#DobrogeaDigitală Valu lui Traian în perioada comunistă
04 Sep, 2021 00:00
04 Sep, 2021 00:00
04 Sep, 2021 00:00
ZIUA de Constanta
3550
Marime text
- Cele două sate vechi Omurcea și Hasancea alcătuiesc actuala comună Valu lui Traian.
Primul capitol „Valu lui Traian - origini și istoric“ este structurat pe trei subcapitole care ilustrează trei perioade istorice: antebelică, interbelică și comunistă.
Din fericire pentru localitate, cel de-al doilea război mondial nu aduce foarte multe stricăciuni, deși 14 bombe țintesc comuna. Trupele străine nu popesesc aici, dar totuși depozitează materiale de marină în depozitele din Valu.
„Anii care vor urma războiului vor sărăcii, din nou, populaţia. În 1946, producţia agricolă este grav afectată de secetă, iar vagoanele cu cereale se duc la învingători, adică la Uniunea Sovietică. Practic, nu numai din această zonă, dar de pe întreg teritoriul României, până la 60% din ceea ce producea țăranul român părăsea teritoriul pentru a hrăni omul sovietic. Foametea se accentuează un an mai târziu, iar mortalitatea creşte vertiginos, mai ales cea a copiilor. Sătenii stăteau la coadă cu un pumn de grâu sau de porumb ca să îl macine în râșniţa babei Smaranda.“
Aflăm despre efectele regimului comunist. Ne este prezentată o retrospectivă asupra comunei din acea perioadă.
“Amprenta pusă de sovietici se resimte acut în anii 1950, iar oamenii rămân fără bunuri. Colectivizarea face ca terenurile să treacă din proprietatea privată în cea de stat, adică a CAP-urilor. Populaţia sărăceşte din ce în ce mai tare, iar femeile din sat pleacă la oraş cu zarzavaturi şi lapte ca să facă rost de bani pentru cheltuielile zilnice şi medicamente sau leacuri. În 1968 nu vor mai exista terenuri virane între Valu lui Traian şi Valea Seacă, aşa că reprezentanţii statului comunist hotărăsc şi unirea celor două localităţi şi transformarealor într-una singură: Valu lui Traian.
La recensământul din anul 1966, Valu lui Traian este cotată ca o comună cu populaţie mare, având 3396 de locuitori. Până spre anii 1980 numărul populaţiei creşte de la 3712 locuitori în 1961, la 8126 de locuitori în 1977. Chiar şi cu neajunsurile cauzate de noul sistem, oamenii îşi văd de viaţa cotidiană şi nu numai băştinaşii, ci şi cei care se stabilesc aici atraşi de potenţialul şi poziţia localităţii, dar mai ales a apropierii faţă de urbe. Unii chiar vin să lucreze sezonier aici din judeţele Moldovei şi din Tulcea în stațiunile agricole de pe raza localităţii. În perioada construcţiei sistemului de irigaţii şi a Canalului Dunăre Marea Neagră au fost ridicate locuinţe provizorii pentru muncitorii care lucrau la aceste obiective. În plus, aceştia aveau la dispoziţie o cantină, un club şi un dispensar, iar copiii lor mergeau la cursuri în şcolile din Valea Seacă şi Basarabi. După 1990 mulţi dintre ei şi-au stabilit domiciliile în Valu lui Traian şi s-au mai întors doar ocazional în locurile de baştină.“
Sursă foto: „Valu lui Traian monografie“ de Ștefan Păunescu
Sursă de documentare: „Valu lui Traian în anul centenarului“
Citește și:
Începuturile comunei Valu lui Traian - perioada antebelică
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii