Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
04:44 23 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#CiteșteDobrogea „De soarta ta, voi întreba, tătare, din mormânt” (II)

ro

16 Jul, 2021 00:00 2969 Marime text
 
Din Asia și din Anatolia, neamuri turce au venit și s-au stabilit în Dobrogeaa din cele mai vechi timpuri. 
Cei care au părăsit zona, s-au întors în Asia ori au întemeiat dinastia mamelucilor în Egipt. Să lăsăm istoricii să elucideze vremurile și originile, noi să ne amintim doar că strămoșii au scris puțin, crezând că mereu vor fi în fruntea luptei pentru existență și identitate.  



Negip Hagi Fazîl (1906-1948)
Eroul Național Tătar, lider al luptei pentru redobândirea Patriei, conducător al rezistenței anticomuniste, poet, prozator, dramaturg, omorât în timpul anchetei din acel an groaznic, 1948, în cinci zile... „Dacă vrei să distrugi un popor, ia-i limba” a scris el, în eseul „Fundamentele ideii naționale (rev. Calea Națională, nr. 20-21 / ian.1930, Berlin; Emel nr.3 / 1934;  Emel, nr.2,3, 15, 17 / 2007); G.Akmola - vol.bilingv, 2009, p.17-30; 128-141)
Nici azi, în 2021, nu există niciun document cu arestarea și omorârea sa în anchetă. Numai mormântul din satul natal Azaplar/Tătaru a rămas mărturie unei epoci de teroare umană și națională, în scurgerea fluviului istoric.
Redăm versuri din poezia „Rugă”- artă poetică:
„Am ajuns departe de patrie și sufăr precum un copil orfan   
Aruncat de colo până dincolo, precum pribeagul apatrid, 
Pomenind o mare țară care mi-a fost casă prin străbuni. 
Azi, pentru acest ideal, în ciuda suferinței ce mi-a fost țel și gând, 
Mă rog să mi se dea în Patrie un loc pentru mormânt...” (op.cit.pag.124) 
 
Ali Osman Bekmambet (1912-2013)
Absolvent al Seminarului Musulman, patriot și militant pentru ajutorul acordat fraților crimeeni, a avut o dublă condamnare politică de 20 de ani! Opera sa bilingvă „Keșken kunler”/„Zilele vieții mele” (2003), evocă tradițiile poprului, anii de prigoană și cumplitele închisori comuniste! Model de umanism, demnitate și dăruire pentru idealul național tătar, el a trăit și a murit în iubire de Patrie. În anii de după 1989 ne vorbea cu mândrie: „eu am luptat cu părinții voștri, iar acum sunt alături de voi militând pentru drepturi și libertăți.”
“Într-o celulă din Gherla supraviețuiam 34 de oameni.Tocmai când mă gândeam la pachetul meu, până și în vis dorit, cei 34 de condamnați au început o horă! Mirat, l-am întrebat pe colegul de lângă mine: 
- Ce i-a apucat? De ce dansează?Cei cu veselia asta?
- Se bucură că ai primit pachet, că nu ești fumător! mi-a răspuns el.
Acești oameni care dansau de bucurie pentru un chiștoc de țigară erau medici, profesori universitari, ingineri, ofițeri superiori…Trăiam toți ca într-o mare și armonioasă familie! Așa am primit eu PACHETUL! Soția mea punea în loc de 400 țigări, număr permis, 800! Ele erau legate cu ață, în loc de 20 erau 40 într-o legătură. (Zilele vieții mele, 2003, p.192).  
 
Șayp Veli Abdula (1913-1991)
 Poetul, preotul, patriotul din Aqbaș/Albești a militat pentru renaștere și eliberare până în momentul arestării din 1952. (A mai fost arestat în 1945). Elev al marelui M.Niyazi, scria la 18 ani aceste versuri:
 „Dacă vei întreba din mormânt cum e soarta tătarului,/Tot orfan e,  dar el luptă zi şi noapte pentru Patria lui;/ Dacă mormântul tău e-n Rai şi Creatorul te va chema/ Roagă-l să ne-accepte Ruga, să ne-adunăm iar în Crimeea.” (REV.EMEL, 1931 (apoi în 2004,2014; romanul bilingv „Șayp, fiul lui Qurtveli” îi este dedicat în 2017, 2018. Poezia din 1931 s-a intitulat Răspuns la comemorarea potului național Memet Niyazi)
 
Memet Vani Yurtsever (1907-1995)
Profesor de limba turcă și tătară la Liceul Pedagogic Tătar, poet, prozator, autor de drame, a fost condamnat la închisoare pentru 15 ani. Eliberat, a reușit să plece în Turcia, unde a continuat să scrie. Redăm din poezia: „Cînd se deschide ușa de fier a celulei”:                                                                                                                                                                                         
Sitosman simte o cutremurare...  
Se scoală speriat de zgomot                                                                                        
Ah! Ancheta ne umple de bătaie!”                                                                                                                                                                                            
(Rev. Karadeniz nr.4 / 1997, pag.2)
 
Ismail  Ziyaeddin  (1912-1996) 
Tatăl lui, Amet, era originar din Crimeea. El s-a născut la Constanța, a urmat Seminarul Teologic Musulman din Medgidia, apoi a absolvit Politehnica din Timișoara. A fost alături de liderii perioadei interbelice și a scris poezii patriotice, piese de teatru. A participat la excursia din Polonia în anul 1937, pentru a sărbători 20 de ani de la întemeierea guvernului democrat tătar din Crimeea. A fost singurul din epoca sa care n-a fost arestat în regimul comunist. Poeme celebre, „Limba maternă” și „Nunta”, s-au bucurat de aprecierea poporului. Redăm un fragment:
„Limbă maternă,  limba mea, prea mari îți sunt durerile,  
În grele zile tu te afli, îți plâng cu milă rănile
Ca-ntr-un sărman lipsit de sprijin cu toții dau în tine,   
A tale vorbe nu-s plăcute, se-aplaudă cele străine.”         
 (G.Akmolla,vol. bilingv „Limba maternă”, 2009, p.102                                                                                                                                                                                                                                                                       
Kemal Hasim Karpat (1925, Babadag – 2019) 
Personalitate de talie mondială, în 1940, după ce a absolvit Seminarul Musulman din Medgidia, a plecat în Turcia. Ajungând în SUA, devine Consilierul Președinților SUA (Reagan și Carter). Azi este Cetățean de Onoare al orașului Medgidia. Opera sa vastă cuprinde pagini dedicate democrației turce, istoriei otomane, renașterii turce, Islamului, culturii și civilizației Asiei Centrale. Afirmă „am iubit mereu libertatea” operele sale de absolvent al Seminarului Musulman din Medgidia, Universitatea din Istanbul, Universitatea din New York de științe politice și sociale (1957), cuprind o vastă tematică din Carpați la Asia, este Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța (1998) și al Universității Babeș -Bolyai din Cluj Napoca (2015). În cartea de dialoguri „Râul care străpunge muntele”, de Emin Tanrîyar, 2010, avem sinteza omului care străpunge barierele.
 
Gemal Agi-Amet (1943-2000)
Poet de limbă română și tătară, a devenit cel mai talentat și valoros poet al epocii sale”. Autentic talent poetic, el s-a inspirat din realitățile tradiției neamului său, vechi locuitor al stepei dobrogene, kîpcege, de la Pecineaga pornind cu „tropotul” inconfundabil al cailor, tropot ce încă răsună sub pereții geamiei satului natal: 
„Pereții geamiei
Au absorbit glasurile
Străbunilor mei
Și le păstrează”      
Azi îmi pare o căsuță din basm  
Răsărită din iarba
Unde vin macii delicați”. 
(Emel\Ideal nr. 27, an 2010, p.1)
 
(Autoarea cere scuze contemporanilor și posterității în cazul vreunei omisiuni; sunt cunoscuți intelectuali precum fondatorii și profesorii Seminarului Teologic Musulman din Babadag și Medgidia, lăcaș de cultură datând din sec.al XV-lea; celebrul primar al Medgidiei de la sfârșitul sec.al XIX-lea, Kemal Agi Amet; profesor de seminar Omer Lutfi, Ali Cadîr din Constanța, ajutor de primar care și-a oferit casa drept spital; dr.Memet Nuri și dr. Eyub Musa din Karaybil, primul a decedat îniantea de represalii, al doilea a fost condamnat la 8 ani, în Tulcea anilor 1950, când eram copil; el a dat 800 lei ca ajutor pentru refugiații tătari ascunși încă în România anilor 1950; comisarul regal Halil Kadri, din Sulina, jud.Tulcea, condamnat la 12 ani de închisoare; Memet Ablay, Nagi Geafer; nu dispunem de date).
 
Despre Güner Akmolla

Poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi a Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Güner Akmolla a fost profesor de limba română, iar o parte majoră din activitatea sa, literară şi nu numai, se plasează sub semnul interculturalităţii. Provenind dintr-o familie de tătari crimeeni care a dat 8 deţinuţi politici, s-a implicat masiv în recuperarea imaginii unor personalităţi marginalizate sau persecutate de regimul comunist.
A debutat poetic după '89, în limba tătară, în revista Karadeniz. Autoarea a fost distinsă, în 2015, cu premiul filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul ce cuprinde poemul eminescian Luceafărul, în trei alfabete şi limbi - română, tătară şi turcă. 

 


Citește și:

#citeșteDobrogea: „De soarta ta, voi întreba, tătare, din mormânt” (I)

 
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari