In memoriam Emanoil Bucuța „Cincizeci de ani de sbucium sufletesc al Dobrogei”

„O cutie de fișe cu vreo două sute șaizeci de foi și o poliță cu câteva volume de ziare și reviste adăpostesc, între colecțiile mirosind a pulbere dela Academia Româna, cincizeci de ani de sbucium sufletesc al Dobrogei. 

Cele mai multe publicații n’au trăit decât o zi. Nume răsunătoare și programe pline de îndrăsneală n’au fost în stare să treacă peste întâiul număr. Dobrogea părea o ființă de mit din antichitate, care avea ceva de spus și nu putea. Era obișnuită să vorbească mai cu seamă de trecut, cu gorgane de oști ale stepei sau cu ruine de cetăți la Mare, elinești și genoveze, și mijlocul modern de împărtășire, al tiparului, par’că nu-i pria.[…]

Periodicele de astăzi ale Dobrogei sunt în număr de 40. Cifra poate fi sporită sau micșorată cu câteva unități, gazete sau reviste încetate în cursul anului, care nu se dau bătute și reapar pe negândite, la răstimpuri, în afara de orice prevedere. Cele mai multe sunt in Constanța, dar nu așa de multe ca Bazargicul să nu vie numai decât în al doilea rând, 15 față de 9. Dacă întâiul oraș al Dobrogei are trei ziare zilnice, cu un tiraj care împreună trebuie să se apropie de 15.000 de foi, al doilea oraș are și el unul, în limba bulgara. Revista Constanței începe să iasă la date care nu se mai cunosc dinainte: e vorba de «Analele Dobrogei»; sufletul ei, in tot cazul, ca și litera cu care se tipărește, sunt in fundul Bucovinei; «Pole», revista bulgara de literatură și cultură a Bazargicului, cu colaborări locale, dar și de peste graniță, e pe piață aproape la timp în fiecare lună. Tulcea a rămas îndărăt cu 7 publicații și Silistra cu 6. Din aceste 6 publicații una e însă turcească, «Tuna», alta e româno-bulgară, «Zorile», politică culturală țărănistă, și a treia «Nov Glas», bulgară, în veșnică ofensivă bilunară. […] Bulgarii mai scoteau în limba lor și o revistă umoristică, «Cioroveica» întâiu, pe urma «Nova Cioroveica», încetată se pare deocamdată, dar care n are de ce să nu reapară cu un nou calificativ. Un ziar care apără interesele coloniștilor macedoneni e «Silistra» bilunară. Turcii mai au un ziar «România» la Bazargic, iar Albanezii «Albania Nouă» la Constanța, în al nouălea an și cu o pagină franceză și trei albaneze. Populațiile de altă limbă ale Dobrogei pot să comunice cu ai lor și să-și spuie păsurile în chiar această limbă. 

Așa se alege din pusderia publicațiilor, cele mai multe efemere, imagina presei dobrogene, în trecut și în acest an al cincantenarului. Avânt și sbucium au fost mult, cum multe au fost scopurile de o zi și frământările mărunte. Cele câteva idei și interese statornice au găsit însă totdeauna glas și uneori condeie înzestrate. Năvălită, ca în toate orașele țării, de ziarele de mare tiraj din București, până într’atât că într’un chioșc de desfacere sau pe un perete de afișe la Constanța nu le întâlnești decât pe acestea, fără urmă de cele locale, presa din Dobrogea a știut să-și păstreze o înfățișare aparte. Cine o răsfoește încet și se oprește interesat la probleme, nu se poate să nu câștige convingerea unei îndelungi și dârze silințe. Ea are ceva din locurile, pline de neastâmpăr și ele, unde se desvoltă, acum câștigate de o strălucită civilizație pustiului, și acum căzute iară în paragină.”