#DobrogeaDigitală „Românizarea Deltei – rezultate nu tocmai mulțumitoare”

După revenirea Dobrogei sub administrație românească, în 1878, s-au făcut eforturi susținute pentru „românizarea” provinciei, prin aducerea de coloniști din restul țării și promovarea unor legi organice favorabile înclinării balanței structurii etnice în favoarea românilor.



Într-o cuvântare din 1882, prim-ministrul Mihail Kogălniceanu declara că interesul principal în Dobrogea este „să civilizăm această parte a României de azi, s-o populăm, dându-i sufletul, dându-i simţurile româneşti; trebue să facem totul ca să ducem acolo mulţi români; ba încă mai mult decât atât, chiar populaţiunile cari vin acolo singure, cu orice chip să le facem româneşti. Într-un număr oarecare de ani să facem români chiar şi pe musulmani şi să se deosibească de români numai prin aceea că unii vor merge la geamie, iar alţii la biserică."
Vorbind despre introducerea elementului românesc în Delta Dunării, ziarul „Vocea Dobrogei”, în numărul 40 din 7 mai 1914, constată „rezultate nu tocmai mulțumitoare”, mai cu seamă în domeniul învățământului, de unde se aștepta sprijinul cel mai consistent pentru răspândirea limbii române printre etniile Deltei.


 

„Sunt cunoscute încercările administraţiei de a româniza Delta care, după cum se ştie, este locuită în majoritatea de ruşi, lipoveni şi alte naţionalităţi.
Pentru a se ajunge la scopul dorit, s'a recurs la diferite mijloace.
În primul rând stă şcoala; apoi aducerea de colonişti români.

Ambele aceste mijloace au dat rezultate nu tocmai mulţumitoare. Trebue să cercetăm bine mai întâi, cari sunt cauzele că românizarea Deltei a făcut, în timp de peste 35 de ani - dela realipire, - aşa mici progrese, pentru ca apoi să vedem care ar fi mijloacele mai nemerite, care să îndrumeze românizarea pe cale mai sigură şi eficace.
Să cercetăm întâi şcoală. În această direcţiune, constatăm că ne-a lipsit un corp învăţătoresc bine pregătit pentru Deltă a cării situaţie diferă de restul ţării, prin diversitatea naţionalităţilor ce o locuesc şi prin climatul ei chiar. S'au trimis ca învăţători absolvenţi normalişti. Aceştia văzând greutăţile ce întâmpină cu instrucţiunea elevilor ruşi, lipoveni cât şi greutăţi ca: climatul malaric, şi izolarea de restul ţării nu stăteau mai mult de un an de zile şi plecau, pentru ca apoi în locul lor să vie suplinitori, insuficient pregătiţi, cu 4-5 clase secundare şi cu o totală lipsă de cunoştinţele pedagogiei. Normaliştii deşi aveau toată dragostea de a munci, se loveau de marele neajuns de a nu se fi putut înţelege cu elevii cari aproape în totalitatea lor sunt ruşi, lipoveni. E incontestabil că acest neajuns îşi are importanţa lui. Din proprie experienţă am constatat că dacă învăţătorii vor cunoaşte limba populaţiunilor din Deltă şi în special pe cea rusă, rezultatele culturei române ar fi mai mari.

Se va spune că şcoalele Frobeliene au ca scop familiarizarea copiilor streini cu limba română şi că deci învăţătorul n'are nevoe să se ocupe decât cu predarea materiilor. Ştiu că acestă e scopul şcoalelor, dar cu totul altul e rezultatul căci nu toţi copiii din şcoalele primare trec prin şcoala Frobeliană; cei mai mulţi trec direct în clasele primare. Dar chiar rezultatul şcoalelor Frobeliane e minim.

