#DobrogeaDigitală - „Armeni de seamă din România”, de Simion Tavitian Lucruri mai puțin știute despre marele filosof român Vasile Conta

„Este descendent al unei vechi familii armenești de preoți, ai cărei membri au avut unele preocupări comune cu Ion Creangă. Familia Conta provenea din Budești-Precistei de lângă Roman. Din căsătoria preotului Nistor Conta cu Ana au rezultat trei copii: Nicolae Conta, care a fost catihetul lui Ion Creangă; Constantin Conta, coleg cu Ion Creangă la Seminarul Socola din Iași, «profesor sătesc» și apoi preot la Buhalnita; Grigore Conta, institutor între 1851-1852, apoi preot. Din căsătoria lui Grigore Conta cu Marioara Scutariu au rezultat 10 copii, dintre care au trăit numai cinci: Vasile, Eliza, Chiriac, Ana și Grigore.
 
Vasile Conta s-a născut la 15 noiembrie 1845, în satul Ghindăreni, județul Neamț, ca fiul cel mai mare al unei familii ce va deveni numeroasă. Mulți biografi au reținut despre tatăl său, Grigore Conta, doar faptul că a fost preot, dar mărturiile sorei filosofului, Ana Conta - Kernbach, vorbesc despre mai multe profesii (negustor de vite, arendaș de moșii) și îl caracterizează ca «un spirit răzvrătit» și nu «ateu convins» ce i-a crescut copiii fără religie.
În această atmosferă familială, copilul Vasile Conta își face studiile elementare la Tg. Neamț, unde se mutase familia, și reușește să obțină o bursă la liceul din Iași. În matricola școlară a colegiului din Iași pentru elevi pe anul 1864-1865, găsim următoarele date biografice ale lui Vasile Conta: Născut la 1845, luna noiembrie 15, profesiunea părinților preot, de națiune armeană, de religie ortodoxă ... Fără controlul direct al familiei, atras se pare de literatură, pierde interesul pentru studiul constant încât ajunge să repete primul an de liceu, pierzând și bursa de studii. Urmează o perioadă de lipsuri materiale, cu rezultate școlare slabe, dar de lecturi abundente.
 
Criza prin care trece adolescentul de 17 ani se exprimă și printr-un gest romantic; părăsește școala și devine sufleurul trupei ambulante de teatru, condusă de actorul Lupescu. În această calitate a compus vodevil-uri și cuplete pentru trupă, o piesă de teatru de inspirație istorică, dar își dă și clasa a III-a de liceu în particular. Este însă nemulțumit de sine și, după doi ani de peregrinări, revine la Iași și își reia studiile sistematice (din anul V este elev intern), urmând totodată și clasa de violoncel la Conservator.
 
În 1868, la terminarea liceului, încurajat de profesori și câștigându-și existența ca pedagog la liceul absolvit, începe cursurile Facultății de Drept de la Universitatea din Iași și, totodată depune o cerere la «Societatea pentru încurajarea tinerilor români în străinătate». Obține din partea acestei societăți o bursă de studii în străinătate și, în 1869, pleacă în Belgia, la Anvers, la Institutul de comerț. Preocupările sale îndreptându-se însă spre alte domenii, el dă în paralel și examene de candidat în drept la Universitatea din Bruxelles. Absolvind Institutul de comerț în 1871, bursa încetează și pentru a-și continua studiile este nevoit să lucreze ca profesor de franceză la Gand. Precaritatea condițiilor materiale aduce boala care îi submina existența: tuberculoza care va evolua atât de rapid încât medicii îl sfătuiesc să facă un tratament în Italia.
 
Cu toate aceste greutăți, în 1872 primește titlul de doctor în drept al Universității din Bruxelles, și obține prin concurs Catedra de Drept civil la Universitatea din Iași, deschizându-și cursul în februarie 1873. În această calitate, până în 1875, desfășoară o activitate prodigioasă: tine cursuri (ce i-au adus și faima de bun orator), realizează traduceri, adnotări de legi, pregătește pentru tipar Coduri de legi și termină primul volum al tratatului de drept civil (ce se pierde însă în manuscris la întoarcerea de la tratamentul din Italia).

                                                  DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
 

Despre Vasile Conta s-a afirmat adesea că a dat culturii române primul sistem filozofic. Afirmația este numai parțial exactă. Conta nu a elaborat un sistem în înțelesul tradițional al cuvântului, adică de teorie ce se rezumă pe câteva postulate duse - prin deducție - până la ultimele lor consecințe logice, ci un sistem în înțelesul de expunere a unei concepții filozofice unitare, care se sprijină pe generalizarea unor date. Un materialism conștient, strâns legat de marile descoperiri din științele naturii de la jumătatea veacului trecut, un material care răspunde aspirațiilor forțelor progresiste din acea vreme ale societății românești - iată cum ar fi putut fi caracterizat pe scurt mesajul gândirii sale.
 
Lucrările sale, publicate și în limba franceză, erau recomandate de oficialitățile din Franța școlarilor francezi, iar în Germania gândirea materialistă a lui Conta e apreciată de Buchner și alții. «Filozofia lui Conta - arăta Nicolae Gogoneață - a constituit o afirmare puternică și originală a gândirii materialiste românești. Ea a reprezentat punctul cel mai înalt la care s-a ridicat filosofia în țara noastră»”.