#citeșteDobrogea Familia Neacșu și investițiile făcute în Medgidia (galerie foto)

Încă de la obținerea independenței de stat a României, mulți ardeleni s-au stabilit în Dobrogea, datorită facilităților oferite de acest teritoriu. Își vor deschide ateliere, prăvălii, vor cumpăra proprietăți și vor contribui din plin la dezvoltarea localităților unde au ales să se stabilească.
 

O importantă familie de ardeleni stabilită în Medgidia a fost familia Neacșu. Unul dintre primii comercianți a fost Toma Neacșu. Acesta achiziționa în august 1926 un motor de benzină de 10 C.P., orizontal, fabricat "Warchalowski" cu două roți volante, șaibă de curea, 280 de ture/minut, cu rezervor de combustibil, oală de eșapament, conductă de eșapament de 3 metri și două coturi, magnet puternic pentru aprindere, electromagnetic, plăci și șuruburi de fundație, piese de schimb, la prețul de 375 dolari, plătiți în două rate la 10 noiembrie 1926, respective la 10 februarie 1927. Motorul avea o garanție de șase luni, perioadă în care service-ul era asigurat cu titlul gratuit.  Pentru garantarea împrumutului care avea 18% pe an, proprietarul punea drept gaj mașinile personale, actul semnându-se la Tribunalul Ilfov.
 
La 7 iulie 1942, în ședința Consiliului local din care făceau parte pe lângă primarul Gheorghe Rotaru, viceprimarul Ioan Vâlcu și membrii: Ioan Constantinescu - medic la spitalului din localitate, M. Peneuș - șef comisariat de poliție, D. Lupoi - preceptor fiscal, Mircea Dragomirescu - director al Seminarului musulman, Barbu Georgescu - director al Școlii primare de băieți nr. 2, D. Tarhon - șef silozuri, Traian Petricu – comerciant și fost primar;  Andrei Avram - pensionar, fost profesor și Idris Abdul Gani - agricultor. Preotul Rogoveanu și Ioan Țugui nu au fost prezenți. Se pune în discuție cererea industriașului Gheorghe T. Neacșu de a primi un teren viran în piața orașului pentru activități industriale. Consilierul Traian Petricu a luat cuvântul și a propus acordarea terenului solicitat de industriaș, pentru dezvoltarea economiei orașului. De aceiași părere au fost profesorul Mircea Dragomirescu și dr. Constantinescu.
 
În 1944 va împrumuta Ministerul Apărării Naționale cu suma de 6000 lei, primind în schimb titluri definitive ale Împrumutului Apărării Naționale, cu o dobândă de 4% anual. Cu chitanța primită posesorul își putea plăti impozitele, în perioada 1 aprilie 1945 - 1 septembrie 1949.
 
La 30 ianuarie 1946, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin Oficiul Național al Colonizării, primea de la Gheorghe T. Neacșu, suma de 700.000 lei, prin recipisa nr. 45659, seria XXXIV.
 
Fiul lui Toma, Neacșu T. Gheorghe, va părăsi Medgidia, iar în anul 1949 locuia în orașul Săcele-Baciu, pe Bulevardul Lenin. În anul 1949, la 23 august, autoritățile instalate, l-au obligat să părăsească atelierul de vopsitorie-boiangerie și locuința din localitatea Medgidia, situate pe strada Oborului, nr.1, fără a invoca un motiv serios. Acesta va solicita autorităților să îi răspundă în scris, în baza cărui ordin trebuia să părăsească locuința și atelierul de boiangerie.
 
A primit un răspuns verbal prin care i s-a comunicat că imobilele au fost naționalizate, fiind sigilate, iar proprietarul a fost scos în drum, pierzându-și drepturile asupra proprietăților sale. Tipic autorităților comuniste, nu a fost încheiat un proces verbal.
 
Nu a fost suficient faptul că proprietățile au fost pierdute, dar a fost obligat să părăsească și localitatea. A primit o parte din bunurile cu care fusese aruncat în stradă, restul fiind confiscate de noile autorități.
 
Fiul lui Neașcu T. Gheorghe a fost Ion Neacșu, iar nepotul acestuia George Neacșu,  a obținut proprietățile familiei după 1990, fiind totodată și un iubitor al istoriei și un colecționar de obiecte vechi.
 
În perioada interbelică foarte mulți comercianți au prosperat, afacerile au înflorit, iar războiul a contribuit la pierderea unora dintre acestea. Venirea comuniștilor la putere a contribuit la punerea în practică a politicii sovietice, care avea în vedere confiscarea proprietăților private și naționalizarea tuturor bunurilor în numele unei ideologii totalitare, egalitare, utopice.
 
Bibliografie selectivă
 
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 23/1942
Documente inedite din colecția George Neacșu
Adrian Ilie, Medgidia, Istoria orașului de la 1918 până în prezent, editura Ex Ponto, Constanța, 2012
 
 
Despre Adrian Ilie
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citeşte şi: 
 
#citeșteDobrogea: Situația Medgidiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (II) (galerie foto)
 

 

Galerie foto: