In memoriam Lucian Grigorescu, pictorul dobrogean -„Dobrogea, cu peisajul ei atât de sobru, cu dealurile ei de sud, m-a urmărit pretutindeni.“

 

 
 

• Lucian Grigorescu este considerat cel mai latin dintre pictorii români. A plecat peste hotare unde s-a școlit și a avut numeroase expoziții, însă plaiul dobrogean i-a servit mereu drept muză.
• În urmă cu 128 de ani, la Medgidia se năștea Lucian Grigorescu.

 
Lucian Grigorescu s-a născut pe 1 februarie 1894, la Medgidia, județul Constanța. A fost un pictor român postimpresionist. Este apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români.

Între 1912 – 1915 a studiat pictura cu G.D. Mirea și Gabriel Popescu, la Academia de Belle Arte din București.Din cauza războiului, își întrerupe studiile pe care le reia în anii 1918-1920. Își aprofundează cunoștințele la Roma (1921-1923) și Paris (1924), unde frecventează atelierele de la „Grande Chaumière“ și „Académie Ranson“, în atelierul lui Roger Bissière.



Pe un drum urmat adesea de artiști, începând cu reprezentanții impresionismului, călătorește spre sudul Franței, lucrând, între 1927-1939 la Cassis, fascinat de lumina intensă, de culorile proaspete ale regiunii. Participă la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de „Tinerimea Artistică“, „Grupul nostru“, „Arta“ etc.

Nicolae Argintescu-Amza îl considera pe pictorul dobrogean Lucian Grigorescu, în monografia ce i-a consacrat-o, „unul dintre cei mai interesanți, mai complecși și mai personali postimpresioniști în cadre mondiale“,  rămâne credincios elanurilor sale din tinerețe, dăruindu-se cu o nedisimulată plăcere lucrului în „plein-air“ (Peisaj la Martigne, Mogoșoaia).
 
Deși a plecat în lume unde s-a școlit și și-a șlefuit talentul, pictorul dobrogean nu a uitat de plaiurile natale. Adesea-și amintea de pământul românesc prin imaginea naturii, nu neaparat a oamenilor:
 

„Dobrogea, cu peisajul ei atât de sobru, cu dealurile ei de sud, m-a urmărit pretutindeni. Oranjul din tablourile mele e un rezultat al nevoii de a ajunge la o nuanţă interesantă a roşului dobrogean. Aş putea afirma că am purtat în suflet culoarea ei luminoasă, dar sobră, poezia frustrată a stepei pontice“, mărturisea maestrul care, chiar dacă a lucrat în Italia și Franța, a expus la Roma, Helsinki, Paris, Berlin, Moscova sau Cairo, a rămas atașat de pământul românesc dintre ape, căruia i-a imortalizat lumina și culorile.

 

Printre picturile sale se enumeră și „Arlechinul“, taboul este expus în muzeul Zambaccian. Printre cele mai cunoscute tablouri ale sale sunt: „Via Ripetta Houses“  (1921), „Balchik Towards the Sea“ (1940), „Dobrudjan Street“ (1921), „Balchik Landscape“ (1923), „Cassis Landscape“ (1930), The Sea at Tuzla (1940), „Martigues Landscape“ (1932), „Bucharest Landscape“ (1940), „Ziduri“ (1939) etc.

Lucrările sale de artă postimpresionistă sunt expuse în Muzeul de Artă al României, în Muzeul Zambaccian, în Muzeul Brukenthal şi în Muzeele de artă din Constanţa şi Ploieşti.

În 1948, Lucian Grigorescu a fost ale membru corespondent al Academiei Române.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, pictorului Lucian Grigorescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei“

Pe 28 octombrie 1965, se stingea, în urma unei boli incurabile
 
Medgidia a păstrat în memoria sa o stradă, o şcoală, o grădiniţă, un muzeu, o fundaţie, o tabără internaţională de pictură şi Casa de Cultură din orașul înființat de sultanul Medgid poartă numele celui mai important artist al său, Lucian Grigorescu.
 
 
Citește și:

Lucian Grigorescu, pictorul dobrogean îndrăgostit de lumină