#citeșteDobrogea „Colonia" britanică de la Kustendjie - Constanța (1857-1882) (IV)

• Vice-consulul Blunt și Dobrogea anului 1881

În urma Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, cunoscut în țara noastră sub numele de Războiul de Independență, și ca urmare a Tratatelor de Pace de la San Stefano și Berlin, Dobrogea a devenit (pe 14 noiembrie 1878) parte a Principatului României, scăpând pentru totdeauna de stăpânirea otomană.
Constanța (Kustenge/Kiustenge după numele turcesc) a intrat oficial sub administrație românească pe data de 23 noiembrie 1878.
Englezii de la Danube Black Sea Railway (DBSR) au continuat să dețină însă, timp de încă patru ani, concesiunea căii ferate Kiustenge - Cernavoda, precum și pe cea a Portului Kiustenge.


Era evident că statul român își dorea să răscumpere aceste concesiuni, însă britanicii erau deciși să negocieze la sânge și să obțină cât mai multe avantaje materiale. Principele României, Carol I (rege din 1881) a venit pentru prima oară la Kiustenge pe 14 octombrie 1879 și a fost cazat în locuința inginerului șef Edward Harris, care își avea casa pe viitorul Bulevard Elisabeta, aproximativ pe locul unde astăzi se află Muzeul Ion Jalea.


În 1881, doi specialiști trimiși de Guvernul României, Olănescu și Iorceanu au mers la Kiustenge și au întocmit un raport privind valorea concesiunii deținute de către DBSR (cale ferată Constanța - Cernavoda+port). În baza concluziilor lor, pe 21 mai 1882, Guvernul României avea să promulge "Legea privind răscumpărarea de către statul român a căii ferate Cernavoda-Constanța și a lucrărilor în Portul Constanța, concesionate în 1857 Companiei Danube and Black Sea Railway Company Ltd".
Articolul 2 al acestei norme prevedea că statul român avea să intre în proprietate deplină și absolută a celor două obiective, după achitarea integrală a sumei de 16.800.000 lei, echivalentul a 5.515.081 franci. Plata a fost făcută rapid iar răscumpărarea activelor a fost finalizată pe data de 10 decembrie 1882. Acest ultim moment avea să fie și cel care punea capăt aventurii engleze în Dobrogea...


În articolele următoare ne vom referi la acei ani de tranziție, 1880-1881, folosind ca surse de informare acte oficiale britanice. Astfel, la acea vreme, la Kiustenge ("Kustendjie" în documentele britanice) reprezentant al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei era vice-consulul John Elijah Blunt (1832-1916). Fiu al lui Charles Blunt, fost consul de Smyrna, J.E Blunt continuase tradiția familiei și alesese o carieră diplomatică. Nu din prima însă... Mai întâi, el fusese interpret și ofițer adjutant al Lordului Lucan (George Charles Bingham, al 3-lea Earl de Lucan) și cu această ocazie participase la Războiul Crimeii (1853-1856) și la principalele bătălii ale acestui conflict, Alma, Balaclava și Inkerman. John Elijah Blunt a intrat apoi în diplomație fiind vice-consul și consul britanic în orașe precum Adrianopole, Belgrad, Bitholia (Bitola). A activat și la Constanța, exact în anii la care ne referim astăzi. Mai târziu, Blunt a fost consul general la Salonic și apoi la Boston, în Statele Unite (1899-1902). A fost făcut Cavaler și Sir în 1902, an în care s-a retras în Malta, după mai bine de jumătate de veac de activitate consulară.


În raportul pentru anul 1880, trimis Majestății Sale Regina Victoria, și publicat un an mai târziu, Blunt se remarcă drept un fin analist, radiografiind atent și prezentând realitățile și problemele Dobrogei. Iată ce menționează în raport, atunci când se referă la starea sanitară existentă în ținutul transdanubian:
 

