Cum arăta Dobrogea în anul 1901, în ochii unui călător străin? (I) Primele impresii

În ultimii ani s-a scris tot mai mult despre fascinația exercitată de Dobrogea asupra unor mari oameni de știință străini, care au vizitat și studiat aceste meleaguri, în ultimele două secole. Printre aceștia se numără și marele antropolog elvețian Eugene Pittard (1867-1962). Acesta a fost un acerb luptător împotriva ideilor naziste (a combătut arianismul și ideea de rasă pură), autor al unei opere memorabile și revoluționare, „Les Races et l’Histoire”, publicată în 1924.
 
Pittard a călătorit mult și a fost fascinat de multi-etnicitatea României și mai ales a Dobrogei, pe aceasta din urmă explorând-o în detaliu, de-a lungul mai multor decenii. S-a îndrăgostit de „extraordinarul mozaic de rase” întâlnit între Dunăre și Mare. În 1917 a publicat la Paris lucrarea ”La Roumanie: Valachie – Moldavie – Dobrudja”, pe care știm că a dedicat-o poporului român, pe care, potrivit propriei declarații, ajunsese să îl cunoască și să îl iubească.
 
Lucrarea publicată în 1917 a devenit populară și a fost larg mediatizată, citită și citată, atât în țară cât și în străinătate... Puțină lume știe însă că aceasta nu a fost prima operă în care Pittard a scris despre România și despre Dobrogea. În 1902, la Geneva, el a publicat cartea „Dans la Dobrudja, Notes de voyages”. Aceasta cuprinde un jurnal al primei sale călătorii în ținutul vest pontic, expediție întreprinsă în perioada august-septembrie 1901. Sunt, în fapt articole scrise aproape în fiecare zi și pe care, le trimitea spre publicare, în foileton, în ziarul elvețian „Journal de Geneve”.
 
Impresiile de călătorie din 1901 sunt extrem de prețioase. Ele sunt mai puțin specializate decât opera de specialitate scrisă 16 ani mai târziu, dar sunt mai calde, mai pitorești. Acest jurnal surprinde superb uluirea elvețianului de 32 de ani ce ajunge într-o lume nouă, care îl șochează prin elementele sale de unicitate. Totul în Dobrogea i se pare altfel lui Pittard iar scrierile sale din 1901 reflectă superb acest lucru...
În următorii 30 de ani va ajunge să cunoască întreaga provincie, toate subtilitățile și amănuntele sale. Cu toate acestea, ingenuitatea manifestată de el în prima călătorie rămâne la fel de prețioasă...
 
Pittard a făcut parte dintr-o misiune științifică venită în acel an 1901 în Dobrogea. Era deja prieten bun cu prințul George Bibescu iar locul în expediția științifică îi fusese aprobat de ministrul român al Instrucțiunii Publice, Spiru Haret...
 
Ne vom concentra asupra experiențelor trăite în județul Constanța, unde face descrieri extrem de importante.
 
Eugene Pittard călătorește mai întâi la București și apoi prin Muntenia și în Bărăgan. Traversează Dunărea pe podul „Carol I” (viitor Saligny, inaugurat în 1895) și ajunge la Cernavoda...
 

„De la Tchernavoda la Constanca (n.a. Kustendje – vechiul nume turcesc) calea ferată trecexde mai multe ori peste anticele Valuri zise ale lui Traian. Sunt linii defensive ridicate, fie de o populație barbară, probabil daci, fie de către romani. Pe acest traseu exista trei lini de fortificații, două de pământ, iar a treia – un zid de piatră. La patru kilometri de Constanța (Constanca), cele trei valuri de intersectează și se confundă. De aici ele se separă și merg apoi paralel către Dunăre. Lungimea lor este între 60 și 70 de kilometri”.

 
Pittard ajunge și în zona Medgidia, descrie Valea (n.a. Depresiunea) Karassou (Karasu) și menționează că la sud de aceasta se află și celebrul monument de la Adam-Killesi (Adamclisi, „Biserica Omului”). Acesta era într-adevăr deja bine cunoscut pentru că Tocilescu deschise acolo șantier arheologic încă de la sfârșitul sec.XIX. Mai mult, la data prezenței lui Pittard în Dobrogea, Tocilescu publicase deja monografia „Monumentul de la Adamclisi Tropaeum Traiani”, alături de prestigioșii Otto Bendorf și Georg Niemann (Viena, 1895)
 
Pittard este fascinat de peisajul dobrogean, pe care îl descrie în frumoase cuvinte. Nu uita să îl pomenească nici pe Ovidius, tristul poet latin exilat (relegat) din sec.I d.H:

„În ciuda vecinătății mării, care o mărginește pe o lungime de 220 de km, Dobrogea posedă un climat ciudat: foarte cald – vara, foarte frig – iarna. Influența regulatoare a Mării Negre este anulată de  marile vânturi ce vin din Nord, din câmpiile înghețate ale Rusiei. Ovid, exilat la Tomis, nu putea să se obișnuiască aici. El a pretins că zăpada rămânea pe malurile Istrului ani întregi, fără să se topească. Autorul Tristelor scria că nu vezi în Dobrogea decât câmpii goale, fără umbră și fără verdeață. Scria că aici nu vei cunoaște nici primăvara și nici toamna, că nu vei întâlni recolte și nu vei asculta niciodată cântecul păsărilor... O câmpie imensă, goală și ondulată. Ce trist spectacol pentru ochii obișnuiți cu natura grațioasă și accidentată a Italiei... Trebuie spus însă că descrierile lamentate ale lui Ovid nu trebuie luate chiar ad-litteram. Fără îndoială, Dobrogea nu e o țară comparabilă (geografic) cu Italia, dar imensele câmpii ondulate, acoperite de iarbă, de care vorbește poetul latin, nu sunt lipsite de grandoare. Ele trebuie văzute în lumina apusului, în acea pudră violetă pe care soarele o aruncă, o împrăștie în drumul său spre zenit. În această frumoasă a Orientului, stepa solitară este de o măreție suverană...”

 
Pittard găsește Dobrogea o mică țară bogată, unde se practică intens agricultura și creșterea animalelor. Este o provincie unde apa potabilă este foarte rară sau de proastă calitate. În drumurile sale din 1901 se întâlnește adesea cu mari turme de oi, toate p[zite și conduse de mocani transilvăneni. Elvețianul vede turme de vite și chiar cămile – moștenire a trecutului otoman și care mai sunt încă folosite la muncă. Întâlnește și admiră numeroșii cai dobrogeni „cu aspect frust dar foarte solizi”, amintind că aceștia au în vinele lor sânge arăbesc.
 
(Va urma)
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.