Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
03:23 23 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Tătarii și așezarea lor în Dobrogea (I)

ro

12 Dec, 2023 17:00 7446 Marime text
  • Cu prilejul Zilei tătarilor care anual se sărbătorește pe 13 decembrie, se cuvine să aducem în discuție așezarea acestora pe aceste meleaguri și rolul pe care l-au avut și îl au în cadrul acestei provincii.
  • După marea invazie tătaro-mongolă din anii 1241-1242 s-a stabilit un alt raport de forțe în zona centrală și răsăriteană a Europei, teritoriu care includea și Țările Române, odată cu apariția statelor medievale românești. Dobrogea a reprezentat o zonă vizată de conducătorii tătarilor, pentru potențialul său strategic, dar și un loc de refugiu în caz de pericol.
 
Hanul Berke (1257-1264) a fost liderul care a islamizat Hoarda de Aur şi a stabilit relaţii strânse cu lumea musulmană arabă şi statele arabe din Orient, mai cu seamă pe planul tranzacţiilor comerciale. Convertirea la Islam s-a făcut de bunăvoie, răspândind această religie şi altor grupuri etnice.
În anul 1333, tătarii se vor confrunta cu Olgerd, marele principe al Lituaniei, la gura Nistrului, fiind înfrânţi. Trei conducători ai acestora Kadlubeg, Dimitrie şi Kaizibeg se refugiază în Dobrogea şi se stabilesc aici.
După anul 1361 autoritatea Hoardei de Aur, începe să scadă, iar Dobrogea a reprezentat un culoar de trecere spre strâmtorile Bosfor și Dardanele, fiind integrată politicii sale pontice.



Confruntarea dintre Tamerlan şi Toktamîş din anul 1395, a fost de o duritate extremă. Toktamîş se refugiază pe Volga şi fiind urmărit, reuşeşte să se refacă şi să opună rezistenţă. Triburile tătăreşti se refugiază în Dobrogea. O colonizare importantă cu elemente musulmane în Dobrogea a avut loc după anul 1444, după confruntarea de la Varna, cu rolul de a crea o masă compactă a acestui element, începând organizarea turcească. Tătarii erau ajutor pentru expediţiile sultanului, dar şi pentru a ataca hotarele vecine şi pentru a crea un sentiment de panică şi instabilitate.

În anii 1333, 1395 şi după anul 1444 vor fi colonizaţi tătari în Dobrogea.
Situaţia din interiorul Hoardei de Aur nu a fost neglijată de voievodul Ştefan cel Mare, care era interesat de luptele interne din cadrul acestui stat. Hadji Ghiray a fondat dinastia care va conduce Crimeea până la momentul anexării sale de către ţarul rus, fiind un descendent al lui Ginghis-Han.
După moartea lui Hadji Ghiray în anul 1466, se va duce o luptă aprigă pentru putere. Grupareasusţinută de otomani era condusă de Mengli Ghiray şi de Eminek Mârza. Implicarea voievodului moldovean a grăbit intervenţia otomană în Crimeea. În anul 1475 noul han Mengli Ghiray a acceptat oficial suzeranitatea otomană. De acum înainte, Hoarda a fost la discreţia Porţii, până la dispariţia sa în 1502. În privinţa Hanatului crimeean, acesta a luat fiinţă în prima jumătate a secolului al XV-lea şi a jucat un rol important în perioada secolelor XVI-XVIII, căzând sub stăpânirea ţaristă în anul 1783.
Crimeea este patria istorică a tătarilor crimeeni (Qýrýmtatarlarý), format din simbioz adiverselor elemente de origine turcă, având la bază elementul kâpceak (cuman), adăugându-se elementul mongol şialte elemente etnice (slavi, caucazieni, fino-ugricietc).
Spre mijlocul secolului al XIV-lea turcizarea tătaro-mongolilor se pare că era încheiată, dacă avem în vedere susţinerile cronicarului Ibnfadl Allah al -' Umari.
Hanul Crimeii a folosit în mod oficial numele de Ghiray (Kiray/Kirey) pentru prima oară în 1441, când Haci Ghiray  a bătut monedă încalitate de han independent. Primul document crimeean tătar de cancelarie (yarlîk), cunoscut pân ăacum, încare apare acest nume dinastic, datează din 1453. În acesteacteoficiale apare şi un însemn (tamga) cutreibraţe, care a devenit emblema dinastică a ghiraizilor şi simbolul naţional al tătarilor de astăzi. Însemnele monetare din Crimeea circulau şi erau convertibile pe terţe pieţe.

În anul 1484, sultanul Bayezid al II-lea va reuşi cu toată opoziţia Moldovei să pună stăpânire pe Chilia şi Cetatea Albă, importante puncte economice, strategice şi militare, care controlau Marea Neagră, devenită un adevărat “lac turcesc”.
Comerţul cu ţesături de bumbac, produse alimentare şi vinuri mediteraneene erau principalele articole de export din Anatolia, prin Caffa, către Hanatul Crimeei şi tătarii din Deşt-i Kipçak şi Volga. Aceşti tătari s-au integrat tot mai mult în sistemul economic şi politic al Mării Negre, ceea ce a avut drept rezultat deplina lor unire şi cooperare cu Imperiul Otoman.
“Drumul tătăresc” a devenit lipsit de siguranţă, în condiţiile declanşării unor tulburări interne în cadrul Hoardei de Aur. O alternativă la acesta a devenit  “drumul moldovenesc”. Marea Neagră a devenit calea unui comerţ limitat care a dus la afirmarea Moldovei. Robii erau aduşi de tătari şi reprezentau un articol comercial foarte bine cotat pe pieţele oraşelor Chilia şi Cetatea Albă.
În secolul al XVI-lea raporturile Moldovei cu Hanatul Crimeei, au fost reglementate prin achitarea unei dări regulate. Până în anii 1530 au existat relaţii bune între Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman şi Moscova, ce au avut în vedere încurajarea comerţului. Populaţiile turco-tătare trimiteau către sud vite, oi, cai, harnaşamente şi arcuri tătăreşti,  atât de faimoase.
Hanatul Crimeii s-a erijat în apărător al intereselor Porţii în problemele europene, în care a intervenit activ, urmărind propriile interese, care uneori au corespuns celor otomane, dar au fost şi diferite sau contrare acestora. Tensiunile au dus la anihilarea celor care aveau o politică contrară Porţii. După lupte şi tensiuni între diferiţi pretendenţi la moştenirea Hanatului, se va reuşi odată cu impunerea lui Selim Ghiray, subordonarea totală a Hanatului Crimeii politicii otomane. În acelaşi timp îşi apărau interesele politice şi încercau refacerea moştenirii Hoardei de Aur.
Prin urmare, tătarii care au ales să se stabilească în Dobrogea au fost colaboratori ai sultanilor otomani, reprezentând elemente fidele acestora, în campaniile militare pe care le organizau. De altfel, Dobrogea va reprezenta o bază de atac și o provincie de margine a Imperiului Otoman după integrarea acestui teritoriu în cadrul granițelor sale, la începutul secolului al XV-lea.

Bibliografie selectivă
 
Tahsin Gemil, O nouă iniţiativă tătărească de reformă - Euroislamul, în vol. Moştenirea istorică a tătarilor, I, Editura Lumina Tipo, Bucureşti, 2010
Idem, Hanatul tătar din Crimeea, în M.I., mai 2014
Idem, Ţările Române în contextul politic internaţional. 1621-1672, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1979
Dr. L. Colescu, Naţionalităţile din Dobrogea…, în volumul Dobrogea cincizeci de ani de vieață românească, 1928.
Daniela Pălici, Unele aspecte ale politicii Hoardei de Aur la Dunărea de Jos, în vol. Originea tătarilor, coordonator Tahsin Gemil, Editura Kriterion, Bucureşti, 1997
Nagy Pienaru, Fondarea Hanatului din Crimeea, în vol. Moştenirea istorică a tătarilor, I, Editura Lumina Tipo, Bucureşti, 2010
Călin Felezeu, Imaginea tătarilor în conştiinţa românească in secolele XV-XIX, în vol. Moştenirea istorică a tătarilor, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2013
Nagy Pienaru, Haci Giray ( 1438-1466). Han şi negustor, în vol. Moştenirea istorică a tătarilor, II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012
BogdanMurgescu, ŢărileRomâneîntreImperiulotomanşi Europa creştină,EdituraPolirom, Bucureşti, 2012
Zekeriya Başarslan, Kirim tatarlari'nin türkiye'deki müzik hayatina etkileri. Müzik ve sanat dünyasindaki Kirim Türkleri, în vol. Originea tătarilor, coordonator Tahsin Gemil, Editura Kriterion, Bucureşti, 1997
Ileana Căzan, Tătarii crimeeni în contextul diplomaţiei casei de Austria în răsărit ( 1566-1576), în vol. Originea tătarilor, coordonator Tahsin Gemil, Editura Kriterion, Bucureşti, 1997
Adrian Ilie, Comunitățile turcă și tătară din Medgidia, Editura Ex Ponto, Constanța, 2015
 
Despre Adrian Ilie:
 
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
 
Citește și:
#citeșteDobrogea: Prestațiile locuitorilor Constanței la lucrările de Apărare pasivă în anii celui de-al Doilea Război Mondial

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari