#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Dacă nu ar fi fost îmbărbătați de Mihail Kogălniceanu, coloniștii nu s-ar fi statornicit în Dobrogea

Dobrogea de după 1878 îi datorează lui Mihail Kogălniceanu legile, ordinea și înțelepciunea de a atrage atenția asupra ei într-o vreme în care opinia publică internațională îi era defavorabilă, aproape ostilă. A iubit foarte mult ținutul dintre Dunăre și mare. Ca să dea un bun exemplu pentru colonizarea noii provincii, cumpără mult pământ de la refugiații turci și tătari. Nu are bani și se împrumută de la bancheri. Dar nu cumpără numai pământ în Dobrogea, ci construiește și case. În Constanța a avut trei, în una dintre ele, cea de pe faleză, poposind uneori Regina Elisabeta.

„Din toate portretele și atențiunile lor, se vede însă o grijă atingătoare pentru amintirea marelui bărbat de stat Mihail Cogălniceanu. Totdeauna, deasupra portretului lui - un portret dela bătrânețe, cu formele prea trecute - vei vedea un omagiu modest, fie un buchețel de flori uscate sau câteva spice de grâu, fie o panglică ștearsă dela vr'o comemorare.

 

Dacă cumva te intorci întrebător, vei surprinde numai decât în ochii gazdei o înrourare de lacrimi: 

- Apoi, aista-i tata nostru ...

Ș'atâta-i trebue, să se 'nceapă vorba, c'apoi trecutul cu toate amintirile de demult, revine ca într'un basm :

- «Când ne-au luat Rușii Basarabia, noi am trecut Dunărea aici în Dobrogea. Se întindeau cârdurile de oi dela Reni încoace, cu poștile. 

 

Toate drumurile erau numai un behăit și convoiuri cu bejenie. Dobrogea era pustie și sălbatecă. Ne-am trezit și noi cu toată averea în singurătatea asta, cu nădejdea numai în cel de sus. Ce eră de făcut? Ne uitam și noi, economii de vite, unul la altul și ridicam din umeri cu neîncredere. Unde să ne așezăm și ce să facem ? Parale aveam și aveam și oi destule, dar aici nu era nici o liniște și nici un sprijin. Pe ici și colea întâlniam câte un sat tătăresc, dar nu te puteai înțelege cu nimeni».

«Stăteam și noi gata de ducă».

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

«În vremea asta de nedumerire, numai auzim că vine prin Dobrogea, ministrul cel mare, cuconu Mihalache Cogălniceanu, pe care noi îl cunoșteam încă dela Drăncești, din Fălciu... Am alergat cu toții înaintea lui și pune-te pe jălanie, că la ce pacoste am căzut aici.

- Măi băeți, ne-a zis el, aici e raiul vostru. Ceeace ați găsit voi în Dobrogea, n'o să mai apuce nici copil de copilul vostru... Scuturați-vă pungile, vindeți ce-aveți, lipsiți-vă și de oi și cumpărați pământ, c'aveți să fiți bogați».

Toți dobrogenii au cunoscut pe Cogălniceanu și-i păstrează o amintire neștearsă. El a fost îndemnul și îmbărbătarea primilor coloniști. 

Se zice că după Congresul dela Berlin, Cogălniceanu s'a întors zdrobit sufletește și amărât ca după cea mai tristă înmormântare. După ce a vizitat însă Dobrogea și i-a văzut însemnătatea, s'a mai domolit din îndurerarea lui și a început să se intereseze de mersul lucrurilor de aici.

 

Mulți dintre bătrânii de azi, spun că ei n'ar fi îndrăznit să se statorniciască în Dobrogea, dacă n'ar fi fost îmbărbătați de Cogălniceanu.

Marele bărbat de stat știa că e nevoe acolo de un element românesc tenace și mai cuprins, care să pună mâna pe locuri și să constitue astfel un strat puternic național. Numai așa s'a putut cumpăni influența naționalităților aflătoare acolo de pe vremuri”.