Regretatul Spiru Haret în inspecţia tăcută în Deltă în anul 1909 a constatat că, copii străini cântau şi declamau bine româneşte dar nu înţelegeau cele ce spuneau. În loc ca învăţătorul să se ocupe cu predarea materiilor de învăţământ, el trebue mai întâi să înveţe pe elevi limba română. Ni se va obiecta că e greu ca învăţătorii să poată cunoaşte limbile locuitorilor Deltei. Vom răspunde că dacă conducătoarele şi învăţătorii ar cunoaşte limba elevilor lor străini, aceşti elevi şi-ar apropia mai curând atât limba română cât şi materiile predate în şcoli, pentru că atunci când elevul n'ar pricepe vre-un cuvânt românesc, învăţătorul i l'ar explica în limba lui maternă şi aşa ar învăţa bine ceea ce citeşte şi n'ar declama papagaliceşte fără să priceapă ceea ce spune. Subsemnatul am suplinit pe câţiva învăţători în Deltă şi cunoscând limba elevilor mei străini, am obţinut rezultate foarte bune. Elevii instruiţi de mine, din cl. l-a primară învăţau cu mine limba română în 10-15 zile, ceeace nu învăţaseră cu titularul lor în 4 luni.

Pentru a putea avea în Deltă un corp didactic special şi permanent ar trebui ca să se ia dintre absolvenţii şcoalelor primare pe cei mai silitori şi a-i pune în şcoalele normale fără concurs, pe cheltuiala statului, cu obligaţiunea ca la absolvirea şcoalei, ei să se întoarcă în Deltă ca învăţători şi să nu aibă dreptul a trece în ţară ci să aibă avansările pe loc. Tot aşa s'ar putea proceda cu conducătoarele grădinelor de copii.

Şcoalele de adulţi în Deltă ar fi dat rezultate relativ bune dacă ele ar fi funcţionat realmente şi nu numai pe hârtie.
Aducerea de colonişti români, n'a prea dat rezultatele dorite. E drept că, cu românii aduşi din ţară s'au format câteva sate româneşti distincte. Socot însă că ar fi trebuit ca aceşti români să fie întroduşi în satele cu populaţiuni curat ruseşti sau lipoveni cu scopul de a-i româniza în unire cu şcoala.

Kilia-Veche, comună urbană, are o populațiune de 3200 suflete. Locuitorii ei sunt români, ruşi şi lipoveni. Românii în loc de a romaniza pe ruşi s'au rusificat ei prin legături de căsătorie. Ceva mai mult: un preot român pentru a fi pe placul populaţiunei ruseşti, a învăţat de citea slujba în ruseşte. Şi autorităţile superioare eclesiastice n'au luat nici o măsură.
Comuna Rosetti, locuită exclusiv de români, stă de 4-5 ani fără preot şi bieţii români sunt nevoiţi a recurge la preotul rus Tarasov din Letea pentru serviciile necesare în familie.
Instituţiunea care mai aduce foloase românizării este: armata. Tinerii reîntorşi din serviciul militar vin cu limba română mai bine învăţată şi cu oarecare sentimente româneşti. Dar ce folos. Aceste sentimente abia infiltrate în ei, se pierd, faţă de vitregia funcţionarilor unor administraţiuni din Deltă.

Aceşti agenţi se poartă cu ruşii şi cu lipovenii pescari din Deltă, ca francejii cu negrii din Congo. Datorită marilor nemulţumiri ce există în clasa pescarilor, - majoritatea locuitorilor Deltei, - socialiştii şi-au vărât coada, de i-au organizat în sindicate infiltrându-le ideile internaţionalizmului şi ura către statul român. De aci înainte cu greu ne putem gândi la românizarea Deltei.
Streinii treziţi la revendicări pe teren economic, vor cere mai târziu şi revendicări pe teren cultural.
E de datoria celor în drept a studia bine chestiunea aceasta şi a aduce îndreptări până mai e timp.”

 

#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu


Dacă, în urmă cu 123 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa.sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: imagoromaniae.ro


Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Şcolile noastre sunt încă închise, iar copiii noştri se află iarăşi pe străzi”