vreme să se bucure de libertatea mult dorită. După ce au trimis mai întâi pe soliilor, mulți an venit în Imperiul roman [de Răsărit], unde au fost primiți cu multă bucurie de împăratul de atunci, Marcianus [450-457 – n. e. r.], și au căpătat anumite pământuri pe care să se așeze.
264. Iar gepizii, însușindu-și cu forța regiunile hunilor și punând stăpânire în calitate de învingători pe tot teritoriul Daciei ca niște oameni destoinici, n-au cerut altceva de la Imperiul roman decât pace și daruri anuale. Printr-un tratat de prietenie împăratul a consimțit atunci bucuros la aceasta și până astăzi poporul acesta primește darul obișnuit de la împăratul roman. (...)
 
265. Scirii [trib germanic] însă, sadagarii și unii dintre alani împreună cu conducătorul lor, pe nume Candac, au primit Scythia Minor și Moesia Inferior [de fapt Moesia Secunda].
 
266. Paria, părintele tatălui meu Alanoviiamuthis, adică bunicul meu, a fost notarul acelui Candac, câtă vreme a trăit acesta și, de asemenea, notar al fiului surorii lui Candac, generalul roman Gunthic, care se mai chema și Baza. (...) și eu am fost notar (... ) Și Hemac, fiul mai tânăr al lui Attila, împreună cu oamenii săi, și-au ales loc de așezare în părțile cele mai îndepărtate ale Scythiei Minor. (...)
 
 
 
Bibliografie
Iordanis Romano et Getica, recensuit Theodorus Mommsen, Berlin, 1882 (1961) (MGH, AA, vol. V, partea 1).
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LIV. Iordanes)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Iordanes (sec. VI) - „Getica” (II)