#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXI). Negustori evrei ai orașului și afacerile lor

În orașul de la malul mării străzile au purtat denumiri diverse de-a lungul timpului. Unele dintre acestea și-au păstrat denumirile chiar și în zilele noastre, iar altele au purtat alte denumiri, unele legate și de existența regimului politic din perioada respectivă sau de personalitatea agreată de regimul respectiv.
Scopul nostru este de a readuce în prim plan strălucirea vremurilor de altădată și farmecul acelor perioade, pentru a nu uita trecutul orașului de la malul mării.
 
Vă propun o nouă abordare a tematicii amintite, prin identificarea celor mai importanți negustori de origine evreiască, care au dezvoltat afaceri de succes în orașul de la malul mării în perioada antebelică și în cea interbelică.

În anul 1880 numărul evreilor din Dobrogea era de 1135, iar în 1905 era de 4489, întregistrându-se o creștere de 25,28%, în condițiile în care s-a stabilizat situația economică și politică a României după obținerea independenței de stat. Cu atât mai mult cu cât a fost modificat articolul 7 din Constituția de la 1866, ce acorda dreptul la cetățenie evreilor, tot mai mulți evrei au hotărât să se stabilească în România și în Dobrogea.



Primele rapoarte referitoare la numărul evreilor din Constanța apar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când începe să se contureze şi comunitatea israelită. Majoritatea veniseră din Constantinopol şi Asia Mică şi s-au organizat în două comunități: una de rit aşkenaz (occidental) şi cealaltă de rit spaniol, sefard. Conform statisticilor realizate de administrația românească locală, în anul 1880 erau 234 de evrei în Constanța; în anul 1881, numărul lor era dublu, ajungând la 477. În 1882, comunitatea evreiască avea 535 de membri. Între anii 1883 şi 1896 nu s-au mai realizat statistici. Potrivit Recensământului PopulaţiuniioraşuluiConstanţa, din decembrie 1902, numărul membrilor comunității a continuat să crească odată cu populația totală a oraşului, ajungând la 1.059 de persoane. În anul 1916 erau înregistrați 1.092 locuitori de origine evreiască, iar în anul 1928, conform recensământului, în Constanța erau 2.135 de locuitori evrei.

Dintre acești evrei circa 60 % erau supuși străini, 30% intraseră prin diverse mijloace în România, mai mult sau mai puțin legale, doar 5% fiind raiale turcești, supuși ai sultanului, preluați de autoritățile românești după 1878. Nu au cumpărat pământ inițial, activitatea lor rezumându-se la activități comerciale în localitățile urbane. Au venit fie pe filieră poloneză, fie pe cea rusească. La începutul secolului XX erau doar 38 de alegători. Printre comercianții evrei din Contanța de la începutul secolului trecut amintim pe:

• S. W. Hoffman, strada Elenă , agent de vapoare;
•  Leon Ghinsberg, stradaTraian ,cerealist;
• L. Dreyfus, strada Bulevard, cerealist;
• Isidor Pesach, strada Maior Şonțu, cerealist;
• D. H. Ivry, strada Lascăr Catargiu, cerealist;
• J. T. Jerusalmi, PiațaIndependenței, cerealist;
• Oscar,Goldstein, strada Plevnei, nr.9, cerealist;
• Loebel&Goldenberg, strada Eminescu, cerealist;
• I. Heldenbuch, strada Carol, nr.102, farmacist;
• Haim Birnfeld, strada Mangaliei, manufacturi, mașini agricole;
• Frații Grunberg, strada Obor, manufacturi, mașini agricole;
• I și B. Beiner, strada Chiristigii, manufacturi, mașini agricole;
• Isac Goldstein, strada Carol, bijutier, ceasornicar;
• NisimNavon, strada Carol, bijutier, ceasornicar;
•  P. Sapira, strada Carol, bijutier, ceasornicar;
• Solomon Gabai, strada Carol, bijutier, ceasornicar;

 
 
Pincus Șapira, ceasornicarul și bijutierul Curții Regale
Membru marcant şipreşedinte al comunității evreieştiaşkenaze în 1910, Pincus Șapira a fost un important comerciant de ceasuri şi bijuterii, furnizor al Casei Regale a României. A fost membru, iar mai apoi a condus Bursa de mărfuri şi cereale până în anul 1933. Deținea importante prăvălii, situate pe latura de nord a Pieței Independenței (Ovidiu).
Alți comercianți evrei erau:

• Marcu Goldstein, strada Costache Negri, coloniale, cârciumar;
• Avram Segal, strada Carol I, coloniale, cârciumar;
• Avram Meltzer, strada Carol I, coloniale, cârciumar;
• Vilhelm și Alfred Saint, strada Mahomedană, saci, mușamale;
• NisimIerusalimi, strada Brașoveni, piei și lână;
• Avram Benun, strada Tomis, depou de lemne;
• SapsaZecherman, strada Carol, tinichigiu;
• Solomon Israil, strada Costache Negri, tinichigiu;

În 1872, comunitatea evreiască primea gratuit un teren şi autorizarea pentru construirea unei şcoli confesionale evreieşti.
Evreii constănțeni dețineau proprietăți în zona promontoriului portului, pe partea vestică a peninsulei.
 Mulți evrei aveau profesii liberale: medici, avocați, farmacişti. Farmacistul Alexandru I. Heldenbusch, cu studii la Bucureştişi la Paris, este cel care a înființat prima droguerie medicinală din Constanța şi din întreaga zonă a Dobrogei.
BaruchBohor Seni, a fost membru în primul Consiliu Comunal Constanța, din1878. Un alt reprezentant important al comunității a fost Albert Theiler, antreprenor, filantrop şi vice-preşedinte al Comunității Israelite de rit occidental (evrei aşkenazi), în anul 1922. El este cel care ridică, după planurile arhitectului Daniel Renard, în stil Art-Nouveau, Hotelul Regina, în 1906 şi apoi casa Albert Theiler, în 1926.

Cerere către Primăria Constanța de constituire organizată a comunității israelite în anul 1897

Sinagoga așkenază din Constanța, construită 1910

Templul evreiesc sefard, 1930

Evreii au contribuit la dezvoltarea vieții comerciale, implicându-se în administrația publică a oraşului. Negustori şi armatori, devin membri în consiliul de conducere a Primăriei din Constanța şi contribuie la modernizarea oraşului, construind hoteluri, cafenele, cinematografe şi restaurante pe care le deschid, prin firmele de transport maritim pe care le înființeză.
Comunitatea evreilor constănțeni a contribuit din plin la dezvoltarea orașului de la malul mării.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Arhitectura interbelică pe litoralul românesc, Catalog de expoziție, Ordinul arhitecților din România, Dobrogea, 2016
***Constanţa multietnică Istorii, case, proprietari, memorii pierdute, București, 2021
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 

Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XX). Negustori armeni ai orașului și afacerile lor