#citeșteDobrogea Ocupaţiile locuitorilor Medgidiei în funcţie de etnii în perioada interbelică (galerie foto)

 

 
Românii majoritari în perioadă interbelică în oraş, erau preocupaţi de activităţi agricole şi de creşterea animalelor, având importante suprafeţe de teren arabil în proprietate. Printre aceştia putem aminti pe: Aurel Oancea, Aldea Popeea, Bucur Târgovişteanu, Constantin Golea, Constantin Ţaţa, Dumitru Şteflea, Gheorghe Golea, Gheorghe Gh. Golea, Ioan Ţugui, Ioan I. Bârsan, Niculescu Ioan ( ce era şi medic veterinar), Traian Petricu etc. Profesiile acestora erau plugari, viticultori, economi de vite, proprietari de turme de oi, proprietari agricoli, comercianţi şi arendaşi. În această perioadă îşi desfăşura activitatea,  Asociaţia agricolă „ Obştea Valul lui Traian”, care grupa agricultori mânaţi de interese comune.

Traian Petricu înfiinţa o fabrică de ape gazoase, având o producţie zilnică de 800 de sifoane şi 500 sticle de limonadă, ce va funcţiona în toată perioada interbelică.  În anul 1924, se deschidea „Moara Stănilă”, dotată şi cu o presă de ulei, ce avea o producţie de 120 de vagoane anual. Aceasta a funcţionat şi în perioada comunistă. O nouă fabrică de ape gazoase, a fost construită în 1939, în proprietatea familiei Manciu, ce avea o producţie de 700 de sifoane şi 500 de sticle de limonadă zilnic.

Activităţi comerciale aveau şi alţi etnici români printre care: Dumitru Bora - cârciumar, Oprea Bora, Dumitru Şteflea, Neculae Şteflea, Ion Manolescu – mari proprietari funciari şi economi de vite şi proprietari de hoteluri, Gheorghe Voiculescu – materiale de construcţii, Teodor Georgescu – cârciumar, Leonida Sebi – proprietar hotel „Central”, Ion T. Munteanu – cârciumă, I. Golea – comerciant de vinuri, Pompiliu Hânsă – galenterie, Anghel Popescu – depozit de cherestea, Petre Ciurea – manufactură, Ion Ghibu – comerciant de băuturi, Florică Brânză – proprietar hotel „Dacia”, Ion Ţugui – agricultor, industriaş, Constantin Ţaţa – coloniale, Mihalachi Dragona – berărie, Iordan Săvulescu – comerciant, Oprică Voicu – producător maşini agricole, Gheorghe Gh. Golea - mare proprietar de terenuri şi vite, Nicula Papuc – cârciumar în zona gării, Ştefan Vlad – comerciant de fructe şi zarzavaturi, D. Şteflea – proprietar al hotelului „Şteflea” în apropierea gării, iar Ion Dumitrescu, proprietar de depozite.

Musulmanii erau la rândul lor proprietari de pământ şi crescători de animale, printre aceştia remarcându-se: Eliaz Apaz, Enan Iaia, Schender Themo (absolvent de Şcoală agricolă). Hagi Regep şi Ismetula Arslan se ocupau cu activităţile comerciale. Ferula Memet Ula - proprietar de cafenea, Suliman Emurla – băcan, Suliman Zaca – măcelar, Kemil Halem – cofetărie, iar Ismail Gemadin – cafenea şi ceainărie.

Armenii erau proprietarii unor case de cereale, printre care putem aminti Societatea „Fraţii Damadian” , dar şi prăvălii de cereale ale marilor proprietari funciari din oraş. Hosep Bagdesciu – magazin de dulciuri şi mezeluri,  , Armenac Boccelian – galanterie       Garabet Dechircorian – cârciumar în zona gării Aretin Luzghian – brutărie

Evreii erau prezenţi în oraş, dar nu în număr foarte mare. Un comerciant cunoscut era Aurel Golştein –comerciant de vinuri.

Grecii aveau fabrica de dulciuri  „Daris”, ce producea bomboane şi halva. Activitatea va înceta, datorită celui De-al Doilea Război Mondial, iar proprietarul său va emigra în Grecia. Un alt comerciant grec a fost comerciantul Alexandru Tangaride, care comercializa produse aduse din Turcia şi din Grecia, iar fratele acestuia Constantin Tangaridis, comercializa băuturi spirtoase. Ralli Frangopol era proprietar de vite şi al unei căşerii, unde producea atât de cunoscutul caşcaval grecesc "R.F". Caloiani Papadopol era proprietarul unei brutării, Vanghele Nasi era comerciant de vinuri, Manole Lemniodis era cârciumar,  Vasile Nicolaide –comerciant, iar Caloiani Papadopol deţinea o brutărie.

Bulgarii erau proprietari de turme şi aveau căşerii unde produceau brânză şi caşcaval. Ştefan Petroff , era unul dintre proprietari de căşerii.

În perioada amintită anterior, locuitorii oraşului s-au ocupat cu agricultura, creşterea animalelor, cultivarea viţei - de – vie, au făcut comerţ, au deschis manufacturi şi mai apoi fabrici, manifestându-se ca pioneri ai industriei locale, contribuind la dezvoltarea Dobrogei.
 


Surse bibliografice
 
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar  1/1915
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 5/1925
S.J.A.N.C., Fond Primăria Medgidia, Dosar 12/1926, f.34.
N. Rusenescu, Anuarul presei române şi al lumii politice, Constanţa, 1926
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria oraşului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Evoluţia numerică a populaţiei Medgidiei la sfârșitul secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX