#DobrogeaDigitală Gheorghe Dumitrașcu, la cinci ani de la „marea trecere”

 
„Dobrogea este misiunea mea”, a fost crezul în care a trăit, până la sfârșit, profesorul Gheorghe Dumitrașcu.
Socotit unul dintre cei mai importanți istorici dobrogeni, a fost o personalitate care a marcat în mod relevant locurile unde s-a născut și apoi s-a săvârșit din viață, pe 17 ianuarie 2017.

Orator desăvârșit, a marcat generații întregi de elevi și studenți, cărora le-a fost mentor și le-a cultivat pasiunea pentru istorie, sădind semințe ale atașamentului față de neam și de țară, față de magia acestui pământ unde ne sunt înfipte rădăcinile.

Gheorghe Dumitrașcu a primit, post-mortem, titlul de cetăţean de onoare al judeţului Constanţa, iar Consiliul Local Municipal Constanţa a votat pentru atribuirea numelui său unei străzi din centrul vechi al municipiului Constanţa.  

De asemenea, în semn de aleasă recunoştinţă pentru istoricul tomitan și a activității sale în slujba Dobrogei, ziarul „ZIUA de Constanţa” i-a acordat, post-mortem, distincţia „Meritul dobrogean“ şi medalia „Remus Opreanu”.
 


În volumul „Personalități marcante ale Megidiei”, istoricul Adrian Ilie îi dedică profesorului Dumitrașcu un capitol distinct, din care reproducem câteva fragmente:
 
„S-a născut la 25 septembrie 1939, în comuna Nisipari, din judeţul Constanţa, fiind fiul Măriei şi al lui Dumitru Dumitraşcu. A fost căsătorit cu Lucica Dumitraşcu, având împreună doi copii: Lavinia-Dacia, dr., muzeograf principal - Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi Decebal-Aureliu, economist- inspector, în cadrul Consiliului Judeţean Constanţa.

A urmat cursurile Şcolii Generale din localitatea Nisipari (1946-1953), ale Liceului „ Nicolae Bălcescu” din Medgidia (1953-1956) şi ale Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti (1956-1961). In anul 1976 a obţinut titlul de doctor în istorie, la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, cu teza „Partidul Ţărănist Radical - Grigore lunian în istoria României 1932-1940”.

A ocupat mai multe funcţii pedagogice şi în cercetare precum: cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie al Academiei R.P.R., Filiala Cluj (1961-1966); asistent cu delegaţie de lector - Institutul Pedagogic Constanţa, Facultatea de Filologie (1966-1970); lector universitar - Secţia de Istorie-Geografie a Institutului Pedagogic Constanţa (1970-1974); muzeograf principal - şef de secţie la Muzeul de Arheologie Constanţa (1974-1976); lect. univ. dr. la Institutul Pedagogic - Institutul de învăţământ Superior Constanţa (1976-1984); profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” Constanţa (1984-1989); Şef Comisie de Cultură, Culte învăţământ. Presă, Artă al Consiliului Judeţean Constanţa al Unităţii Naţionale (ianuarie - iunie 1990); conf. univ. dr., titular, dar prin cumul de funcţii la Facultatea de Istorie şi Drept a Universităţii „Ovidius” Constanţa (1990-2000); conf. univ. dr., respectiv prof. univ. dr. (din anul 2000), prin cumul de funcţii, la Facultatea de Jurnalistică a Universităţii „Andrei Şaguna” Constanţa (1997-2000) şi prof. univ. dr., prin cumul de funcţii, la Facultatea de Istorie şi Drept a Universităţii „Ovidius” Constanţa (2000-2010).

După evenimentele din decembrie 1989, care au dus la căderea regimului comunist, se va implica activ în viaţa politică a României, deţinând mai multe mandate de parlamentar. în perioada mai 1990 - decembrie 2000, va fi senator în Parlamentul României. în această instuţie va avea o serie de responsabilităţi fiind: membru al Comisiilor de Cultură, Artă şi Mass-Media precum şi învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică a Senatului României; secretar al Comisiei de Cultură, Artă şi Mass-Media a Senatului; vicepreşedinte al Comisiei de Cultură, Artă şi Mass-Media a Senatului; membru al Comisiei de Cultură, Artă şi Mass-Media a Senatului; preşedinte al Comisiei de învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică din Senat (1993-1996); secretar al Comisiei de învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică din Senat (1997-2000); membru al Grupului Parlamentar Român din Parlamentul Colaborării Economice a Mării Negre Comisia de Politică Externă şi Regim Juridic (1993-1997); membru al Grupului Parlamentar Român pentru prietenie cu Turcia (2 ani preşedinte al Grupului, 4 ani vicepreşedinte al acestui Grup, în perioada 1990-1996); membru al Grupului Parlamentar de prietenie cu Ungaria; membru al Grupului Parlamentar de prietenie cu Mongolia; membru al Grupului Parlamentar de prietenie cu Columbia şi membru de onoare pentru înţelegerea superioară a istoriei Africii, primind Diploma Societăţii Româno-Africane. A contribuit la elaborarea unor legi în cadrul unor comisii parlamentare. Din noiembrie 2000 a devenit pensionar, încetându-şi activitatea politică. [...]

A publicat 13 lucrări de istorie printre care: Localităţi, biserici şi mănăstiri româneşti în Dobrogea până la 1878 (în 1996); Locul Partidului Ţărănist-RadicalGrigore lunian în istoria României (1932-1940), (în 2000); Gândire şi acţiune politică românească în crearea Statelor Unite ale Europei: de la Mica Antantă la Uniunea Europeană (în 2011); Revoluţie şi Destine.

Evenimente din Constanţa în documente, memorii şi comentarii (17 decembrie 1989 - 15 mai 1990)/în lumina unei arhive ţjersonale (în 2012); 4 lucrări de mentalităţi, jurnal şi literatură; 3 manuale universitare/cursuri; 4 prefeţe la monografii istorice şi 5 prefeţe la cărţi de literatură; 129 de studii în diverse volume şi peste 800 de articole în „Flăcara lui Adrian Păunescu”. ’

De asemenea, numele său este menţionat în nenumărate articole, studii, intervenţii, luări de poziţie, interviuri ş.a. A rămas în amintirea oamenilor prin intervenţiile din Parlament şi prin stilul său oratoric aparte. A primit titlul de Cetăţean de onoare al comunei Castelu, judeţul Constanţa şi titlul de Cetăţean de onoare al comunei Maia, judeţul Ialomiţa. O stradă din municipiul Constanţa îi va purta numele.

La Medgidia a primit educaţie, a legat prietenii, a început să iubească istoria, datorită marelui profesor de la Liceul „ Nicolae Bălcescu”, Constantin Olteanu, pe care îl considera „izvorul carierei sale şi factorul decisiv” în devenirea sa. în amintirea sa au rămas vorbele cu tâlc ale acestuia, patriotismul de care dădea dovadă.
La Medgidia, revenea cu plăcere pentru a revedea foştii colegi de clasă şi pentru a depăna amintiri frumoase. La Medgidia, retrăia momentele tinereţii. A rămas recunoscător Medgidiei, pentru educaţia primită, care l-a ajutat să dezvolte o carieră didactică şi politică complexă şi prodigioasă. A murit la 17 ianuarie 2017, fiind regretat de apropiaţi, de foştii studenţi şi de oamenii care l-au cunoscut şi apreciat.”
 
Sursa foto: „Personalități marcante ale Medgidiei“, de Adrian Ilie

Citește și:
         
Gheorghe Dumitraşcu - istoric, om politic şi profesor