„Conform opiniilor celor mai mulți dintre medicii ce au trăit aici ani buni (n.a. medici britanici, precum irlandezul Abraham Irwin Bolton, stabilit la Kiustenge) se pare că reputația de insalubritate a Dobrogei este una mult exagerată. Este adevărat că în anumite districte, în special în cele de pe malul Dunării, de la Isaktcha la Dăeni... și până departe la Silistria, febra stăpânește aproape tot anul, dar în general este într-o formă moderată. Cauzele ei se pot găsi în orice loc traversat de un râu care între gurile sale este divizat în numeroase ramuri și brațe, și care formează în unele sezoane ale anului vaste mlaștini și un număr infinit de mici lacuri... Cei care suferă cel mai mult de febră sunt fără dubiu locuitorii micului orășel tătăresc Medjidie, a cărui populație a fost în ultimii ani decimată de boală. Starea de sănătate a districtului Medjidie se explică prin situarea sa lângă o pestilențială mlaștină de o considerabilă întindere. Toamna, mlaștina seacă și odată cu evaporarea apei se formează un imens câmp de noroi negruși fetid... o imensă cantitate de materie organică se descompune... iar consecința este că în aerul infestat se răspândesc miasme îngrozitoare...".

Cele relatate de Blunt, referitoare la Medgidia, reflectă realitatea acelei perioade, orășelul dobrogean confruntându-se cu astfel de grave probleme în cursul secolului trecut. Inițial, aici a existat o așezare musulmană cunoscută sub numele de Kara Su (Apa Neagră), care și-a încetat existența în prima jumătate a secolului XIX, fiind abandonată tot din cauza unor epidemii. Orașul Medjidie fusese apoi întemeiat din ordinul sultanului otoman Abdul Medjid (1839-1861), dar continua să aibă probleme legate de sănătatea zonei, chiar și pe vremea prezenței lui Blunt în Dobrogea.

Diplomatul britanic vorbește despre bogăția solului și mai ales a pășunilor, amintind de prezența în număr mare a turmelor de oi aduse aici de către ciobanii mocani din Transilvania. El scrie că lâna oilor din Dobrogea este un produs excelent pentru export și amintește că înainte de Războiul din 1877-1878, în provincie erau înregistrate 645.400 de capete de ovine.


Blunt reiterează ceea ce colegul său Sankey afirma cu un deceniu înainte și anume că Dobrogea nu este foarte potrivită pentru agricultură din cauza lipsei apelor curgătoare, a ploilor foarte rare, și implicit, a secetei.
El laudă pădurile din ținut, în special pe cele din județul Tulcea: "Măcin-Isaktchea...Baba-Dag- CiukaRova și Slava...insula Leti de lângă Sulina... Kara Osman (Kara Orman), din insula St. George".
(Va urma)


Bibliografie
- Report by vice-consul Blunt on the Trade and Commerce of Kustendjie for the year 1880, Reports from Her majesty's Consuls on the Manufactures, Commerce of theri Consular Districts, vol.31, Harrison and Sons, 1881, p.1222-1223
- Report by Vice-Consul Sankey of the Trade of Kustendji for the Year 1871, p.833-839, Harrisons and Sons, London 1872, sursă raport- www.babel.hatitrust.org
- David Wilson - List of British Consular Officials in the Ottoman Empire and its former territories,from the sixteenth century to about 1860, sursă - levantherittage.com
- Mrs John Elijah Blunt - The people of Turkey: twenty years among bulgarians, greek, albanians, turks and armenians - by a consul daughter and wife, edited by Stanley Lane Pool, London, J Murray, 1878
- "Commercial Reports - received at the Foreign Office from Her Majesty'a Consuls in 1869-1870" vol.9 din "Reports from Her Majesty's Consuls on the Manufactures, Commerce of their Consular Districts", London, Harrison and Sons, 1871, sursă raport- www.babel.hatitrust.org, original from University of Michigan, Digitized by Google.
- Paul Brummel - "Britain in Focșani", sursă articol - www.blogs.fcdo.gov.uk
- Gentleman's Magazine and Historical Review - Corespondence of Sylvanus Urban,"Discovery of Monumental Tablets at Kustendjie", ian-iunie 1862, p.471-473; London, editors - John Henry and James Parker; Harvard College Library - from the library of Franklin Haven of Boston gift of Mark E Haven 1914; sursă - www - books.google.ro
- ISM II, Inscripțiile din Scythia Minor grecești și latine, vol.II "Tomis și teritoriul său", culese, traduse și însoțite de comentarii de Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR, București, 1987; nr.96 (62), 97 (63).


Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

#citeșteDobrogea: „Colonia" britanică de la Kustendjie - Constanța (1857-1882) (III)