Istoria Dobrogei - Bibliografie Pindaros (518 î. H. - 438 î. H.) - „Olimpicele”, „Piticele”, „Nemeenele” (galerie foto)

Poetul liric grec Pindar (518 î. H. - 438 î. H.) a menționat în scrierile sale „Olimpicele”, „Piticele” și „Nemeenele” elemente din istoria Dobrogei: Dunărea, Marea Neagră, insula Șerpilor, amazoanele, sciții și eroul grec Ahile.


Pindar (518 î. H. - 438 î. H.) s-a născut în polis-ul grec Teba (Grecia centrală).


Opera sa lirică e compusă din imnuri, cântece de laudă închinate zeilor și Epiniciile, glorificări ale învingătorilor la jocurile panelenice.
S-au păstrat până epoca modernă doar Epiniicile, alcătuite din 4 cărți: Olimpicele, Piticele, Nemeenele și Istmicele. Jocurile Olimpice erau întreceri sportive panelenice care aveau loc din 4 în 4 ani la Olympia, în cinstea lui Zeus, zeul suprem. Jocurile Pitice erau întreceri sportive panelenice care aveau loc din 4 în 4 ani la Delfi, în cinstea lui Apolo, zeul luminii, în al cărui templu slujea preoteasa-prezicătoare Pythia. Jocurile Nemeene și Jocurile Istmice erau întreceri sportive panelenice în cinstea lui Poseidon, zeul mării, care aveau loc din 4 în 4 ani la Nemeea și Corint (istmul Corint).


În Olimpicele (III, 48-49), Apolo după ce făcuse o profeție privind Tracia, s-a dus „la amazoanele cele dibace la călărie și spre Istru”. Istros era numele grec al Dunării, unde au fost amazoanele, femei războinice care s-au implicat de partea cetății Troia cucerită de o coaliție grecească după un asediu de 10 ani, despre care vorbește și atenianul Eschil, părintele tragediei grecești.


În Piticele (IV, 200-206), eroii argonauți plecați în frunte cu Iason în căutarea Lânii de aur „au venit la gura mării neospitaliere”, unde „au închinat un lăcaș neprihănit lui Poseidon, zeul mării.” Pontos Axeinos sau „Marea neospitalieră” a fost denumirea dată de corăbierii greci Mării Negre când au luat contact cu aceasta, iar după ce au cercetat-o au numit-o Pontos Euxeinos sau „Marea ospitalieră”.

Din Nemeenele (IV, 45-50), aflăm că „Ahile locuiește într-o strălucitoare insulă.” Conform poemului Iliada al lui Homer, Ahile a fost cel mai viteaz erou al alianței grecești antitroiene, iar insula a fost identificată cu insula Șerpilor.

Poeziile tebanului au fost comentate în Scolii la Pindar (Note). La Olimpice (III, 45e): „De aceea Heracle dorea să ajungă pe pământul fluviului Istru în Sciția unde l-a primit Artemis (...).” Sciții nomazi au fost și ei un popor indoeuropean, dar din ramura iraniană, așezat în stepele din nordul Mării Negre (Ucraina) și menționat și în Dobrogea. În mitologia greacă, Heracle a fost un erou foarte puternic, iar Artemis era zeița vânătorii.
La Olimpice (III, 46a): „Ιστίαν νιν: dacă scriem cu doi νν, Ιστίαν νιν trebuie să înțelegem Sciția, unde istriana Artemis l-a primit pe Heracle. Artemis este numită istriana, fie după Istru, în jurul căruia locuiesc amazoanele, care o cinstesc mult pe zeiță, fie dup tribul scitic al taurilor, care locuiesc în preajma Istrului și care, de asemenea, o cinstesc pe Artemisa. (...) Inima îl îndemna spre Sciția.”


La Nemeenele (IV, 79a): „În Pontul Euxin poetul cîntă tot neamul egineților, pentru că a stăruit în multe locuri. Există în Pontul Euxin o insulă numită insula Albă, unde se pare că a fost transportat trupul lui Ahile de către Thetys. Unii arată și niște locuri de alergare pentru exercițiile gimnastice al eroului. Iar Pindar a numit în mod metaforic insula Albă - insula cea strălucitoare, deoarece culoarea albă este strălucitoare. Ea poartă numele de Albă din pricina mulțimi păsărilor care își fac acolo cuibul. Căci navigatorilor le apare albă. Altă explicație: țărmul numit alb, din Pontul Euxin, pe care apar mulți bîtlani, face insula să pară navigatorilor albă. Ea se mai numește `Locul alergării lui Ahile`. Ahile voia să ia de soție pe Ifigenia și aceasta fusese adusă pentru el în Aulida, după ce grecii nu avuseseră condiți prielnice de navigație spre Ilion și voiseră să o înjunghie pentru o bună plutire. Artemis însă a răpit-o și adus-o în Taurida; iar Ahile, care o iubea, a însoțit-o pînă la această insulă numită Albă.” Zeița Thetys era mama lui Ahile, iar Ifigenia era fiica lui regelui Agamemnon din Micene, conducătorul alianței grecești împotriva Ilionului, alt nume al Troiei.



Bibliografie cronologică

PINDARE, Oeuvres, text etabli et traduit par Aime Pusch, vol. I-IV, Les Belles Lettres, Paris, 1931.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (VI. Pindar)



Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Bibliografie Eschil (525 î. H. - 456 î. H.) - „Niobe“