#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu Pericle Martinescu, angajat să scrie o biografie romanțată a prim-ministrului Petru Groza

„Jurnal intermitent”, volumul lui Pericle Martinescu ce însumează aproape 400 de pagini, rememorează anii României sub regimul comunist, în două perioade distincte, 1945-1947 și 1964-1984.





Viziunea personală a autorului asupra frământatei istorii politice și culturale a țării aflate „sub asediu” ne prilejuiește întâlnirea cu personalități ale vremii și cu aspecte mai puțin cunoscute cu care autorul s-a confruntat în anii în care a funcționat la Direcția Presei din Ministerul Informațiilor.


Conflictul avut cu Petru Groza a fost cauzat de o neînțelegere pe teme financiare care s-a născut între acesta și autor, cu prilejul unui proiect de biografie de pe urma căreia prim-ministrul își dorea jumătate din drepturile de autor, pretenție socotită inacceptabilă de către tânărul „biograf”.
 

„Aici aș putea să povestesc «aventura» mea de biograf al primului-ministru Petru Groza, în 1947. Mă angajasem (sau fusesem silit) să scriu o biografie (romanțată) a primului-ministru din R.P.R. care se bucura atunci de o popularitate mare și chiar de multă putere în aparatul de stat (unde Partidul conducea, de fapt, totul). Am lucrat din aprilie până în octombrie cu Petru Groza, la București; la Deva, la Băcia, petrecând o vară cu el, în familia lui, ca să-l cunosc bine, ca să-i reconstitui viața (din ceea ce îmi povestea el și din ceea ce găseam în arhiva sa personală) și am scris vreo 200 de pagini pe care i le-am prezentat, în cele din urmă, ca să vadă și el ce-am făcut. Cartea nu era terminată, aș mai fi avut de scris vreo 200 pagini. I-a plăcut ce am scris și el începuse să și vadă cartea tipărită și răspândită prin librării.


Dar nu se mulțumea numai cu atât. Mi-a pretins să împărțim drepturile de autor pe din două. «Dumneata ai scris, recunosc, dar eu ți-am povestit, eu ți-am pus la dispoziție materialul, deci trebuie să încasez și eu partea mea.» Așa mi-a spus, textual, și era prim-ministru ! Bineînțeles, nu numai că n-am acceptat, dar m-am revoltat cumplit la o asemenea propunere. I-am declarat răspicat că nu e drept și că așa ceva nu se uzitează în lumea literară.
«Dar ce, dumneata ești Emil Ludwig, ca să ai asemenea pretenții?» - «Dar dumneavoastră credeți că Roosevelt i-a cerut lui Ludwig să cedeze jumătate din drepturi, fiindcă a scris o carte despre el? Și pe urmă, nici eu nu sunt Ludwig, dar nici dumneavoastră nu sunteți Roosevelt...» discuția a durat în acești termeni o seară întreagă, în prezența aghiotanților săi stupefiați de insolența mea față de primul-ministru.


Ajunsesem aproape să ne insultăm: spunea că eu sunt «bolnav», iar el m-a ajutat și pe mine și pe soția mea, că ne-a ținut pe gratis «la aer», la Deva, că mi-a dat bani etc.; eu îi ripostam că nu e «rangul» unui prim-ministru să aibă asemenea pretenții de la un scriitor ca mine ș.c.l. În concluzie, i-am lăsat cele 200 pagini dactilo, declarând că i le cedez, că nu mai am nici o pretenție și că renunț de a continua lucrarea. (De fapt, voiam să ies din încurcătură, căci nu-mi convenea deloc să văd că-mi apare numele pe o carte despre Petru Groza, căci el ținea să fie semnată, deși eu susțineam că ar avea mai multă trecere dacă ar apărea fără autor, ca o biografie "oficială".)

DESCARCĂ GRATUIT VOLUMUL ÎN FORMAT PDF!
 

 

„Ai fost un prost. Cu nebunul trebuia să zici ca el și ai fi câștigat mult!”

Ne-am despărțit în termeni reci, pe la miezul nopții. De atunci nu ne-am mai văzut, peste un an el a început să-și piardă din "poziția" politică, momentul publicării unei biografii trecuse, cartea n-a mai apărut. Când am povestit toate acestea unor confrați de-ai mei, ca Jebeleanu și alții, ei m-au condamnat aspru: «Ai fost un prost. Cu nebunul trebuia să zici ca el și ai fi câștigat mult!»


Într-adevăr, un Gh. Miele își «făcuse casă în București», cum îmi spunea Groza, de pe urma lui, scriind Răscoala pământului (un istoric al Frontului Plugarilor), iar Jebeleanu se alesese cu mulți bani scriind În umbra celulei, semnată: Petru Groza. Dar nu era felul meu de a lucra!
Totuși, în ciuda faptului că ne certasem ca la ușa cortului, în ciuda faptului că era șeful guvernului, după ruptura noastră brutală Groza nu mi-a făcut nici un fel de necaz, nici la Ministerul Informațiilor, unde lucram (la Direcția Presei), nici în viața particulară. Cel puțin în acest sens a fost cavaler și m-a iertat. Nici eu nu i-am păstrat vreo pică deosebită. Cunoșteam prea bine omul, nu puteam să am alte pretenții morale de la el. Petru Groza era la antipodul lui Costache Negri, despre care am scris peste zece ani o carte.”

#citește mai departe în „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu
#„Jurnal intermitent”
#Autor Pericle Martinescu
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.


Sursa foto: Captură YouTube/Arhivă TVR
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Moartea suspectă a lui Marin Preda

#DobrogeaDigitală - „Jurnal intermitent”, de Pericle Martinescu: Agapă printre artiștii Operei. Petru Groza, așa cum puțini l-au cunoscut

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comuniști ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocți și tot felul de lichele”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Modificarea ortografiei limbii române, susținută de „filologii” improvizați

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: Anton Holban, „suflet torturat” de amoruri răvășitoare

#DobrogeaDigitală - „Confesiune patetică. Pagini de jurnal intim (1936-1939). Vulcanul iubirii”, de Pericle Martinescu: „Dacă există vraci în domeniul artei, Enescu este unul”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făurește, zi de zi, marea istorie a literaturii române”