#DobrogeaDigitală Podul „Regele Carol I“ din Cernavodă - „O dantelă fină, care pironeşte privirile“

 
Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţareaapariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
 


Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
 
Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
 
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
 
După expunerea primelor cinci capitole, l-am abordat și pe cel de-al șase-lea fiind dedicat „Bisericii“, pe parcursul căruia am descoperit poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate.
 
Imediat după expunerea celor două biserici creștin ortodoxe din Cernavodă, raporat la anul 1938, autorul aduce în fața lectorilor o parte din biografiile preoților care au slujit în Cernavodă „de la întemeierea Bisericii“, mai exact: Dumitru Chirescu, Frimu Atanasie, Nicolae Popescu şi Stan Dobrescu, Ion Ţincoca, Ion Ciocan, C. Coadă şi Teodor Samoilă.
 
După prezentarea, în edițiile trecute, a bisericilor ortodoxe, a geamiei și a preoților, astăzi vom continua discuția despre cel de-al VIII-lea capitol, dedicat învățământului din Cernavodă, capitol care debutează cu partea intitulată „Școala până la 1877“.
 
Mottoul dedicat de autor acestui capitol acestui îi aparține Regelui Carol al II-lea: „Aș dori să fac învăţatorimii mele o măr­turisire... Dacă soarta nu m'ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost în mijlocul vostru.“
 
Începutul capitolului, referitor, după cum spuneam, la perioada de dinainte de 1877, prezetând descrierea „primului conducător al şcoalei din Cernavoda“ preotul Dimitrie Chirescu a fost  expus în edițiile trecute. Mai apoi, autorul, Ioan Mușat, aduce în fața cititorilor o parte destul de generoasă din manuscrisul „Amintiri“ lăsat de Dumitru Niţescu, un fost fruntaş al dăscălimei dobrogene. Informațiile publicate din manuscris, preluate la rândul lor din Revista „Lamura“, nr. 6 din 1928,  relatează „stiri referitoare la începuturile școaleiromâneşti din Cernavoda“.
 
În finalul secțiunii dedicate „Școlii până la 1877“, autorul aduce în atenția cititorilor biografia preotului Dimitrie Chirescu, personalitate emblematică a localității Cernavodă care și-a pus amprenta asupra dezvoltării culturale și nu numai din localitate.
 
Subcapitolul intitulat „Școala după 1878 până la 1916“ este prezentat succint. Autorul amintește de primul local de școală primară construit în anul 1879, apoi face o statistică privind învățătorii din Cernavodă de la înfiițare până în anul 1916, amintind totodată că sursele sale de documentare sunt, în general, izvoare nescrise, respectiv poveștile spuse de bătrânii locului.
 
În finalul subcapitolului, localitatea Cernavodă este numit punct comercial important, datorită căii ferate și industrial, prin cele trei fabrici de aici. Totodată cultura locală nu este neglijată, mai ales că „printre bătrânii localnici sunt foarte puţini fără ştiinţă de carte“.
 
Autorul adaugă mai departe informații despre învățământul din Cernavodă de la începutul Primului Război Mondial și până în anul 1936. După prezentarea situației groaznice a școlii din Cernavodă din timpul Primului Război Mondial și din primii ani de după acesta, detaliile continuă cu cea de-a doua parte din subcapitolul „Şcoala în timpul Răsboiului 1916 - 1918 și până la 1936“, dedicată noului local de școală primară construit în anii 1930. Sunt prezenate sumele necesare construirii, comisia specială, dotările școlii etc. Totuși, în ciuda impozanței clădirii, autorul precizează că localul nu beneficiază de unele dotari,  „aşa cum pedagogia modernă cere“.
 
În cadrul aceluiași subcapitol Ioan Mușat realizează un inventar al profesorilor din Cernavodă, sigur din perioada 1918 - 1936, în cadrul căruia sunt incluse scurte biografii ale acestora.
 
Paginile continuă cu „Gimnaziul «Principesa Elena»“, apoi cu „Gimnaziul Industrial“ și Școala de industrie casnică „Sf. Ana“ din Cernavodă.
 
În ediția de astăzi vom discuta despre una dintre emblemele Dobrogei, mai exact podul Regele Carol I din Cernavodă. Autorul lucrării, Ioan Mușat,aduce în fața lectorilor detalii interesante despre proiectele depuse, comisia responsabilă, cronologia lucrăriloretc. Redăm în cele ce urmează prima parte a acestui capitol restul urmând să fie prezentat într-o ediție viitoare:
 
„Oricine vede podul peste Dunăre  nu poate să nu admire această operă uriaşă. Un călător care merge pe Dunăre şi se apropie de Cernavoda, vede la un moment dat proectată pe bolta cerului, o dantelă fină, care pironeşte privirile; ceva cu totul neobişnuit i se prezintă înaintea ochilor săi.
 
Apropiindu-se, îşi dă seama că pe acea dantelă se mişcă trenurile grele pe deasupra valurilor Dunărei. Este podul care poartă numele viteazului Domnitor sub care tara noastră şi-a cucerit independenţa, şi-a reanexat Dobrogea şi şi-a redeschis drumul la mare; el poartă numele primului şi gloriosului Rege Carol I.
 
Ideia de a se construi un pod peste Dunăre a apărut la noi în tară deodată cu ideia de a se construi linia ferată care să ne deschidă drum la mare. Înainte de construirea drumului de fier, singurul mijloc de comunicaţie mai comod şi singurul mijloc mai lesnicios pentru transportarea mărfurilor la noi, era Dunărea. Însă în timp de iarnă, uneori mai bine de patru luni de zile, din cauza înghetului, comunicatia pe acest fluviu era întreruptă şițara noastră înceta aproape cu totul relaţiunilesale cu țările străine, era înăbuşită în mersul şidesvoltarea sa comercialä.
 
În anul 1883, între 3-20 Septembrie se întruneşte de prima oară la Cernavoda pe vaporul Ştefan cel Mare, comisiunea pentru cercetarea şi examinarea celor 8 proecte (4 ale unor case franceze apoi unul elvetian, austriac, german şi belgian). Preşedintele comisiei a fost Sp. Yorceanu, iar secretar, inginerul A. Saligny. Comisiunea n'a aprobat nici unul din proecte.
 
Primul concurs nefiind satisfăcător, guvernul a numit o comisiune care să pregătească un nou program de concurs pe baza dezideratelor indicate de prima comisiune.
 
În Decembrie 1887, Ministerul Lucrărilor Publice însărcinează pe inginerul A. Saligny, cu elaborarea proectului pentru linia Feteşti-Constantaşi a tuturor marilor lucrări în legătură cu această linie.
 
Proectele
 
După terminarea proectelor podului, s'a tinut o licitatie pentru darea lucrărilor în întreprindere. Licitația s'a tinut în ziua de 3 Ianuarie 1890. Din 9 case câte fuseseră invitate pentru licitaţie, s'au prezentat numai 7; costul cel mai mic l'a oferit compania Fves-Lille, căreia i s'au încredinţat lucrările. Mai în urmă s'a tinutlicitaţia pentru podul Borcea, care a fost adjudecat asupra uzinei Schneider et Co, din Frantaşi via ductele, societăţileCocherill din Belgia.
 
În vara anului 1890, s'au făcut pregătirile pentru începerea podului peste Dunăre, iar la 9 Octombrie s'a pus piatra fundamentală de către Regele Carol I.“
 
 
Va urma.
 
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
 
Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: Școala de industrie casnică „Sfânta Ana“ din Cernavodă - „Aci se predă croitorie, ţesătorie, gospodărie“