#citeșteDobrogea Ofiţeri de carieră la Constanţa, la începutul secolului trecut

La începutul secolului trecut s-au făcut remarcaţi mai mulţi ofiţeri români care şi-au adus contribuţia la buna organizare a efectivelor pe care le-au comandat sau au avut preocupări în domeniul publicisticii.
Printre aceşti bravi militari de carieră îi putem aminti pe colonelul Nicolae Mărăşescu, comandant al Regimentului 34 infanterie din Constanţa. A luat parte la războiul de independenţă din anii 1877-1878, făcând parte din Regimentul 9 Dorobanţi, care s-a remarcat în atacul de la Smârdan. Blajin şi drept, se impunea în faţa subalternilor săi prin puterea de convingere şi bunăvoinţă.  Avea o aleasă cultură, fiind foarte puţin pretenţios şi mulţumindu-se doar cu puţin. Îl caracteriza modestia, iar oştenii săi îl urmau oriunde. În ceea ce priveşte Regimentul 34 infanterie din Constanţa, acesta primise drapelul de luptă în anul 1911, de la M.S. Regele Carol I.
 
Un alt ofiţer apreciat în Constanţa a fost maiorul Ion Dragalina, ce se născuse în 1860 şi fusese înaintat la gradul de sublocotenent, în armata austriacă, în anul 1883. În anul 1888 va fi primit în Armata Română, cu gradul şi vechimea avute în armata austriacă, fiind înaintat la gradul de locotenent, apoi la gradul de căpitan, în 1893, iar în 1899, la gradul de maior. Un ofiţer foarte bine pregătit,  afişa rigurozitatea austriacă, a lucrului bine făcut. A condus cu destoinicie armata din Cernavodă, iar mai apoi Regimentul 34 de infanterie din Constanţa, având gradul de colonel. În această calitate a primit drapelul de luptă şi îşi lua angajamentul de a-l " păstra cu sfinţenie şi de a-l apăra până la la cea din urmă picătură de sânge". La comanda Regimentului 34 infanterie din Constanţa, la sfârşitul anului 1917, avea să ajungă colonelul Gheorghe Mihail. Acesta fusese avasat la gradul de locotenent în 1910 şi căpitan în 1913. Se pregătise în armata austro-ungară, obinând aprecieri favorabile ale superiorilor săi. Participă la cel de-al doilea război balcanic, conducând o companie dobrogeană. Va înregistra pe bandă de magnetofon sub forma unor memorii, întreaga sa carieră militară.
 
Un alt ofiţer brevetat de Statul Major a fost maiorul Gergescu Cristodulo, ce avea cultura ostaşului modern. Avea o inimă dechisă şi caldă, cultivând caramaderia. Foarte uşor devenea sensibil, acceptând  ideile frumoase. Era un adept convins al armatei permanente, fiind sigur de calea progresului. Un bun orator, participa la discuţii în cadrul unor întâlniri ale lumii mondene constănţene.
 
Un alt ofiţer valoros al Armatei române a fost maiorul Ioan Jiteanu, ce a fost brevetat de Statul Major şi a ocupat funcţia de şef de stat major al Diviziei a IX-a.  Avea o aleasă cultură şi prevedea un viitor strălucit ţării sale. Dădea dovadă de o educaţie aleasă şi dialoga distins în diferite medii sociale. Manifesta modestie în relaţiile sociale şi promova caramaderia în marea familie a militarilor.
 
Căpitanul Gheorghe Popovici-Războieni, şi-a adus contribuţia la ridicarea monumentului din localitatea care a găzduit celebra bătălie purtată în vara anului 1476, de voievodul Ştefan cel Mare cu armata otomană. Un pasionat al istoriei neamului românesc, a încercat să scoată la iveală informaţii mai puţin cunoscute despre istoria românilor. În acest sens a publicat lucrarea Patrie-Drapel-Rege- Conferinţe din Istoria românilor-Războieni 1476-Omagiu memoriei lui Ştefan cel Mare, cu ocazia jubileului de 400 de ani, de la moartea marelui voievod. O altă lucrare a fost  Spirit de corp şi camaraderie. A colaborat fructuos cu revista Ovidiu. Era perceput ca fiind un naţionalist înfocat. A fost un cadru activ al Regimentului 34 Constanţa, contribuind şi  la cercetarea istoriei acestuia.
Corpul ofiţerilor era foarte apreciat la Constanţa, pentru nivelul de pregătire de care dădea dovadă, pentru seriozitate şi implicarea în viaţa socială. Tinerii ofiţeri reprezentau "partide" importante pentru tinerele domnişoare cu zestre, din urbea tomitană.
 
Surse bibliografice
            A.M.R., Fond Colecţia de registre istorice, Dosar 809.
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București
***Anuarul dobrogean din anul 1911
Grigore Dănescu, Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Constanța, Tipografia și Fonderia de Litere Thoma Basilescu, București, 1897
Costin Scurtu, Armata terestră română din Dobrogea (1829-1919), vol.I, Editura Muzeului Marinei Române, Constanţa, 2008

Despre Adrian Ilie:
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea
Lucrările la construcţia şi finalizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră (1976-1984)
 

 
 
 

Galerie foto: