Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Salsovia (galerie foto)

Salsovia/Mahmudia (jud. Tulcea) a fost o localitate romană  dezvoltată în jurul unui castru construit pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe al fluviului Danubius/Dunărea, în cadrul limes-ului Scythic/Danubian.
 

 

Terminologie

 
Ala (latină) = Unitate romană auxiliară de cavalerie constituite în timpul împăratului Augustus (30 î. H. – 14 d. H.). Era formată inițial din populațiile supuse, ulterior fiind completate cu recruți din regiunea de garnizoană. Era compusă din 500 sau 1000 de soldați conduși de un praefectus. După 25 de ani de serviciu, în care primeau solde mai mari decât cohortele auxiliare de infanterie, veteranii primeau diplome și cetățenie.
 
Castrum (latină/„fortăreață”) = Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (fossa), iar în interior cu un val de pământ (agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
 
Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (quingenariae) erau comandate de un praefectus, iar cele de 1000 de ostași (miliariae) de un tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
 
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un legatus augusti de rang senatorial.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
vexilatio (latină) = Detașament format din cei experimentați soldați (uneori veterani) și destinat unei misiuni.
 

Izvoare scrise

 

Cetatea Salsovia este menționată în documentele cartografice romane Tabula Peutingeriana (VIII, 4) și Itinerarium Antonini (226, 3), precum și în documentul administrativ roman Notitia Dignitatum (Orientes, XXXIX, 26).
 

Cercetări arheologice

 
În urma săpăturilor arheologice, au fost descoperite ruinele numite „cetatea Bisericuța”, care este înconjurată de șanțuri de apărare și acoperă o suprafață de 150 m x 120 m. Au fost găsite monede, ceramică, țigle și cărămizi. Mai importante sunt cele două descoperiri epigrafice. Mai întâi, din punct de vedere cronologic, o diplomă a unui auxiliar din cohors Gallorum din anul 97, din timpul împăratului Nerva (96-98). Apoi, o inscripție care a stat la baza unui simulacrum /reprezentare dedicat lui Deus Sanctus Sol/Sfântul Zeu Soare din anul 322, din timpul împăratului Licinius (308-324), care a susținut cultele păgâne în contextul legalizării creștinismului.
 

Periodizare

 
Perioada de existență a așezării este delimitată, cu aproximație, de anii 30 î. H. și 640 d. H.

 
Administrație

 
Salsovia aparținea provinciei Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), creată în 86 de împăratul Domitianus, prin divizarea provinciei Moesia, înființată de împăratul Claudius în 46. După marea criză din sec. III, împărații Diocletianus (284-305) și Constantin I cel Mare (305-337) au reorganizat imperiul. Ca urmare, Dobrogea a devenit provincia Scythia Minor, formând împreună cu alte provincii balcanice dioceza Thracia.
 

Armată

 
Construcția limes-ului Scythic/Danubian a fost începută de împăratul Vespasianus (69-79) și terminată de Traianus (98-117), în contextul războaielor dacice (101-102 și 105-106).

În a doua jumătate a sec. I, Salsovia se număra printre castrele limes-ului Scythic/Danubian în care staționau unități auxiliare: Axiopolis/Cernavoda, Troesmis/Turcoaia , Arrubium/Măcin, Noviodunum/Isaccea , Aegyssus/Tulcea  și Tomis/Constanța .
 
Unitățile auxiliare care au fost prezente la Salsovia în sec. I au fost: ala I Flaviana Gaetulorum, ala Claudia Gallorum, cohors II Gallorum și cohors IV Gallorum. Inscripția din 322 indică prezența unuei vexilatio comandată de un praepositus, detașată de Legio I Iovia cu comandamentul la Noviodunum/Isaccea. Conform Notitia Dignitatum, la Salsovia a fost cantonată, după Diocletianus și Constantin cel Mare, unitatea milites quinti Constantiani.
 
Comunicații
 
Salsovia se afla pe unul din cele 3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul Dunării, trecând pe la Durostorum/Silistra (Bulgaria), Altinum/Oltina, Sacidava/Rasova , Axiopolis, Capidava, Carsium/Hârșova, Troesmis, Arrubium, Noviodunum și Aegyssus.
 
Religie
 
Salsovia este menționată ca reședință episcopală creștină în Cosmographia Geografului din Ravenna (sec. VII) (IV, 5, 14) și în documentul bisericesc Notitia Episcopatuum (532).
Notitia Episcopatuum prezintă Salsovia printre cele 15 episcopii ale Scythiei Minor, alături de Aegyssus, Axiopolis, Callatis/Mangalia, Capidava, Carsium, Dionysopolis/Balcic (Bulgaria), Histria/Istria , Noviodunum, reședința mitropolitană Tomis și Troesmis.
 
Bibliografie cronologică
 
VASILE PÂRVAN, Salsovia, București, 1906.
BERLIN-BRANDENBURGISCHE AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN, Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin, XVI, 1936, 41.
UNION ACADEMIQUE INTERNATIONALE, Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 25-26, 137, 138-139, 368-370, 373-374, 515, 613. (ala/Dumitru TUDOR; castru/Cristian VLĂDESCU; cohors/C. V.; legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & D. T.; limes/C. V.; Salsovia/Ion BARNEA; vexillatio/E.D.B.)
ANDREI ARICESCU, Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977, p. 79.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 87, 104, 106, 110, 117, 155, 159 (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană; cap. VIII. Sciția mică între sec. IV-VIII / A. R.)
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 667-668. (II.IX.a. Politica romană la Dunărea de Jos/Adrian RĂDULESCU)
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Altinum