Prefecții Constanței 1878 - 1925 (V). Gheorghe Lățescu, Iulius Dunca, Nicolae Chirițescu

Istoria Instituției Prefectului prezintă schimbări importante care determină structurarea acesteia în patru perioade 1878 - 1925, 1925 - 1938, 1938 - 1941, 1941 - 1949. Lista tuturor prefecților județului Constanța din 1878 până în prezenat poate fi consultată AICI.
 
Astfel că, în edițiile ce urmează vom prezenta biografiile prefecților județului Constanța, din aceste perioade, biografii integrate în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 


Instituția Prefectului între anii 1878 - 1925
 
Reformele legislative și administrative din a doua jumătate a secolului XIX au comportat și înființarea Instituției Prefectului. Ca urmare a reintegrării Dobrogei la statul român, este numit prefect Remus Opreanu, al cărui nume se va lega, firește, de primele reforme pentru spațiul Dobrogean. După anul 1879, Dobrogea avea două județe: Constanța și Tulcea. Județul Constanța era alcătuit din cinci plase cu cinci comune urbane, 104 comune rurale și 51 de sate și cătune.
 
Sediul Instituției se afla la „Conacul turcesc“, clădire ce avea adresa pe locul actualului liceu „Mihai Eminescu“ din Constanța. „Conacul“ va fi distrus în urma unui incendiu din anul 1883, moment din care Prefectura se va muta în diverse clădiri închiriate până în anul 1906 când Palatul Administrativ a fost inaugurat (actuala clădire a Cercului Militar, de strada Traian, nr. 29).
 
Anul 1913 marchează stabilitatea legislativă și administrativă a Dobrogei, odată cu abrogarea Legii de organizare a Dobrogei relative la alegerea, îndatoririle și modul de funcționare al consiliilor județene și comunale. Din 1913 atribuțiile prefectului intra la unison cu cele ale celorlaltor prefecți din țară.
 
Următoarea modificare are loc în anul 1925, de altfel firească în contextul transformărilor statului român, acum aflat în desăvârșirea unitară.
 
Continuăm seria biografiilor prefecților județului Constanța. De data aceasta, atenția cade pe Gheorghe Lățescu, Iulius Dunca, Nicolae Chirițescu.
 
Gheorghe Lățescu, prefect onorat cu numeroase decorații și medalii
 
Născut pe 2 mai 1838, Gheoghe Lățescu s-a remarcat încă de la o vârstă fragedă, obținând bacalaureatul la Paris.
 
„De -a lungul carierei a fost subprefect la plasa Copou, judetul laşi (1865-1868), subprefect la plasa Bistrița de Sus, județul Bacãu (1868-1870), prefect al județului Neamt (1870-1872), prefect al Poliției lași (1872-1877), administrator la plasa Silistra Nouă, județul Constanța, prefect al județului Râmnicu Sărat (1885-1887), prefect al județului Suceava (1887-1890), administrator la plasa Mangalia, județul Constanța (1890-1891) director al Prefecturii Constanța (1891).
 
A îndeplinit provizoriu funcția de prefect al județului Constanța, între 1 august -16 noiembrie 1891. Ulterior a mai deținut funcția de polițist al oraşului Galați (1891-1892) și cea de comisar-inspector clasa I pe lângă Prefectura Poliției Capitalei“, se arată în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
A fost onotat cu medaliile: „Virtutea Militară“, „Trecerea Dunării“, „Apărătorii independenței“, „Comemorativă rusă“ si ordinele: „Steaua Romaniei“ cu spadă în grad de Cavaler, „Coroana României“ în grad de Ofițer, „Sfânta Ana“ cu spadă și rozetă clasa a III-a, „Sfântul Stanislas“ în grad de Cavaler, „Medjidie“ în grad de Cavaler.
 
Iulius Dunca
 
Iulius Dunca s-a născut în anul 1836. A absolvit studii umaniste la Cernăuți și lași, apoi a urmat Scoala Militară, pe care a finalizat-o în 1854, devenind sublocotenent în Bateria de Artilerie din Moldova.
 
„În 1866 deținea funcția de atașat ca adjutant al Majestății Sale Regale, în vizita la Constantinopol. Începând cu 1870, în urma obținerii gradului de colonel, a devenit comandantul Regimentului 2 Artilerie.
 
A fost numit director al Scolii de Ofiteri în anul 1875, iar doi ani mai târziu a devenit comandantul Regimentului I Artilerie, conducând, la Plevna, artileria Diviziei a IV-a. În 1883 fost înaintat la gradul de general şi a primit o misiune diplomatico-militară în Rusia.
 
Timp de șapte ani, a comandat Divizia a VIII-a și Divizia Activă din Dobrogea.
 
A fost numit prefect al județului Constanța la data de 16 noiembrie 1891 și a deținut această funcție până la 18 martie 1892. Ca urmare a activității sale a fost distins cu «Comemorativă Rusă» și ordinele: «Coroana României» în grad de Mare Ofiter și «Crucea Trecerii Dunării»“, se arată în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
Nicolae Chirițescu, colonelul prefect
 
Nicolae Chirițescu, născut pe 21 februarie 1837, a absolvit Şcoala Militară, parcurgând treptele în ierarhia militară ca sublocotenent din anul 1855, locotenent din anul 1859, căpitan din anul 1862, maior din anul 1866, locotenent-colonel din anul 1872, colonel din anul 1878.
 
„A fost numit prefect al judeţului Constanța la data de 18 martie 1892 și a îndeplinit această funcție până la 25 junie 1894. Ca urmare a activității sale a fost distins cu medalia «Virtutea militară» și ordinele: «Steaua Rominiei» și «Coroana Romîniei»“, se menționează în lucrarea „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.
 
 
Sursă de documentare: „Prefecții județului Constanța (1878-1949 și 1990-până în prezent) mărturii fotodocumentare“, de Virgil Coman și Corina Apostoleanu.

Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 
Prefecţii judeţului Constanţa (1878 - 2018). Judeţul a avut 50 de prefecţi până în 1949 şi alţi 20 în ultimii 28 de ani. Lista completă! (galerie foto)