#DobrogeaDigitală Doina Baier, la 84 de ani

„Într-o carte despre «oştirea» scenei nu poate lipsi sufleorul. Mai mult de un secol, locul lui a fost într-o «cuşcă» de unde urmărea spectacolul şi intervenea cu silabe şuierate, şoptite, dulcege sau dure, când actorul sau actriţa avea o pană de memorie. În ultimii ani, «cuşca» a dispărut, de parcă ar fi deranjat cine ştie ce regizor sau scenograf, iar sufleorul este prezent la repetiţii, contribuind la «fixarea» textului, iar la reprezentaţii îşi face simţită prezenţa din apropierea arlechinului, unde, nevăzut, necunoscut, rămâne «răul necesar» al spectacolului. Cunoscând toate rolurile şi mişcarea scenică, în cazuri extreme (cum ar fi absenţa unui actor), sufleorul este aruncat în arenă. Uneori, «leii», simţind mirosul sângelui, se năpustesc asupra prăzii, gata s-o sfâşie, în amintirea unor trecute întâmplări, când sufleorul a întârziat replica salvatoare. De cele mai multe ori este însă înconjurat cu prietenie de maeştrii scenei, care ştiu că în fiecare sufleor boleşte un actor nesăvârşit.
 

Doina a devenit sufleor după o consistentă activitate în Ansamblul folcloric «Maramureşul» din Baia Mare (1963-1965) şi în corul Teatrului Liric din Constanţa (1965-1978). Clujeanca aflase de un concurs pentru corişti la Liricul constănţean şi, îndrăgostită de operă, a traversat ţara şi s-a stabilit pentru restul vieţii la mal de mare, unde l-a adus şi pe domnul Baier, pentru a fi doi pe aceeaşi corabie. A cântat partiturile ansamblului coral în 27 de opere şi operete în care a fost îndrumată vocal de maestrul Cobasnian şi regizoral de Gheorghe Bărbulescu, Ion Drugan, Carmen Dobrescu ş.a. Câte stagiuni artistice (13), tot atâtea bucurii la întâlnirea cu muzica superbă din Rigoletto, Boema, Madama Butterfly, Carmen, Traviata, Trubadurul sau My Fair Lady, Dragoste de ţigan, Soarele Londrei, Cântăreţul mexican, Prinţesa circului ş.a. Doina a rămas sub vraja partiturilor corale semnate de Verdi, Puccini sau Strauss cât timp i-a îngăduit sănătatea.
 

A părăsit mişcarea din raza reflectoarelor, dar a rămas în teatru, undeva la limita dintre scenă şi culise, cu libretul în braţe şi muzica în suflet. Avea privilegiul, faţă de orice nou-venit în funcţia de sufleor, de a cunoaşte opera sau opereta din repertoriu în toată profunzimea ei. S-a întâmplat ca Doina Baier să fie sufleor în trei teatre constănţene: Liric (şase ani), Dramatic (şapte ani) până la pensionare, în 1991, şi «Fantasio» (nouă ani), după pensionare.

În toate colectivele a fost îndrăgită, a «contractat» prietenii, nu doar cu vedetele, ci şi cu debutanţii, pentru care deţinea harul încurajării, al vindecării de tracul paralizant. Era «mama Doina» pentru multe suflete rănite ... Acum o vreme, s-a retras în lumea amintirilor adunate în trei teatre şi un ansamblu folcloric şi, ori de câte ori are posibilitatea, îşi reîntâlneşte foştii colegi la spectacolele de premieră”.