#DobrogeaDigitală Marea și poetul nepereche, evocați în întrunirile comitetului Pro Eminescu

 
 

• Comitetul Pro Eminescu s-a ocupat de strângerea fondurilor pentru ridicarea bustului de bronz al marelui poet

În anul 1931, se înființa la Constanța comitetul Pro Eminescu, la inițiativa scriitoarei Zoe Verbiceanu și a ilustrului avocat și publicist I.N. Roman, care îl cunoscuse în tinerețe pe „poetul nepereche”.

Comitetul a desfășurat, timp de trei ani, o utilă și bogată activitate de popularizare a operei eminesciene și de strângere a fondurilor necesare ridicării unei statui care să-l nemurească, la malul mării, pe autorul „Luceafărului”.



Inaugurarea bustului de bronz creat de Oscar Han și amplasat lângă Farul Genovez, pe un soclu din travertin, cu înălțimea de trei metri a avut loc pe 15 august 1934, în prezența regelui Carol al II-lea și a fiului său, principele moștenitor Mihai, care se aflau la Constanța, cu ocazia sărbătoririi Zilei Marinei.

Dar, până la dezvelirea statuii, Comitetul a mai avut întruniri culturale în „Metropola Dobrogei”, organizând seri culturale și invitând personalități din toată țara, „soli ai intelectului român”.

Iată cum este surprinsă o întâlnire a Comitetului, în ziarul „Dobrogea Jună” (nr. 90, 14 iunie 1931), antologat în volumul „Dobrogea Jună. Caleidoscop”.
 

„Comitetul Pro Eminescu, care pentru lăudabilul scop de a înzestra oraşul nostru cu o frumoasă statue, nu s-a dat înlături dela nici un fel de sacrificii personale, dorind totodată să mai contribuie şi la propăşirea culturală, a adus în Metropola Dobrogei diferiţi soli ai intelectului român.

Deşi concetăţenii noştri împreună cu reprezentanţii autorităţilor din localitate şi-au înţeles datoria să-i înconjure în mare număr, aplaudându-i şi admirându-i cu toată sinceritatea, totuşi participanţii manifestărilor culturale n-au fost niciodată atât de satisfăcuţi zilele trecute la Cazinoul Comunal, unde s-a vorbit despre romanticul A. de Vigny, care i-a servit de multe ori de model.

Antichitatea şi preantichitatea, religiunea budhistă, etc., i-au sugerat deasemeni elemente de inspiraţie. Marea constituie elementul sugestiv ce-l preocupa adeseori pe Eminescu, fie ca evocare în sine, fie ca imagine de peisagiu, fie ca termin de comparaţie. Sunt poeziile cari dovedesc cu prisosinţă predilecţia marelui poet, de a privi marea din aceste trei puncte de vedere.

Conferenţiarul face apoi o succintă expunere asupra mării, asupra reflectării acesteia în literatura universală, încheind cu citirea a câtorva pagini din Paul Valery.

Regretăm că spaţiul ziarului nu ne-a permis să redăm mai mult din fondul atât de admirabil expus şi marea prezentată în mod savant, ceiace a impresionat adânc auditoriul, care cu aplauze îndelungate a acoperit ultimele cuvinte ale conferenţiarului.

Poate comitetul Pro Eminescu va avea fericita ideie să imprime aceste imagini de gândiri şi perle vorbite de cei luminaţi, care să fie rânduite pentru acelaşi scop.”