#DobrogeaDigitală Omagiu adus legendei comediei românești, Jean Constantin

În urmă cu 92 de ani se năștea îndrăgitul actor constănțean Jean Constantin. Pe numele său real Constantin Cornel Jean s-a născut la Techirghiol, la 21 august 1927, într-o familie simplă, dar cu veleități artistice. Autodidact, fără studii de specialitate, dar făcându-și meseria cu vocație și pasiune, a ajuns să întruchipeze actorul de comedie prin excelență, aducând pe scenă și pe marile ecrane roluri memorabile.
 
Pe 12 iunie 2018, când cotidianul ZIUA de Constanţa a organizat o sărbătoare a seniorilor teatrului constănţean, memoria maestrului a fost cinstită prin acordarea Medaliei „Jean Ionescu“, instituită de organizator, şi placheta #RespectTeatru, conferită de Consiliul Judeţean Constanţa, împreună cu scrisoarea de recunoştinţă a Primăriei Constanţa, care i-au fost înmânate solistului Ionuţ Galani, familia acestuia fiind beneficiara unei donaţii făcute de soţia lui Jean Constantin.

21 august 1927 - s-a născut  în oraşul Techirghiol, din părintii Dumitru şi Caliopi Jean

1934 - 1941 - urmează clasele primare şi gimnaziale la şcoala nr. 3 din Constanta

1941 - Jean a început cursurile Şcolii de arte şi meserii din Bucureşti, specializarea desen tehnic

1947 - 1949 - lucrează la silozurile din port, unde nu s-a jucat de-a docherul, ci a fost unul autentic, aşa cum avea să fie şi brigadier pe şantierul Bumbeşti - Livezeni vreme de o sută de zile

1952 -1957 - după lăsarea la vatră, timp de cinci ani, Jean Constantin şi-a conjugat preocupările serioase, temeinice (şef al secţiei transporturi de la Electromontaj Constanta, şef al serviciului normare-salarizare de la IMUM Medgidia) cu pasiunea sa statornică pentru arta spectacolului de divertisment, la Ansamblul artistic al Direcţiei generale a Canalului şi Ansamblul de cântece şi dansuri al Casei de cultură a sindicatelor din Constanta.

1957 -  1987 - intră prin concurs în colectivul secţiei de estradă a Teatrului de Stat, pe care nu-l va părăsi până la pensionare

1970 - odată cu interpretarea cu vervă pe Fănică Patraulea, în seria de filme de comedie "B(rigada) D(iverse)", unde a jucat alături de Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Iurie Darie și marele Toma Caragiu, devine din ce în mai cunoscut în mentalul colectiv

1973 - colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii

1980 - 1990 - este prezent într-un număr mai mic de producții, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale

noiembrie 1988 – este onorat cu cel dintâi Premiu Naţional de Revistă acordat de organizatorii Festivalului Naţional al Teatrelor de Revistă, la ediţia a 7-a

1999 - la Zilele României de la Chicago, a fost cooptat pe Arca Marinei,  o emisiune de divertisment a Televiziunii Naționale România, implicată direct în programul artistic al manifestărilor.

23 decembrie 1999 – primște titlul de Cetăţean de Onoare conferit de Consiliul municipal Constanta, într-o companie selectă: Gheorghe Hagi (fotbal), Simona Amânar şi Ion Forminte (gimnastică), Zoanei Gheorghiu (artă monumentală).

februarie-martie 2000 - într-un lung turneu, de cinci săptămâni, în mari oraşe din Austria, Germania, Franța, cu acelaşi colectiv (mai puţin Hruşcă) şi în aprilie 2000, în Suedia, împreună cu Gioni Dimitriu şi Dan Spătaru, a recoltat încă o producție record de aplauze şi felicitări din partea colectivităţilor româneşti din aceste tări

26 mai 2010 - Jean Constantin s-a stins din viață, la vârstă de 82 de ani, rămânând însă o legendă a comediei românești

Cât despre viața sa privată, aflăm câteva detalii din volumul „Omul care aduce… hazul“ de Jean Badea, lucrarea disponibilă spre lectură în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța.

„Deşi «a răzbit» prin trei căsătorii ( cu Mioara Mocanu, mânuitoare de păpuşi din Galati, Nina Ciocea, balerină la Fantasio, şi - din 1980 - cu Nina Petcu, sufleur la Teatrul Naţional din Bucureşti), Jean n-a avut parte de copii. Cine provine, ca el, dintr-o familie numeroasă, ajunge - paradoxal - să împartă cu proprii nepoţi sau cu copiii altora (actori, prieteni şi chiar necunoscuţi) prea plinul unui suflet generos. Si dacă s-a mai îndrăgostit la „fără frecventă", hălăduind voiniceşte prin superbe grădini din vecini, este o altă poveste. Jean a îndurat intervenţii chirurgicale, a renunţat la ţigară si (partial) la „tării", a suportat hăituiala unui director care ar fi dormit în teatru de dragul i nstitutiei şi ar fi fost în stare să le ceară şi subordonaţilor nebunia asta, a răbdat palmele lui Caragiu în Procesul alb ... , numai „eternului feminin" nu i-a putut rezista. Şi-apoi, nu spunea Eminescu „cui ce-i pasă că mi-eşti drag" (ă)? ...
 
Multe ar fi de povestit, întâmplări vesele şi triste, despre „peregrinările" lui Jean prin diferite locuri şi locuinţe din Constanta (str. Eroilor nr. 3, str. Ion Vodă nr. 71, mansarda barului Pelican, cămăruţa din podul Cazinoului 2 , str. Cristea Georgescu nr. 10, blocul Dacia, b-dul Ferdinand nr. 66), despre cele două infarcte miocardice ( din 8 martie 1988 şi 12 decembrie 1997) survenite pe fondul acumulărilor stresante de-a lungul anilor de trudă în teatru, cinema şi spectacole „nomade" ... , despre farsele şi pehli văniile dintr-o viată de actor comic, care ar putea constitui materialul unei alte cărţi, de amintiri vesele ...“

 

Sursă de documentare: „Omul care aduce… hazul“ de Jean Badea

Sursă foto. ZIUA de Constanța

Mai multe fotografii cu Jean Constantin puteți descoperi în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, în secțiunea dedicată artistului.

Citește și :

O poză cum n-ați mai văzut Jean Constantin-grănicer. Orșova 4 mai 1950