#citeșteDobrogea Cetatea medievală Enisala

 
Cetatea Enisala
 
Yeni-Sale sau Heracleea cum i s-a mai spus de-a lungul timpului, este o atracție turistică deosebită din centrul Dobrogei. Ruinele fortăreței medievale Enisala se află pe un deal calcaros, denumit și Dealul Gras, care domină zona lacurilor Razim și Babadag, la aproximativ 2 km de localitatea Enisala. Peisajele care ni se dezvăluie la poalele ruinelor cetății sunt spectaculoase, astfel că, de sus, putem admira dealurile de pe cuprinsul rezervației Enisala, dar și lacurile Razim și Babadag, iar la apus ni se oferă o perspectivă de poveste. Merită să mergi măcar o dată să o vizitezi, pentru a avea o imagine pitorească de ansamblu.

Cum a fost descoperită?
Cel mai vechi document cunoscut în care se regăsește denumirea Yeni-Sale este cronica turcească a lui Sukrullah bin Sehab-ed-din Ahmed, din prima parte a sec. al XV-lea. Vestitul călător turc Evliya Celebi, un călător neobosit al sultanului, consemna, în trecerea sa prin Dobrogea, în 1652, că „cetatea Yeni-Sale, care este înaltă și așezată pe un deal pietros”. Enisala este un cuvânt turcesc, format din cuvintele Yeni care înseamnă nou și sale – așezare, astfel că se traduce sat nou, cetate nouă sau așezare nouă.
 
Structura Cetății Enisala
 
Fortificația principală a cetății „Castelul” cum i se mai spune, are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este așezată. Asupra cetății au fost aduse numeroase modificări de-a lungul timpului, iar zonele deschise la culoare sunt cele reconstruite. În mod normal, cetățile au la fiecare colț câte un turn, câte un turn de apărare și de observație, însă în cazul Cetății Enisala a mai rămas un singur turn, cel situat la poarta principală. Există și o poartă secundară, formată ulterior prin spargerea zidului de către genovezi.
Cisterna de la Cetatea Enisala
 
Cei care ajung în Cetatea Enisala, pot observa fosta cisternă din cadrul fortăreței medievale, lipită de zidul sud-estic al incintei. Cercetarea complexului a evidențiat că acea cisternă a fost tencuită foarte atent pe interior, cu multe straturi de mortar. De asemenea, a fost observată și prezența în centrul podelei a unui bazinet circular din cărămizi, folosit pentru adunarea și curățarea periodică a reziduurilor. Acesta era format din două inele concentrice, cel de jos înalt de 15 cm și cel de sus de 10 cm, buza acestuia fiind la nivelul pavajului de cărămidă din interiorul construcției.
 

Monede din perioada romană până în sec. al XVIII-lea, în Cetatea Enisala
 
Inventarul monetar descoperit la Cetatea Enisala acoperă o perioadă de timp îndelungată, de la epoca romană până în secolul al XVIII-lea. În acest interval, sec. al XIV-lea este cel mai bine reprezentat, prin cele 6 monede genovezo-tătare, o monedă Hoarda de Aur din bronz, emisă de Abd-Ullah în centrul de la Orheiul Vechi, un dinar de argint de la Vladislav I Vlaicu, domnitor al Țării Românești (1364-1377), 7 ducați de argint emiși în timpul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), un gros de argint de la Petru I Mușat (1375-1391), o monedă de bronz bulgărească și 7 monede turcești.În cadrul descoperirilor ceramice de la Enisala, o deosebită valoare pentru interpretările istorice o are ceramica smălțuită cu monograme. Acestea apar pe suprafața interioară a cupelor sau bolurilor de mici dimensiuni. Această ceramică este de factură superioară fiind bine arsă în cuptorul de lut.
 
Urme de locuire din prima epocă și din perioada medievală, la Enisala
 
Primele cercetări arheologice au fost realizate la Cetatea Enisala, de Grigore Avakian, în anul 1939. În anii 1963-1964, alți doi arheologi au reluat cercetările din zona cetății și au descoperit urme de locuire din prima epocă a fierului. De asemenea, ei au găsit câteva complexe medievale de locuire și o a doua incintă, scoasă din sistemul defensiv, aflată la marginea pantei mai line a promontoriului, la baza căruia a fost localizat cimitirul cetății. Locuirea medievală de pe ”Dealul Gras” suprapune un prim nivel din prima epocă a fierului (cultura Babadag). Au fost descoperite însă și fragmente ceramice atribuite epocii romane. Săpăturile arheologice realizate până în prezent au condus la descoperirea în ”Castel” sau fortificația principală și în exteriorul acesteia, a două locuințe din prima epocă a fierului și a 12 locuințe medievale, dintre care două aparțin sigur nivelului anterior ridicării zidurilor.


Cimitirul de la poalele cetăţii
 
O nouă atracţie a zonei sunt descoperirile arheologice de aici. Cercetătorii de la Institutul de Cercetări Eco Muzeale din Tulcea au deschis un şantier arheologic la poalele cetăţii Enisala, în zona în care urmează să fie construit un miniport turistic. Şantierul s-a închis, iar rezultatele încep să apară: au fost găsite peste 500 de complexe arheologice, dintre care peste o sută de morminte în care au fost îngropaţi, cel mai probabil, cei care locuiau la cetatea genoveză.
 
Mini muzeul Cetății Enisala
 
În incinta complexului muzeal există un mini-muzeu în cadrul cetății care adăpostește câteva exponate, care au descoperite în timpul săpăturilor, dar și câteva informații referitoare la istoria cetății și a împrejurimilor acesteia. De fapt, este vorba despre o mică încăpere, unde sunt expuse bucățile de vase și câteva informații. La ieșirea din cetate îți poți cumpăra un suvenir, magneți, pliante sau cărți despre istoria acestui loc. Accesul la cetate se face în urma unei plăți modice.
 
În ultimii ani zona a devenit atractivă pentru a organiza concerte în aer liber, cu formații cunoscute, din țară. Prin astfel de acțiuni, valorile culturale dobrogene pot fi promovate și valorificate. După modelul altor festivaluri din țară precum cele de la Sibiu, de la Sighișoara sau de la Oradea și la Enisala se organizează Festivalul Unitate la cetate.
 
Așadar, dacă ajungi la Cetatea Enisala nu poți să nu te bucuri de Muzeul de artă tradițională, de o plimbare în natură, de peisajul pitoresc autentic dobrogean, de culoarea albastru deschis cu care locuitorii își vopsesc elementele de lemn de la locuințe sau de un borș de pește în satul Jurilovca. La toate acestea se adaugă bunăvoința și ospitalitatea dobrogenilor, oameni de cea mai mare ispravă.
 
Bibliografie selectivă :
 
Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria românilor dintre Dunăre și Mare. Dobrogea, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1979
Ioan Băcilă, Stampe și hărți privitoare la trecutul Dobrogei, în A.D., 9, 1928
Alexandra Dersca- Bulgaru, Aspecte ale vieții economice din orașele și târgurile Dobrogei sub stăpânire otomană (sec. XV-XVII), în Studii, 26, I, 1973
Adrian Ilie, Valea Karasu în perioada secolelor XIV-XIX. Monografie istorică, Editura SucceedPublishing, Medgidia, 2008
 
 
Despre Claudia Ilie
LicențiatăînGeografie - Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca;
Doctor îngeografieșicursuripostuniversitare - Universitatea din Oradea, Universitatea din București;
Profesor titular încadrulLiceuluiTeoretic „NicolaeBălcescu“ Medgidia;
Metodist, responsabil de Cerc pedagogic șimembruînConsiliulConsultativ (I.S.J. Constanța);
Autoare a maimultorlucrărișistudiidespreMedgidia, despre Dobrogea șidespreclimatologie;
Autoare a unorstudiișicărți de metodicăși de management;
Participare la simpozioanejudețene, naționaleșiinternaționale;
Implicareaînscriereaunorproiecte ERASMUS + șimobilitateîn state ale UE.

Citește și:
#citeșteDobrogeaFrumuseți locale. RezervațiaNaturalăFântânițaMurfatlarșiBisericile din cretă de la Murfatlar