#citeșteDobrogea Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (II) - Evoluție, starea orașului și populația - înainte de sosirea inamicului
06 Feb, 2021 00:00
06 Feb, 2021 00:00
06 Feb, 2021 00:00
ZIUA de Constanta
3710
Marime text
Dobrogea a devenit provincie a României moderne pe 14 noiembrie 1878, la finalul Războiului de Independență (ruso-româno-turc, 1877-1878) și în urma Tratatelor Internaționale de Pace de la San Stefano și Berlin. Instaurarea noii administrații a avut loc la Constanța pe 23 noiembrie iar din acel moment, timp de trei mandate, destinele urbei au fost conduse de către prefectul Remus Opreanu. Pe lângă numeroasele sale realizări în diverse domenii, acesta din urmă a fost cel care a avut și inițiativa amplasării în Piața Independenței, a statuii poetului latin Publius Ovidius Naso.
Surghiunit (relegat) la Tomis în sec.I d.H (între anii 9-18 d.H), Ovidius devenea astfel un simbol al orașului și o dovadă a latinității acestor meleaguri pontice. Statuia lui, realizată de către italianul Ettore Ferrari, a fost inaugurată în principala piață a orașului pe 18/30 august 1887. Prezența lui Nasone în centrul urbei dădea un plus de culoare așezării aflate pe un continuu drum de dezvoltare economică.
Primii pași ai Constanței moderne au fost șovăielnici, comparabili cu cei făcuți de un nou-născut în primii săi doi ani de viață. Urbea a devenit, treptat, un punct de atracție turistică grație plajelor și a băilor "de mare și de soare". Se ajungea însă greu aici: de la București se lua trenul până la Giurgiu, apoi vaporul până la Cernavoda, și de acolo, din nou, cu trenul până la Constanța (n.a. pe calea ferată construită de englezii de la DBSR între 1857-1860).
Această stare de fapt își găsește însă rezolvarea la finalul sec.XX. Astfel, în 1895 a fost inaugurat Podul peste Dunăre, numit atunci "Carol I" și cunoscut astăzi ca "Anghel Saligny", după numele inginerului de geniu care l-a proiectat și realizat. Din acel an 1895, Dobrogea s-a unit efectiv, terestru, cu restul țării. Principalul beneficiar al acestei uniuni a fost orașul Constanța, care s-a dezvoltat și în scurt timp a ajuns să pună în umbră Tulcea.
Regele Carol, Guvernul și Parlamentul României s-a implicat apoi, masiv, în transformarea Constanței în mare port al țării, "poartă către restul lumii" și "plămân al economiei naționale'.
Micul port de altădată, răscumpărat de la englezi, este transformat între anii 1899-1909 într-unul modern, sigur și foarte atractiv. Modernizarea sa i se datorează aceluiași Saligny, care a condus lucrările în perioada mai sus amintită.
Ascensiunea orașului conduce implicit la o creștere demografică, foarte normală și explicabilă dacă ținem cont de dezvoltarea din diverse domenii: economic, industrial, comerț și turism.
Înainte declanșării Primului Război Mondial, în 1914, județul Constanța ajunsese la o populație totală de 218.880, iar orașul-reședință avea 27.662 locuitori. În comparație, urbea Tulcea număra 22.186 de suflete, Bazargicul (azi Dobrici) - 17.190, Silistra - 11.719, Balcic - 6618, Medgidia - 6819, Măcin - 5419, Babadag - 4740, Cavarna - 4978, Hârșova - 4096, Isaccea - 4629 de locuitori etc...
În următorii doi ani, Constanța continuă să crească și să se dezvolte, beneficiind de starea de neutralitate a României, în contextul conflagrației mondiale aflată deja în plină desfășurare.
Urbea modernă ridicată pe ruinele anticului Tomis trăiește cu intensitate, dar în liniște, fără să fie prea tare afectată de știrile venite de pe fronturi îndepărtate. Situația aceasta avea însă să se schimbe, dintr-o dată, în mod radical...
Până la renunțarea la neutralitate și intrarea României în Marele Război, viața la Constanța continuă să fie una bună, chiar și în prima jumătate a anului 1916.
Un recensământ al anului 1916, publicat ulterior (în 1931) de către col.Ionescu M.Dobrogianu în monografia "Tomi-Constanța" ne prezintă un oraș a cărui populație crescuse la 33.918 locuitori. Dintre aceștia, români erau 21.971 (65%) greci - 3326, musulmani - 2815, bulgari - 1728, evrei-1092, armeni - 1002, nemți-642, italieni - 518, francezi-175, englezi și alții - 649.
Cifra totală și reală a populației orașului era însă, cu siguranță, mult mai mare, dar nu putem știi câți alții locuiau la Constanța, fără forme legale.
Pentru a înțelege cât de mult creștea Constanța într-un timp foarte scurt, trebuie să spunem că în 1910 orașul fusese înregistrat cu o populație de 15.774 de locuitori (față de 33.918 - șase ani mai târziu!).
În 1916, înaintea ocupației germano-bulgare, Constanța era un oraș dezvoltat, modern și cosmopolit, în care visai să locuiești. Pe suprafața urbei existau 4776 de clădiri, publice (instituții,servicii etc) și private (locuințe, prăvălii, birouri, ateliere etc). Recensământul publicat de Ionescu-Dobrogianu în monografia sa ne arată și cum erau dispuse aceste clădiri pe arterele urbei, ori asta ne ajută să înțelegem mai bine imaginea de ansamblu.
Astfel, cele mai multe clădiri se aflau pe strada Carol I (astăzi Bulevardul Tomis) și erau în număr de 211. Pe strada Mircea cel Mare (azi Mircea cel Bătrân) erau 159 de clădiri iar pe bulevardul Regina Maria (actual Mamaia), 137. Alte două bulevarde ale orașului, Ferdinand și Elisabeta aveau 59, respectiv 12 (toate de lux,vis-a-vis de faleza și de clădirea Cazinoului Comunal).
Multe dintre străzi se aflau într-o zonă de mare interes economic-comercial, fiind pline de magazine, ateliere, prăvălii, și unde produsele erau de bună calitate iar prețurile mai mici decât în Zona Zero a orașului (Piața Independenței). Multe dintre aceste clădiri aveau magazine la parter iar la etaj (sau etaje), locuința proprietarului. Cel mai bun exemplu de stradă comercială este Ștefan cel Mare, care avea nu mai puțin de 222 de clădiri. În Piața Ștefan cel Mare de asemenea erau șase clădiri iar în Fundătura Ștefan cel Mare, alte cinci.
Pe actuala stradă a Răscoalei din 1907, inițial numită Dorobanților iar apoi Scarlat Vârnav, existau 67 de clădiri, în timp ce pe strada Mihai Viteazul erau înregistrate 95 de edificii. Mai enumerăm câteva străzi importante ale urbei și numărul de clădiri aferent fiecăreia: Cuza Vodă (84), Ion Lahovari (92), Avram Iancu (42), Atelierelor (28) tudor Vladimirescu (59), Mihail Kogălniceanu (51), Ion Rațiu (79) etc...
Acestea sunt doar câteva dintre elementele ce reunesc imaginea Constanței la 1916, înaintea ocupației germano-bulgare. Viața liniștită a urbei se încheiase însă iar norii negri ai distrugerii și ai suferinței se întinseseră deasupra sa...
