#DobrogeaDigitală Corespondența de război a unui preot căpitan dobrogean

În septembrie 1942, de pe câmpurile de luptă din Rusia, preotul căpitan Gheorghe Brătășanu, viitorul preot paroh al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului I” din Constanța, redacta o adresă care avea ca subiect starea bisericilor din Rusia, afectate de comunism. Documentul îi era adresat episcopului Constanței, Gherontie Nicolau.

Subiectul era unul de interes pentru ierarhul constănțean, care dedicase și un volum acestei teme. Rugămintea preotului căpitan era ca rândurile trimise să fie publicate în revista „Tomis”, pentru ca realitatea să fie cunoscută de către câți mai mulți români.

Adresa a fost publicată în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 10, anul XIX, octombrie, 1942, din care aflăm că „în urma armatei noastre viteze şi al aliaţilor noştri, bisericile ruseşti iar se curăţesc, Sf. Icoane şi Sf. Vase, cărţi etc., se dezgroapă şi Numele Domnului Christos e pretutindeni proslăvit”. Totodată, preotul Brătășanu dă exemplul preotului Vasile Dimitrievici, închis trei ani în Siberia și arată că în Rusia existau atunci trei curente religioase: al tihoniştilor, al Bisericii vii şi al samosfeaţilor.

Preotul Căpitan Brătășanu, compara suferințele Bisericii din Rusia cu suferințele Bisericii primare de pe urma prigonitorilor păgâni și arăta că de la Nistru şi până la Volga, întâlneai puţine Biserici şi acelea ruinate, fără cruci, batjocorite şi părăginite complect. Multe dintre ele nici nu păreau că ar fi fost vreodată Biserici.

„(...) Când stau de vorbă cu Ruşii, asupra stării lor religioase mă cuprinde jalea văzându-i mai întotdeauna plângând. Dar în Ţara noastră se ştiu atât de multe lucruri despre această prigoană, din cărţile apărute şi din ziaristica noastră, încât evit să vorbesc despre aceasta mai mult.
Situaţia Generală. Între ruinele Bisericii ruseşti actuale, preoţii sunt foarte rari. Ei au scăpat din măcelul comunist cu mare nevoinţă. Numărul lor se ridică la 3-400. Sub focul duşman al comuniştilor, ei îmbracă iarăşi haina preoţească, se stabilesc în parohiile favorite şi răscolesc sufletul poporului rus, readucându-l la Christos. Opera lor e mai mult misionară, adesea mergând din parohie, în parohie şi propovăduind Evanghelia. Ei sunt organizaţi în ierarhie canonică ortodoxă, având de conducători spirituali pe: Mitropolitul Alexiev de Liov şi pe Episcopul Pantelimon, ambii cu reşedinţa la Kiev, unde în vara aceasta e vorba să se înfiinţeze un seminar clerical. În Biserica rusă există şi azi trei curente religioase: 1) al tihoniştilor; 2) al Bisericii vii şi 3) al samosfeaţilor.
1) Tihoniştii sunt aceia cari, după revoluţia din 1917, au susţinut numirea mitropolitului Tihon, ca patriarh al Bisericii ruse, fără ca aceasta să fi fost recunoscut ca patriarh de celelalte patriarhii ortodoxe. Ei sunt ortodocşi buni.
2) Biserica vie e formată din adepţii sinodului rus, format din 15 membri, cari au condamnat pe Tihon, ca patriarh anticanonic. Ei menţin întru totul nealterate dogmele, morala, canoanele şi cultul ortodox. Oportunişti, ei au depus de bună voie podoabele Bisericilor la centrele comuniste. Prigoana însă a urmat şi asupra lor, dar ceva mai târziu.
3) Samosfeaţii sunt ucrainieni cari după revoluţia de la 1917, au cerut sinodului rus să le aprobe, ca să-şi aibă slujba religioasă, în limba ucrainiană. Sinodul respingându-le cererea, ei s-au simţit nedreptăţiţi, s-au întrunit într-o mare adunare şi au ales ca episcop al lor pe Liubcovski, punându-şi mâinile peste capul lui. Ei au păstrat totul ortodox, în afară de hirotonie, unde nu există succesiune apostolică şi în afară de limba liturgică, ea fiind cea ucrainiană. Azi ar exista un episcop samosfeat: Gheorghe. E ceva problematic însă, Din curentul samosfeat a luat naştere pe tărâm politic, curentul naţionalist ucrainian, germanofil. De aceea ei sunt bine văzuţi de ocupaţia germană.
Mitropolitul Alexiev şi episcopul Pantelimon, au încercat o împăciuire. Samosfeaţii au cerut să li se recunoască hirotonia preoţilor lor. Mitropolitul le-a respins cererea, nefiind de competenţa sa, nu i-a recunoscut parohi pe preoţii lor nicăieri, dar aceştia fac misionarism, fiind favorizaţi de împrejurări. (...) Comunismul a lăsat urme adânci asupra generaţiei tinere. Se crede că ar exista azi, cu certitudine, circa 20 la sută atei comunişti convinşi. Toate acestea îmi sunt date de un cunoscă­tor al situaţiei religioase din Rusia şi un prigonit pentru Christos.
Dornici de slujba religioasă, ei ascultau cu nesaţiu, slujba religioasă de la Patriarhia română, sau Bisericile din Bucureşti, la radio
Părintele Vasile Dimitrievici. Am fost în casa lui săracă, dintr-un orăşel rusesc şi două ore şi jumătate mi-a vorbit rând pe rând despre toate acestea. cu mult suflet. Cât despre viaţa sa, mi-a mărturisit că 3 ani a fost exilat în Siberia, pentru că era preot, (într-o pădure). Din drumul exilului, 150 km. I-a făcut pe jos, bătut, batjocorit, flămând şi însetat. Acolo făcea misionarism pe ascuns între miile de creştini exilaţi. Conducătorul său a sfârşit prin a-l iubi, procurându-i un paşaport falş şi trimiţându-l ca funcţionar modest, mai mulţi ani în Caucaz, în regiuni necunoscute. În ultimii ani era contabil într-o localitate neînsemnată, trăind cu familia sa şi neuitându-şi misiunea de preot. Credincioşii se adunau pe ascuns să-i sfătuiască. Dornici de slujba religioasă, ei ascultau cu nesaţiu, slujba religioasă de la Patriarhia română, sau Bisericile din Bucureşti, la radio. În noaptea Sf. Învieri, casa lui era plină de credincioşi. Clopotele Patriarhiei române băteau şi în casa lui Dimitrievici. Evanghelia Învierii era ascultată în genunchi, iar „Christos anext ec. necron”, le aprindeau o luminiţă de nădejde în suflet şi le umplea faţa de lacrimi. Faţa lui era tot aşa plină de lacrimi, când îmi povestea acestea. Am slujii cu el azi o Sf. Liturghie şi cu un alt preot român militar, în faţa ostaşilor români şi a poporului rus. Poporul rus, în straie de sărbătoare şi numeros ca şi altă dată, a plâns văzând iarăşi un sobor de preoţi, într-o Biserică improvizată într-o casă, dar frumos împodobită cu icoane, cărţi, odăjdii şi vase dezgropate din pământul părinţilor lor. Sunt aceleaşi lacrimi fierbinţi, ce se varsă în pâraie pretutindeni. Poporului rus nu i-a rămas decât să plângă, pe ruinele Sionului Pravoslavnicei Rusii. Scrisă în Rusia la 13 Septembrie 1942”.

#citește mai departe în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr. 10, anul XIX, octombrie, 1942.


Foto cu rol ilustrativ: https://turistiniasi.blogspot.ro/2017/07/romania-in-primul-razboi-mondial-acum.html
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală „La 40 de biserici”, localul de băuturi din strada Ștefan cel Mare