Istoria Dobrogei - Instituții Vicus-ul roman (galerie foto)

Vicus-ul era o comunitate rurală romană cu organizare autonomă, care depinde de o unitate administrativă mai mare. Cele mai cunoscute vicus-uri din Dobrogea au fost cele din teritoriile rurale ale orașelor Histria, Tomis, Callatis, Capidava.
 

 
Vicus-ul deținea un teren agricol delimitat de cele ale vicus-urilor vecine și era condus de magistrați proprii, care dispuneau de buget propriu. Vicus-ul depindea administrativ de un oraș cu rang de civitas, municipium sau colonia, de un teritoriu militar sau de un domeniu imperial.
 
Inscripțiile latine din Dobrogea menționează numeroase vicus-uri, printre care: vicus Celeris, vicus Buteridava, vicus Quintionis, vicus Secundini pe teritoriul rual al polis-ului grec Histria/Istria; vicus Narcissiani, vicus Clementiani, vicus Turris Muca[poros] pe teritoriul rural al polis-ului grec Tomis/Constanța; vicus Sardeis, vicus Asbolodeina pe teritoriul polis-ului grec Callatis/Mangalia; vicus Ulmetum în teritoriul orașului Capidava.
Locuitorii vicus-ului erau, de obicei, cetățeni romani, așa cum arată inscripția „cives Romani consistentes vico...”. Uneori izvoarele epigrafice amintesc și prezența geților sau a tracilor autohtoni: „cives Romani et Bessi consistentes vico...”, „veterani et cives Romani et Bessi consistentes vico...” și „... et Lai consistentes vico...”.
 
Vicus carporum a fost întemeiat prin colonizarea carpilor dacici pe malul fluviului Danubius/Dunărea, în apropiere de Carsium/Hârșova. Evenimentul a avut loc după marea victorie din 272 împotriva carpilor obținută de împăratul Aurelianus (270-275) și existența așezării este menționată de comandantul și istoricul roman Ammianus Marcellinus (332-395) în Rerum gestarum libri (XXVII, 5). Aici și-a instalat tabăra împăratul Valens în timpul războiului cu goții transdanubieni din 366-369.
 
Vicus Quintionis din teritoriul coloniei grecești Histria este menționat într-o inscripție descoperită în cimitirul turcesc din satul Sinoe, comuna Mihai Viteazul, județul Constanța. Inscripția este asociată de arheologi cu așezarea romană descoperită pe promontoriul care delimitează lacul Sinoe de lacul Smeica. Pe baza ceramicii găsite, localitatea apărată de un val a fost datată în sec. II-IV. Aici a fost decoperit și un altar închinat împăratului Marcus Aurelius (161-180).
 
Vicus Ulmetum a fost înființat la începutul sec. II, cu un conventus de cetățeni romani și din tribul trac al bessilor, conform unei inscripții din 140: „cives Romani et Bessi consistentes vico Ulmeto”. Așezarea de pe teritoriul comunei Pantelimonul de Sus (județul Constanța) a avut un caracter rural până la sfârșitul sec. III sau începutul secolului IV, când a fost construită o cetate. La Pantelimonul de Sus săpăturile arheologice au fost inițiate de Vasile Pârvan (1882-1927) în 1911. Ulterior, a fost decoperită o inscripție a adoratorilor lui Silvanus, zeul pădurii.
 

Vicus-ul Arcidava este menționat într-o inscripție de pe un altar votiv datând din timpul împăratului Marcus Aurelius (161-180), descoperit în teritoriul rural al Histriei.
Alte altare dedicate lui Marcus Aurelius au fost ridicate în vicus Scenopesis din teritoriul rural al Capidavei sau în vicus-ul Celeris de pe teritoriul Histriei.
 
Bibliografie cronologică
 
BERLIN-BRANDENBURGISCHE AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN, Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin, III, 14214/26
VASILE PÂRVAN, Ulmetum, I, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, XXXIV, 1912, p. 495-607.
VASILE PÂRVAN, Ulmetum, II, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, XXXVI, 1-2, 1913, p. 243-328, 329-420.
VASILE PÂRVAN, Ulmetum, III, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, XXXVII, 1915, p. 265-304.

VASILE PÂRVAN, Histria IV. Inscripții găsite în 1914 și 1915, 1916, p. 536, 617-621.
VASILE PÂRVAN, Histria VII. Inscripții găsite în 1916, 1921 și 1922, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, Cultura Națională, București, III, 11, 1923, p. 55-60, 62.
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, București, 1938, p. 169, 178, 191, 199, 231.
SCARLAT LAMBRINO, Melanges Marouzeau, Paris, 1948, p. 319.
DUMITRU TUDOR, Orașe, tîrguri, sate, Ed. științifică, București, 1968.
MIHAIL MACREA, Viața în Dacia romană, Ed. Științifică, București, 1969, p. 146.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 540, 599-600, 613. (Sinoe/Emilia DORUȚIU-BOILĂ; Ulmetum/vicus/E. D. B.; vicus Carporum/Gh. DIACONU)
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 69-70, 94, 95. (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană/A. R.)
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Instituții Unitățile auxiliare romane (galerie foto)