#DobrogeaDigitală „Casa de economie, ajutor și credit a clerului ortodox”

Pentru a veni în sprijinul financiar al slujitorilor săi, Biserica Ortodoxă Română a aprobat în anul 1929 înființarea unei „case de economie”, de unde preoții se puteau împrumuta cu diverse sume de bani pentru nevoile personale. Inițiativa nu era singulară în România interbelică, astfel de „case de economie” au fost înființate în diverse domenii de activitate.
 
Potrivit comitetului de conducere al „Casei de economie, ajutor și credit a clerului ortodox”, aceasta a luat ființă ca urmare a imposibilității preoților de a putea împrumuta diverse sume de bani de la bănci, fără să ofere garanții materiale, case sau teren, sau fără să vină cu un girant. 
 
În conformitate cu art. 7 din „Statutul Casei de economie, ajutor și credit a clerului ortodox”, membri puteau fi toți preoții, dar și funcționarii bisericești, care depuneau o cerere și urmau să plătească o cotizație, reținută salariu. În acest sens, episcopii erau rugați să îi sfătuiască pe angajații eparhiilor „să dea cel mai larg concurs. acestei instituţiuni cu o menire aşa de importantă pentru interesele preoţimei şi a Bisericei noastre strămoşeşti” şi, în acelaş timp, să „ia măsuri ca prin statele de salarii să se oprească tuturor preoţilor şi funcţionarilor bisericeşti din acea Eparhie cotizaţia arătată în declaraţia de înscriere”.
 
Pe 1 octombrie 1929 a fost numit primul Consiliu de Administrație al „Casei de economie, ajutor și credit a clerului ortodox”, din care făceau parte: Pr. P. Partenie, preşedinte, Pr. C. Diaconescu, vicepreşedinte Pr. Gh. Păunescu, Pr. N. Rădulescu, Diacon Fl. Ciurescu, I. Costescu, Pavel Suru, Z. Datculescu. Cenzorii aveau să fie numiți de către fiecare episcop în parte, în eparhia sa. Primul sediu al acestei case de ajutor a fost în Consiliul Central Bisericesc din strada Matei Millo, nr. 9, București.
 
Promovarea casei de ajutor a Bisericii s-a făcut în toate revistele bisericești, inclusiv în revista „Tomis – Foaia oficială a Eparhiei de Constanța”, an. VI, nr. 12, decembrie, 1929, de unde aflăm de la preotul Scarlat Zamfirescu, că preoții tineri erau cei mai interesați de beneficiile ei:
 
„Vestea aceasta destul de satisfăcătoare, a găsit mulţumire desăvârşită în rândurile noastre, ale preoţilor mai ales tineri, care urmează să punem bazele unei căsnicii demne şi care, de sigur, avem nevoie de un ajutor material pe care să-l obţinem în ocaziuni grele, de la o ”Cassă” a noastră, a clerului nostru. Ideea mult dorită, s-a înfăptuit. Nu mai rămâne decât ca noi, preoţii ortodocși în general, să stăruim la închegarea temeinică a acestei instituţii de binefacere, pentru ca să dureze. Deci, se recomandă să-i dăm o atenţiune desăvârşită, şi orice sacrificii ce ni se impune a face, pentru susţinerea acestei măreţe instituţii, să ne hotărâm cu unanimitate a le face.”
 
Pentru a îndemna clerul să devină membri, preotul Scarlat Zamfirescu exemplifică situația unor slujitori care nu și-au putut rezolva problemele personale, fiind refuzați de băncile vremii:
 
„Fraţii preoţi mai în etate, cunosc greul vieţii din destul. De câte ori n-au apelat la diferite bănci, spre a li se admite un împrumut mic în realitate, ca cu aceşti bani să achite taxa şcolară a unui copil sau să salveze soţia de la o boală grea, sau să plătească doctorii şi medicamentele unui copil greu bolnav, sau el să-şi caute sănătatea? Dar băncile i-au refuzat, spunându-le că nu dau bani cu împrumut, decât amanetând o avere personală ce reprezintă o garanţie reală sigură, sau cerând cutărei persoane girul, membru în bancă, sau ipotecând o avere ce bietul preot nu o are. Desigur, în faţa acestor răspunsuri, bietul preot cu un oftat prelung, a coborât treptele băncii, a plecat năuc pe stradă de ciuda vremurilor vitrege, blestemându-şi soarta. Încotro s-o apuce? Cine-1 putea împrumuta cu bani să-şi salveze aceste nevoi urgente? Gândul lui se îndreaptă la micul pătul ce-l are plin pe jumătate cu porumb - 5-6 kile aproximativ - căci grâul nu s-a făcut din cauza secetei. Ajuns acasă, istovit de griji şi decepţii, se prezintă smerit în faţa unui negustor de cereale, vinde porumbul pe un preţ derizoriu, ia un acont de la acel negustor şi pleacă din nou la oraş, să-şi salveze nevoile. Boala ia proporţii, copilul e alungat din şcoală că n-a plătit taxa la timp şi, în sfârşit, supărări şi mai mari. Amărât bietul, face o cruce şi zice: Doamne, facă-se voia Ta!.”
 
#citește mai departe în  revista „Tomis – Foaia oficială a Eparhiei de Constanța”, an. VI, nr. 12, decembrie, 1929

Foto: Ziarul Lumina
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 

Citește și:
#Dobrogea Digitală
Comemorarea „Vartanienilor”, o sărbătoare a armenilor din Constanța