#citeşteDobrogea Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (III). Preţuri, salarii şi domenii de activitate

După cum am arătat şi în materialele anterioare, costul vieţii în Dobrogea anilor ʼ30 era ridicat, iar salariile erau mici în raport cu preţurile pieţei. Costurile erau ridicate în mediul urban nu doar la alimente sau confecţii, ci în absolut toate domeniile. O dovadă în acest sens o reprezintă statisticile privind valoarea combustibilului şi aa altor articole să le spunem industriale.





Astfel, o tonă (1.000 de kg) de lemn de stejar costa la Constanţa 1.129 lei. Mult mai ieftin era acelaşi produs la Tulcea, unde tona valora în medie 967 lei. Aceeaşi cantitate, dar de fag, se putea achiziţiona cu 1.083 de lei la Constanţa şi cu 913 la Silistra, neexistând o raportare în acest sens pentru Tulcea.


Un kilogram de mangal valora 3,35 lei la Tulcea, 3,80 la Constanţa, 4,50 lei la Silistra şi 5,10 la Bazargic. Un litru de petrol lampant se cumpăra în urbea lui Ovidius cu aproape 4 lei, în timp ce la Bazargic era cu 80 de bani mai ieftin. Benzina uşoară avea acelaşi preţ, 106 lei per litru, în toate cele patru reşedinţe de judeţ din Dobrogea.


Interesante sunt şi preţurile la produse de igienă. Un tub de pastă de dinţi putea fi cumpărat cu 14-15 lei la Tulcea şi Constanţa, în timp ce la Bazargic era cu cinci lei mai scump. Un kilogram de săpun de rufe  era 35,50 la Constanţa şi 31 de lei la Tulcea, în timp ce preţul mediu la o bucată de săpun de toaletă era 14-15 la Constanţa şi Tulcea, respectiv 20 de lei la Bazargic.


Dăm şi câteva exemple de salarii primite la jumătatea anilor ʼ30, mai exact în intervalul de raportare 1934-1935. Astfel, un şef de post primea aproximativ 3.400 de lei, un mecanic de locomotivă, între 3.000 şi 3.800 de lei, un portar (uşier) 2.400 lei, un vizitiu - între 600 şi 2.000 de lei (în funcţie de urbe şi de starea atelajului), un învăţător cu trei gradaţii 3.700-4.700 de lei, un ucenic - între 300 şi 1.850 de lei, în funcţie de domeniul de activitate şi de locaţia atelierului, un lăcătuş, 2.600 de lei, un grădinar 1.300-2.750 de lei, un judecător 9.250-19.150 lei, iar un medic, între 8500 şi 12.000 de lei.


Indicele anual al salariilor la nivelul urbei Constanţa s-a modificat de la 1.948 lei în anul 1927, la 2.009 lei în 1933 şi respectiv 2.316 lei în 1937. La Tulcea a fost de 2.601 lei în 1927, înaintea crizei economice, pentru ca 10 ani mai târziu să fie de 2.140 lei. Cel mai mare indice salarial era înregistrat în industria extractivă – 92.182 în 1937. Acest prag de peste 2.000 de lei era depăşit şi în industria alimentară, 2.054 de lei în 1.937 faţă de 2.854 - cu zece ani mai devreme. Toate celelalte industrii şi domenii avuseseră în 1927 indici de peste pragul de 2.000, dar scăzuseră sub acesta zece ani mai târziu. Salariile medii în agricultură (profesiuni agricole), din 1937, nu depăşeau 1.600 de lei. De asemenea, indicele salariale anuale din transporturi, comerţ, arte grafice sau industrie textilă variau între 1.912 lei şi 1.993 lei.


Recensământul naţional din decembrie 1930 indica faptul că pe raza Dobrogei funcţionează 12.602 întreprinderi şi societăţi, dintre acestea fiind 5.638 de entităţi din domeniul industriei - având împreună 16.701 salariaţi. Restul de până la 12.602 era format din entităţi din domeniul comerţului şi creditului. 34 de firme acţionau în exploatarea subsolului, cu aportul a 963 de salariaţi. În industria metalurgică funcţionau 1.378 de întreprinderi cu 3.689 de angajaţi. Existau 639 de firme mici, medii şi mari specializate în industria lemnului şi 110 specializate în construcţii (cu 585 de angajaţi). Pe raza Dobrogei existau de asemenea 1.771 de întreprinderi de manufactură şi confecţii care însumau 4.473 de angajaţi. În industria alimentară erau înregistrate 1.363 de întreprinderi cu 4.294 de angajaţi.


Industria tipăritului se dezvoltase şi ea faţă de deceniile anterioare, în cele patru judeţe funcţionând 66 de întreprinderi cu un număr total de 301 angajaţi.


Comerţul alimentar era reprezentat la nivelul întregii Dobroge de către 2.780 de firme cu 4.886 de angajaţi. Existau 2.342 de hoteluri, restaurante, cârciumi şi cafenele, în acestea desfăşurându-şi activitatea 4.507 angajaţi permanenţi. Acestora li se adăugau alte câteva mii de sezonieri, în special în oraşele turistice precum Constanţa, Mamaia sau Balcic.
539 de firme acţionau în domeniul articolelor de îmbrăcăminte şi confecţii, iar 269 în comerţul cu materiale de construcţie şi mobilă.


La nivelul oraşului Constanţa, în 1930 erau 1.989 de întreprinderi din varii domenii, însumând 6.966 de angajaţi. Comerţul era dominant: 426 de firme erau în domeniul comerţului alimentar (cu 936 de salariaţi permanenţi), 321 erau firme ce gestionau hoteluri, restaurante, cârciumi şi cafenele (cu 1036 de angajaţi), iar 153 firme specializate pe  articole de îmbrăcăminte şi confecţiuni. Alte 99 se ocupau de comercializarea materialelor de construcţii şi a mobilei, 80 de firme vindeau produse de igienă şi sănătate publică (farmacii, parfumerii etc.), iar 42 furnizau maşini şi diverse aparate...


(Va urma)


Bibliografie


Anuarul Statistic al României ediţiile 1939-1940, 1937-1938, 1935-1936, 1931-1932


Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    

Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

#citeşteDobrogea: Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (II). Preţuri şi salarii

#citeşteDobrogea: Detalii economice din Dobrogea anilor ʼ30 (I). Costul vieţii