Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Sacidava

Sacidava/Dunăreni (jud. Constanța) a fost un castru roman  din limes-ul Danubiului/Dunării, construit pe locul unei cetăți getice.
 


Terminologie
castrum (latină/„fortăreață”) = Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (fossa), iar în interior cu un val de pământ (agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (quingenariae) erau comandate de un praefectus, iar cele de 1000 de ostași (miliariae) de un tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
dava (dacă) = Sufix în denumirile localităților dace. Era un centru tribal, o așezare mai însemnată, de obicei întărită, asemănătoare cu oppidum-ul celților (popor indo-european din Europa de Vest și Centrală). Exista și un teritoriu cu mici locuiri rurale sau sezoniere.
legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un legatus augusti de rang senatorial.
limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
miliarum (latină/„piatră care marchează locul unde se sfârșește o milă romană”) = Borne de pe drumurile publice romane destinate marcării distanțelor în mii de pași. Erau inscripționate cu numele împărtatului sau guvernatorului provinciei care construise sau refăcuse drumul.
stelă (στήλη/greacă) = Lespede sau coloană, de obicei din marmură, folosită pentru gravarea inscripțiilor: legi, tratate, decrete ale adunării cetățenilor. Numeroase exemplare au fost descoperite în orașele dobrogene.
 
Origini
Sacidava este, alături de Buteridava, Capidava  și Arcidava, una din localitățile cu nume dacic din Dobrogea menționate în epoca romană (a doua jumătate a sec. II), dar neidentificate arheologic până în 2001.

O altă Sacidava a fost menționată la sud de Apulum/Alba Iulia.
În lucrarea De Cesaribus/Despre împărați (XI, Ulpius Traianus), romanul Sextus Aurelius Victor (sec. IV) îl menționează pe un aliat al lui Decebal, Sardonius, sacorum rex/regele sacilor: „El (Traian), cel dintâi și singurul, a făcut ca puterea romană să treacă pestre Istru (Dunărea/greacă) și a supus pe pileatii dacilor și neamurile sacilor, sub regii lor Decebal și Sardonius.”
Bazându-se pe acest pasaj, academicianul Vasile Pârvan sublinia, în Getica. O protoistorie a Daciei (1926), că istoria sacilor „nu poate fi ușor despărțită de Saci-dava, cea menționată și în Tabula Peutingeriana”. Fondatorul școlii românești de arheologie considera că așezarea „aparținea evident ținutului unde domnea în 29/28 a. Chr. Roles, cel mai însemnat dintre regii daci din dreapta Dunării”.
Primul istoric care-i menționează pe saci a fost grecul Herodot (sec. V î. H.), supranumit „părintele istoriei”. În contextul expediției din 513 î. H. a regelui persan Darius I împotriva călăreților sciți din nordul Mării Negre , istoricul grec precizează că „perșii îi numesc saci pe toți sciții” .
 
Izvoare scrise
În documentul topografic roman Tabula Peutingeriana apare toponimul Sagadava, situat între Durostorum/Silistra (Bulgaria) și Sucidava/Izvoarele/com. Lipnița/jud, Constanța.
Castrul a fost menționat în documentul roman administrativ Notitia Dignitatum (Orientis, 39, 12) din epoca imperială.
 

Rol militar
În anul 46, împăratul Claudius (41-54) transformă regatul clientelar/vasal al tracilor odrisi în provincia Moesia (Bulgaria), pe care Vespasianus (69-79) o extinde până la Danubius și Pontus Euxinus/Marea Neagră, incluzând Dobrogea.
Castrul a făcut parte din Limes Scythicus, linia defensivă de pe malul dobrogean al Dunării, a cărei construcție a fost începută de Vespasianus și terminată de Traianus (98-117).
Deși sectorul de apărare al Legio V Macedonica se întindea de la Axiopolis la Noviodunum, s-au găsit inscripții și la Sacidava, inclusă în sectorul Legio IX Claudia, cu comandamentul la Durostorum.
Sacidava a fost apărată de Cohors II Gallorum și Cohors I Cilicum milliaria equitata sagittaria (Asia Mică SE/Turcia asiatică).
Prezența arcașilor călări cilicieni a fost dovedită de descoperirea în campania arheologică din 1972 de către Constantin Scorpan (Muzeul de istorie Națională și Arheologie Constanța) a unui fragment de țiglă ștampilată „Coh(ors) I CIL(ICUM)”. Țigla a fost produsă în atelierul de ceramică al unității, menționată la Sacidava în anii 134, 157-158 și 177-179.
Împăratul-reformator Diocletianus (284-305) a reorganizat statul în 101 provincii, grupate în 12 dioceze. Sacidava a fost integrată provinciei Scythia/Dobrogea din cadrul diocezei Thracia.
Acum va fi cantonată la Sacidava Cuneus equitum scutariorum, o subunitate de cavalerie din armata restructurată.
O inscripție îl menționează aici pe centurionul Valerius Onesim din Legio II Herculea, înființată de Diocletianus cu comandamentul la Troesmis.
 
Comunicații
Sacidava se afla pe unul din cele 3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul Dunării, trecând pe la Axiopolis/Cernavoda , Capidava , Carsium/Hârșova , Troesmis/Turcoaia , Arrubium/Măcin , Noviodunum/Isaccea și Aegyssus/Tulcea.
Castrul a fost identificat în urma descoperirii înainte de 1976 pe dealul Muzait („loc bun de cetate”) din satul Dunăreni/com. Aliman a unui stâlp miliar din timpul împăratului Decius (249-251).
Dar cel mai vechi stâlp miliar datează din vremea lui Traianus fiind plasat de unitatea auxiliară Cohors IV Gallorum (Franța).
 
Izvoare arheologice
În perioada 1974-1984 au fost efectuate periegheze, adică cercetări de suprafață a unui teren incluzând colectare de material.
Cercetările anterioare anului 1976 au stabilit că cel mai vechi nivel de locuire roman datează din sec. II, iar cel mai recent din sec. VI. Ruinele zidului de incintă aparținând sec. IV-VI, când viața urbană decade pe limes comparativ cu localitățile pontice.
Înainte de 1998 au fost descoperite zeci de stele funerare refolosite ca spolia în zidul de incintă.
Situl arheologic este înregistrat cu codul CT-I-s-A-02654 în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, prin Ordinul Ministrului 2314/2014.
Situl arheologic este înregistrat cu codul 61032 în Repertoriul Arheologic Național al Ministerului Culturii (ran.cimec.ro).
Autorizațiile de cercetare din 2007, 2008, 2009 și 2014 au fost eliberate pentru codurile 61032.01/CT-I-m-A-02654.01 (cetate medievală timpurie), iar din 2015 pentru codurile 61032.02/CT-I-m-A-02654.02 (cetate romană sec. II-VI)
În 2014 a început o cercetare sistematică de către echipa formată din Traian Cliante și Aurel Mototolea de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
 
Bibliografie cronologică
Otto Seeck, Notitia Dignitatum accedunt Notitia Urbis Constantinopolitanae et Laterculi provinciarum, Berlin, 1876, 39, 12. 
PROCOPIUS din Cesareea, De Aedificiis, text, traducere și comentarii de G. Popa-Lisseanu, București, 1939, IV, 11, 20.
VASILE PÂRVAN, Salsovia, București, 1906, p. 19-24.
VASILE PÎRVAN, Ulmetum, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria II, tom XXXIV, 1912, p. 576.
RADU VULPE & ION BARNEA, Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, Ed. Academiei RSR/Bibliotheca Historica Romaniae: Monographies 4, București, 1968, p. 369 (I. B.)
ANDREI ARICESCU, Quelques précisions sur la carte de la Scythia Minor, „Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne”, nouvelle serie, Bucarest, XIV, 1970, 297-299.
ION BARNEA & GH. ŞTEFAN, Actes du IX-e Congres International d'etudes sur les frontieres romaines, Mamaia 1972, Bucarest 1974, p. 15-25.
 
CONSTANTIN SCORPAN, Sacidava și unele probleme stratigrafico-cronologice ale limesului (sec. V) în arheologia dobrogeană, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, V, 1972, 301-327. 
CONSTANTIN SCORPAN, Săpăturile arheologice de la Sacidava (1969-1972), „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, VI, 1973, 267-231.
CONSTANTIN SCORPAN, Cetatea roman-bizantină de la Sacidava, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, VIII, 1975, 263-313.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 138-139, 173-175; 225, 368-370, 373-374, 390, 513, 550-551 (castru/Cristian VLĂDESCU; cohors/ Emilia DORUȚIU-BOILĂ & Dumitru TUDOR.; dava/Alexandru VULPE; legio/E. D.-B. & Dumitru TUDOR; limes/C. V.; miliarium/E.D.B; Sacidava/Ion BARNEA; stelă/D. P.).
CONSTANTIN SCORPAN, Stele funerare inedite de la Sacidava, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, X, 1977, 159-178.
CONSTANTIN SCORPAN, Rezultate ale săpăturilor arheologice de la Sacidava (1974, 1976), „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, X, 1977, 229-251.
ANDREI ARICESCU, Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977, p. 134-148.
CONSTANTIN SCORPAN, Descoperiri arheologice diverse de la Sacidava, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XI, 1978, 155-180.
CONSTANTIN SCORPAN, Sacidava-1978 (Raport preliminar), „Materiale și Cercetări Arheologice”, Institutul de Arheologie București, 13, 1979, 189-196, 
PETRE DIACONU, Despre Sacidava și stratigrafia ei, „Studii și cercetări de istorie veche”, Institutul de Arheologie București, 31, 1, 1980, 123-130.
RADU FLORESCU, Limesul dunărean bizantin în vremea dinastiilor isauriană şi macedoneană, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XIX, 1986, 171-177, 
ALEXANDRU SUCEVEANU & ALEXANDRU BARNEA, La Dobroudja Romaine, Bucarest, 1991, 180.
CRISTIAN MATEI, Consideraţii privind raportul dintre Classis Flavia Moesica şi fortificaţiile limesului roman de la Dunărea de Jos (sec. I-VI) ,,Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XXIV, 1991, 143-158.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 106, 113, 117, 128, 140, 142, 163 (cap. VII-VIII/A. R.).
MIHAELA-DENISIA LIUȘNEA, Considerații privind limes-ul roman în perioada Principatului, la Dunărea de Jos, „Carpica”, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, XXIX, 2000, 71-82.
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 428, 799. (II. La începuturile istoriei – IV.Dacia înainte de romani/A.V. – d.Grupul nord tracic: daci și geți; Încheiere – Consecințele cuceririi traiane în lumina arheologiei)
ION MUNTEANU & VASILE OPREA, Periegheze pe malul dobrogean al Dunării, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XL, 2007, 509-514.
CORNELIA CĂRPUȘ, Sacidava-Dunăreni. O monografie sentimentală, ed. Kora, Bacău, 2011, 11-65.
TRAIAN CLIANTE, Cronica cercatărilor aheologice din România. Campania 2014, Institutul Național al Patrimoniului București, 2015, 125-126. (cronica.cimec.ro)
Peisaje arheologice din sud-estul României/Archaeological landscape in South-Eastern Romania, Institutul Național al Patrimon

„Sacul Acestor din Misia/Meosia, autor de piese de teatru la Atena, a fost menționat de concitadinii săi comediografi Callias (Istoria Dobrogei - Bibliografie: Callias (sec. V î. H.) - „Sclavii cei răi”), Teopomp (Istoria Dobrogei - Bibliografie: Teopomp (sec. V î. H.) - „Tisamenos”) și Metagenes (Istoria Dobrogei - Bibliografie: Metagenes (sec. V Î.H.) - „Iubitorul de jertfe”) în operele lor.”

Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.​

Citește și:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Aegyssus (galerie foto)