#DobrogeaDigitală George Bacovia – 140 de ani de la naștere

• La 17 septembie 1881, se năștea la Bacău George Vasiliu, cel care avea să preia pseudonimul Bacovia și să devină unul dintre cei mai citiți poeți români.

 
Născut într-o familie de comercianți, învață de mic limba germană și urmează primele clase la un pension din Bacău. Într-o toamnă, rămâne închis o noapte întreaga, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal, întâmplare care îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899.

Este foarte talentat la desen, cântă bine la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. În 1899, obţine premiul I pe ţară la concursul de desen „Tinerimea române”.
 
În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, pe care o va finisa abia în 1902.
 
În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie, apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.
 
În perioada 1917-1919, e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii, fiind avansat ca şef de birou un an mai târziu. Dar se îmbolnăveşte de plămâni, demisionează și se reîntoarce la Bacău.
 
În 1925, devine primul director al revistei Ateneul cultural. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.
 
În 1928, se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora.
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanţe burgheze, pentru care va fi criticat de autorităţile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulaţie. În 1956 i se publică volumul Poezii, înainte cu un an de moartea sa, petrecută pe 22 mai 1957, în Bucureşti.
 
Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi, pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.

În volumul memorialistului Pericle Martinescu, „Umbre pe pânza vremii“, regăsim un excelent portret al lui Bacovia, poetul discret, trăind departe de zgomotul faunei literare din Capitală, un reper decisiv pentru poezia generaţiei postbelice.

„Bacovia era osîndit să-şi poarte în singurătate, departe de bucuriile vieţii, calvarul său, decretat ca, implacabil, de «poet damnat». Prin izolarea sa într-o depărtată urbe provincială, era aproape complet absent de pe scena vieţii literare. Bacovia era marele nevăzut, despre care prea puţini ştiau unde-şi petrece veacul, dacă mai e în viaţă sau dacă mai păstrează vreo legătură cu lumea exterioară[...].

Mulţi ani mai tîrziu, peste un sfert de veac şi mai bine, s-a întîmplat să mă pomenesc într-o seară în faţa poetului însuşi. Întîlnire tulburătoare ce-mi răscolea un noian de gînduri şi amintiri ... S-ar fi zis că e o apariţie incredibilă, venită din lumi himerice, unde numai imaginaţia şi abstracţiunile au dreptul să hălăduiască. Era o fărîmă de om, mai mult cap decît trup, cu o frunte enormă, cu obrazul cadaveric, cu gura ca un scrum gata să se destrame la primul cuvînt rostit, cu ochi mari în care pîlpîia o licărire sepulcrală. Ne aflam în eleganta sală de recepţii a Casei Scriitorilor din Bucureşti, unde lustrele de cristal revărsau o lumină plăcută, abundentă, Într-o atmosferă plină de fast, cu lume multă, ca la o reuniune festivă de înalt prestigiu. Bacovia împlinea 75 de ani şi era sărbătorit în mod oficial de obştea scriitoricească din capitala ţării. S-au ţinut cuvîntări omagiale, au fost evocate opera şi personalitatea poetului, care fusese invitat să ia loc pe un scaun la masa prezidiului, de unde privea spre sala tixită, cu un aer potolit şi mirat şi cu mici sclipiri sub sprincenele pronunţate ce-i umbreau încă orbitele ostenite.

După discursurile şi elogiile ce i-au fost adresate, preşedintele adunării, înclinîndu-se în faţa sărbătoritului, l-a rugat pe Bacovia să spună şi el cîteva cuvinte. Poetul s-a ridicat atunci de pe scaunul său şi cu glasul stins, aproape strivit de emoţia ce-l stăpînea în acele momente solemne, a rostit doar două scurte fraze ce mi s-au întipărit bine în memorie: - Vă mulţumesc pentru tot ce aţi spus aici despre mine. Eu însă aş fi fost mai fericit dacă în foc de 75, aş fi împlinit astăzi 57 de ani.

Atît. O simplă inversare a două cifre, sugerînd însă un deziderat imposibil în marea Trecere ireversibilă. In sală se lăsă o clipă de tăcere contrariată, urmată de un ropot puternic de aplauze. Poetul a cărui operă poartă pecetea obsesivă a morţii îşi exprima în aura senectuţii, printr-o metaforă subtilă şi lucidă, apetitul de viaţă.

Era în anul 1956. Peste un an avea să se retragă definitiv în lumea umbrelor tutelare.”

#citeşte mai departe în „Umbre pe pânza vremii“
#„Umbre pe pânza vremii“
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: YouTube/captură TVR Cultural


Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: Cu Arghezi, la Mărţişor - „Pămîntul Dobrogei seamănă cu al Palestinei. Cred că Isus Hristos trebuie să fi umblat pe aici…”