#DobrogeaDigitală Așezări dobrogene - Satul Stânca, azi Kamen Breag, Bulgaria

Între cel de-al doilea Război Balcanic și Tratatul de la Craiova, 1913 – 1940, partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul, a făcut parte din România, cu cele două județe: Caliacra și Durostor.
 
Între anii 1918-1940, România a întreprins mari eforturi pentru dezvoltarea Cadrilaterului, respectând întru totul drepturile minorităților naționale bulgară și turcă cu privire la proprietate, învățământ, drept de vot, asistență juridică și toate celelalte drepturi de care se bucura orice cetățean român.
 
Colonizarea Cadrilaterului cu cetățeni români și cu aromâni din fosta Macedonie otomană a fost o soluție care a dat roade. Astfel, procentul populației române din Cadrilater a crescut constant și pe fondul emigrării unor părți din populația bulgară în Bulgaria. La recensământul din 1930, bulgarii reprezentau 37%, turcii 34%, românii 20%, romii 2% și tătarii 1%.
 
În aceeași perioadă, România a investit în rețeaua de drumuri din Dobrogea de Sud, prilej ce a condus la dezvoltarea orașelor Silistra, Bazargic și Balcic, ultimul fiind reședința reginei Maria. Castelul reginei Maria este astăzi principalul punct de atracție al orașului iar grădina sa una renumită. 
Despre cum arăta un sat din Cadrilater în perioada interbelică aflăm articolul „Impresii și așezări dobrogene”, semnat de un referent al Episcopiei Constanța și publicat în revista „Tomis – Foaia oficială a Eparhiei de Constanța” anul XVII, nr. 5, mai, 1940. Articolul ne descrie localitatea Stânca, azi Kamen Breag, comuna Kavarna, regiunea Dobrici,  Bulgaria.
 
În momentul preluării Cadrilaterului de către România, satul Stânca, situat pe țărmul Mării Negre, purta numele turcesc de Caiabeichioi, care s-ar traduce Satul beiului Caia. Cel probabil numele provine de la beiul Caia, proprietarul moșiei pe care a fost ridicat satul.
 
„Pe o lapoviţă cu vânt rece, biciuitor în faţă, pentru obligaţiuni, care trebuiau neapărat împlinite, pe un drum impracticabil, în vremea topirii zăpezii, am ajuns, la timp în satul Stânca, corn. Unirea jud. Caliacra. Satul e situat pe malul mării, la 1,2 km. spre Nord de capul Caliacra. Are 105 familii, din care 30 colonişti. Vizitatorul, care cunoaşte alte statorniciri şi stări atmosferice, la alte locuri din ţară, venind pentru întâia oară aici, rămâne adânc impresionat de constatările specifice şi interesante din această localitate. Există în sat o piatră, probabil funerară, a cărei inscripţie e incompletă, în greceşte, cu data de 1614 şi numele Gheorghiu şi soţia Teodora. Aceasta e un indiciu pentru urmele creştinismului şi că erau şi locuitori greci atunci, în această localitate.”
 
Foci în apele mării de la Stânca
 
Deși poate părea un sat banal dobrogean pe malul mării, articolul ne prezintă mai multe curiozități pe care autorul le-a întâlnit sau le-a auzit la Stânca: foci în apele mării, lipsa oricărui fel de pom în sat, dar și lucruri curioase despre locuitori, precum faptul că, deși locuiau pe malul mării nu erau pescari de meserie sau faptul că puteau cunoaște schimbarea vremii doar după sunetul mării.
 
 
„Satul Stânca este la un loc retras şi cu drumuri, care iarna şi primăvara sunt impracticabile. Din această cauză stă izolat săptămâni întregi, neputând comunica prin niciun mijloc. Cu ocazia viscolelor şi frigului din anul acesta la ianuarie, a stat 16 zile, fără a fi cercetată de cineva şi nici poşta n-a putut ajunge acolo. Marea este semnalul de prevestire al timpului şi după felul zgomotului ce-l face, locuitorii ştiu ce fel de timp va fi. Apa fiind mare la ţărm - 50 m. -, şi în vederea înaintării, ce o are pământul în apă, toate vapoarele trec în imediată apropiere. Locuitorii cunosc tot felul de nave şi de pavilioane. Ceva curios este prezenţa focilor, o specie mai degenerată. Se spune că în urmă cu câţiva ani, un locuitor când făcea baie a prins un pui de focă, pe care l-a luat drept o minunăţie, neştiind ce e. L-a adus în sat, de l-au văzut mulţi şi apoi i-a dat drumul iar în mare. Sunt timpuri când peştii mici vin la mal mulţi de tot şi-i prind locuitorii cu mâna, sau vase casnice. De alte feluri de vânaturi de peşti, nu se ocupă nimeni, locuitorii fiind toţi plugari. În sat nu sunt nici un fel de pomi, că nu cresc. Pe malul mării cresc smochini sălbatici, a căror fructe nu le lasă să ajungă la maturitate, culegându-le de verzi şi le vând pentru dulceaţă.”
 
#citește mai departe în  revista „Tomis – Foaia oficială a Eparhiei de Constanța”, an an XVII, nr. 5, mai, 1940

Foto: mapio.net
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 

Citește și:
#Dobrogea Digitală
„Casa de economie, ajutor și credit a clerului ortodox”