#citeșteDobrogea Eugen Lumezianu - 85 de ani de la naștere

Pe 22 aprilie 1937, venea pe lume, la Constanța, Eugen Lumezianu, prozator și dramaturg, profesor de română de care și astăzi își amintesc cu nostalgie foștii elevi, cărora a știut să le cultive dragostea pentru literatură, să-i îndrume pentru a descoperi magia lecturii sau a scrisului (unul dintre ei, este prozatorul T.O.Bobe, care mărturisea, într-un interviu, că Eugen Lumezianu a fost primul său mentor, cel care l-a dus prima oară la bibliotecă, l-a învățat să citească metodic, să facă fișe, l-a influențat ca om și ca scriitor).

Absolvent al liceului „Mircea cel Bătrân”, apoi al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Lumezianu a predat, la început, ca profesor de limba şi literatura română, la Şcoala Medie din Adamclisi şi la Liceul Agricol din Poarta Albă.

A făcut parte din generaţia care a însufleţit viaţa culturală a oraşului Constanţa, în anii ’70-’80, alături de alte nume de scriitori, dispăruți și ei între timp: Constantin Novac, Nicolae Motoc, Arthur Porumboiu, Petru Vălureanu, Marin Porumbescu, Octavian Georgescu.



A fost unul dintre întemeietorii revistei de cultură Tomis, în iulie 1966, prestigioasă publicaţie unde a funcționat ca redactor până în 1971, când a revenit la catedră, predând limba și literatura română la Liceul Energetic şi apoi la Liceul „Mihai Eminescu”.

De numele lui Lumezianu se leagă înfiinţarea Cenaclului „Poesis”, pe care îl conduce din 1976 până în 1983, după ce animase un alt cenaclu literar, „Ovidius”, organizat pe lângă revista „Tomis”, și unde s-au remarcat, printre alţii, Alex. Ştefănescu, Mirela Roznoveanu, Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roşca.

Eugen Lumezianu a debutat, la 24 de ani, în revista „Luceafărul”, cu schița „Urluia”, publicând apoi, neobosit, articole, povestiri, schiţe şi poezii în majoritatea revistelor literare din țară. În 1968 avea să-i apară în volum nuvela „Mersul ciudat al lucrurilor”, urmată de o altă nuvelă, „Ultima zi optimistă” (1971). Singurul său roman, publicat în 1985, poartă titlul „Fluxul apei dulci” și a fost publicat la Cluj, de editura „Dacia”.

Piesele de teatru, "Tatăl nostru uneori" (1976), "Capcana de nichel" (1979), "Petreceri duminicale" (1980), „Musafiri pe viaţă” (1985) au fost jucate cu succes pe scene din întreaga țară.
 
S-a stins cu discreție, la doar 53 de ani, pe 31 ianuarie 1990.

La împlinirea a două decenii de la moarte, Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” i-a dedicat lui Eugen Lumezianu o valoroasă expoziție de carte, al cărei punct de interes a fost manuscrisul piesei „Musafiri în viaţă”, pe care omul de cultură constănţean l-a donat bibliotecii constănţene, în anul 1975.
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Eugen Lumezianu – amintiri de la debutul în teatru