(Va urma)
Bibliografie
ANGHEL/LEONTE 2015, Florin Anghel/ Cristian Andrei Leonte - Fantoma Farului Carol I. Regele, feldmareșalul Mackensen și salvarea statuii lui Ovidius din Constanța Veche; material publicat pe 22 iulie 2015, pe info-sud-est.ro
ANTONESCU 1919, Eftimie Antonescu - Les sacrifices roumains, pendant la guerre - les victimes civiles, Paris, 2 decembrie 1919
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1912
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1915-1916 (editat în 1919)
BĂJENARU 2019, Aurel Băjenaru - Victimele civile din timpul războiului 1916-1918. Constanța, articol publicat în techirghiol.com pe 2 oct.2019
BOLA 2019, Bogdan Bola - Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri - de la agonie la extaz, articol publicat pe 15 decembrie 2019 pe bogdanbola.ro
BORONEANȚ 2007, Adina Boroneanț - Vasile Pârvan și patrimoniul arheologic dobrogean în timpul Primului Război Mondial, Documente în arhiva Muzeului Național de Antichități, articol publicat în SCIVA,tom 58, nr.3-4, p.229-264,București,2007
BRĂTESCU 1919 (1), Constantin Brătescu - După război, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1 ianuarie-aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (2), Constantin Brătescu - Două Statistici Etnografice Germane în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1, ianuarie - aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (3), Constantin Brătescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
BRĂTESCU 1920, Constantin Brătescu - Acte din timpul ocupației germane din Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, 1920
BUCUȚĂ 1928, Emanoil Bucuță - Cincizeci de ani de presă dobrogeană, Analele Dobrogei 1928, volum omagial cu cuprilejul Semicentenarului Dobrogei "Cincizeci de ani de vieață românească 1878-1928"
CHERAMIDOGLU 1998, Constantin Cheramidoglu - Regimul ocupației militare la Constanța (oct.1916 - dec.1918), Analele Dobrogei, Serie Nouă an IV, nr.1, p.95-102
CIORBEA 1996, Valentin Ciorbea - Portul Constanța 1896-1996, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 1996
CIORBEA 2017, Valentin Ciorbea - Situația Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoare istorice germane de epocă, Annals of the Academy of Romanian Scientists, Series on History and Archaeology Sciences, Volume 9, Nr.2/2017
CONEA 1928, Ion Conea - Luptele din Dobrogea în Răsboiul pentru unitatea neamului, Analele Dobrogei Anul IX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
DOBROUDSCHA - BOTE (Mesagerul Dobrogei), An II, nr. de miercuri, 3 ianuarie 1917
DRUCHE 2019, Ionuț Druche - Virgil Andrronescu, fost primar al Constanței. Recomandări din publicații periodice; material publicat pe 02.09.2019 pe site-ul bjconstanta.ro
DONAU-ARMEE-ZEITUNG 1916, ziarul Donau Armee Zeitung - Anzeiger fur Braila, nr.189, Brăila, 20 august 1916; articol p.1 - Prima zi de război la Constanța - Sau prima mare beție rusească
IANCU 2016, Mariana Iancu - Constanța, sub ocupație germano-bulgară: statuia lui Ovidius, dată jos de pe soclu, Cazinoul și hoteluri bombardate, articol publicat pe 22 august 2016 pe site-ul adevarul.ro
IONESCU 1919, G.N. Ionescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
IONESCU/DUPLOYEN 1924, Th. Ionescu/ I.N. Duployen - Ghid ilustrat 1924, Constanța și Techirghiolul, Institutul Grafic Albania, Constanța, 1924
IONESCU-DOBROGEANU 1919, col. Marin Ionescu-Dobrogianu - Invazia barbară din 1916-1918 în județul Tulcea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.3 și 4, 1919
IONESCU-DOBROGIANU 1931, col.Marin Ionescu-Dobrogianu - Tomi - Constanța, monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
IORGA 1928, Nicolae Iorga - Români și bulgari în Dobrogea - Câteva simple observații nouă, Analele Dobrogei AnulIX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
KIRIȚESCU 1925, Constantin Kirițescu - Istoria Războiului pentru întregirea României, vol.1, București,1925
LAZU, Ion Lazu - Scriitori români în Primul Război Mondial - 83 de combatanți, un proiect al scriitorului Ion Lazu
MULLER 1926, B.A.Muller - Der Dobrudscha-Bote,dobrudscha.eu, Hamburger Staats - und Universitats - Bibliotek,1926
MOISE 2015, Gheorghe Moise - Luptele pentru Dobrogea, ro.historylapse.org
NELSON 2011, Robert L Nelson - German Soldier Newspapers on the First World War, Cambridge University Press, 2011, 268 p.
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1918, Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.1 al ședinței Consiliului Comunal din 19 decembrie 1918
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (I), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.2 al ședinței Consiliului Comunal, din 31 ianuarie 1919
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (II), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.3 al ședinței Consiliului Comunal, din 2 martie 1919
TAFRALI 1921, Oscar Tafrali - Apărarea României Transdanubiene în străinătate, Analele Dobrogei, An II, nr.1, ian-martie 1921
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citește și:
#citeșteDobrogea Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (I) - Contextul istoric, luptele din Dobrogea și bombardamentele aeriene
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii