#DobrogeaDigitală Un nou volum al lui Pericle Martinescu în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa - „Visul cavalerului“

În volumul „Visul cavalerului“, suntem martorii unui dialog între autor şi alter-egoul său, prilej cu care Pericle Martinescu face o amplă introspecţie a întregii sale existenţe, marcate de un crez ce l-a însoţit permanent: credinţa în Libertate, Adevăr şi Dreptate.
 
Spirit erudit, cu o operă vastă şi acoperind mai multe genuri literare, autorul a excelat mai cu seamă în memorialistică, fiind un om pasionat de cunoaşterea de sine, cu o viaţă interioară tumultoasă, dar – aşa cum mărturiseşte – „cu manifestări exterioare lipsite de spectaculozitate.”
 
Spectator fascinat al propriei deveniri, dar şi al istoriei, Pericle Martinescu şi-a asumat rolul de observator lucid, atent să surprindă, într-o convorbire fructuoasă şi revelatoare, „mărturisiri semnificative despre veacul în care ne aflăm şi despre un om a cărui viaţă şi credinţe au fost marcate de capriciile acestui veac”.
 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 
Trecând prin copilărie şi evocarea legăturii sale cu pământul dobrogean, autorul rememorează anii de liceu, atmosfera culturală şi literară a Constanţei interbelice, parcursul profesional, lecturile care i-au marcat parcursul intelectual, pasiunea pentru film, călătoriile în lume, considerate o formă de evadare din livresc şi din imobilismul de la masa de scris, complexele de inferioritate care l-au urmărit toată viaţa, din cauza staturii prea puţin impunătoare, scriitorul fiind „cu un cap mai scund decât alţii”.
 
Totuşi, dacă natura nu l-a înzestrat fizic, el mărturiseşte că nu a înşelat-o, i-a oferit tot ce i-a cerut, fără să pretindă compensaţii sau recompense. Aventurile şi excesele, trupeşti şi sufleteşti „ce mă puteau duce la pieire”, i-au adus în cele din urmă înţelepciune, ţinându-l departe de infatuarea, snobismul, pedanteria, falsele aere de superioritate.
 
Modestia pare a fi, într-adevăr, una dintre valorile ce reies din introspecţiile autorului care, în ciuda temperamentului uneori inflamabil, a fost întreaga viaţă caracterizat de discreţie şi corectitudine faţă de sine şi de lumea în care a trăit: „o cârtiţă incandescentă”, aşa cum spune Panait Istrati, scriitorul atât de drag autorului.
În acelaşi spirit cu jurnalele sale intime, dialogul între ego-ul şi alter-ego-ul autorului impresionează prin autenticitate, prin modul în care omul şi scriitorul Pericle Martinescu şi-a gestionat decepţiile sau împlinirile, într-o epocă tumultoasă, plină de provocări ale istoriei.