#citeșteDobrogea Farmacii și farmaciști în Dobrogea (1860 - 1930) (II) - Situația la instaurarea administrației românești

În 1878, pe 14 noiembrie, Dobrogea intră sub administrație românească. În următorul an, statul prin reprezentanții săi întocmește numeroase rapoarte și studii, consemnând problemele existente în diverse domenii de activitate și încercând rezolvarea acestora, într-un timp cât mai scurt. Sectorul sanitar era unul foarte deficitar: nu existau medici destui, nici spații suficiente pentru tratarea bolnavilor iar farmaciile puteau fi numărate pe degete. Tot felul de epidemii și de boli făceau ravagii printre locuitorii dobrogeni, de etnii și confesiuni religioase diferite.
 
Într-un studiu statistic publicat în Analele Dobrogei în anul 1928 ni se oferă detalii prețioase legate de situația consemnată în anul 1878. Astfel, în Dobrogea formată din județele Tulcea și Constanța funcționau doar zece farmacii, rămase din timpul vechii stăpâniri otomane. 
 
În orașul Constanța funcționau patru dintre cele 10 farmacii ale județului. Cea mai veche era cea a lui Abraham Irwin Bolton, "Farmacia Engleză". Britanicul de origine irlandeză își mutase biroul din port în oraș iar acolo își crease și o farmacie, unde oferea medicamente, adesea pe prețuri ridicol de mici. Constanța avea la acea vreme vreo 4000 de locuitori, care beneficiau de serviciile a patru medici - farmaciști. Concurența era așadar una acerbă.
 
Celelalte trei farmacii din oraș erau ale unor greci și fuseseră ridicate între anii 1860 și 1872. Una era a lui Vallindas, originar din insula grecească Andros. A doua era cea a lui Nicolas Cicillianopoulos, medic venit din Volos. Inițial, el a avut o farmacie împreună cu Trasivulos Kefala, dar după o perioadă, cei doi au decis să continue separat, și și-au împărțit în mod egal instrumentele, medicamentele, rafturile și toate celelalte bunuri. Cicillianopoulos a rămas cu farmacia din Piața Ovidiu, numită la acea vreme Piața Independenței. Cel de-al treilea farmacist grec, Trasivoulos Kefala, și-a făcut și el farmacie, "Minerva". pe strada Carol, la numărul 5, pe locul în care, ani buni mai târziu, avea să fie construită Farmacia Miga. Trasivulos Kefala nu își conducea singur afacerea: avea doi fii care îl ajutau, iar cel mai mic, Dimitrie, era absolvent de studii de farmacie la Constantinopole.
 
Izvoare de la începutul sec.XX mai menționează existența la Constanța a unui specialist, care se pare că oferea și produse farmaceutice. Era medicul italian Lorenzoni, fost revoluționar, care în 1865 lucra pentru DBSR și avea un mic spital pe Strada Engleză. Lorenzoni a stat câțiva ani la Constanța după care a părăsit Dobrogea. Unitatea italianului nu este însă considerată în mod oficial o farmacie.
 
În orașul Tulcea, tot în anul de referință 1878, erau consemnate de asemenea patru farmacii. Una era "Farmacia Orășenească" întemeiată de otomani și care avea să fie menținută și de administrația românească, în 1879. Alte două farmacii tulcene funcționau încă din 1866, una fiind a farmacistului I. Georgeas, iar cea de a doua a farmacistului român B.D. Crețoiu. O a patra farmacie tulceană creată tot înainte de 1878 era cea a lui Claudiu Morelli. Ea urma să fie desființată în 1890, la moartea proprietarului său.
 
Am menționat anterior că în 1878 erau zece farmacii în Dobrogea și le-am enumerat pe cele opt aflate în orașele de reședință Tulcea și Constanța. Ultimele două unități de pe listă erau cea a lui Zervos, de la Sulina (creată în 1873) și cea a lui Dvinogradski, de la Măcin (1873).
 
La Sulina mai lucraseră pe la 1860 diverse persoane ce se auto-intitulaseră farmaciști (ex-"Medicul Napoletan"), dar aceștia nu aveau studii de specialitate. În locul lor apare Gherasimos Zervos, cu studii absolvite la Padova, în Italia.
Născut în 1842, în localitatea Zervata din insula grecească Kefalonia, Zervos a deschis în 1871, la Sulina, farmacia "Minerva", fiind primul proprietar persoană fizică a unei astfel de unități, în "Porto Franco".  O altă farmacie din oraș era consemnată în mai 1879 ca aparținând CED-ului, Comisia Europeană a Dunării.
Zervos a avut doi parteneri de afaceri: mai întâi pe medicul Cantomihalos, iar după ce acesta a părăsit Sulina, pe dr. Valentin Stais. În 1895, Zervos a schimbat numele farmaciei din "Minerva" în "Speranța". El a decedat pe 30 ianuarie 1901 iar familia sa a oferit concesiunea farmaciei unor alți specialiști doritori să continue activitatea.
 
Am prezentat mai sus cele zece farmacii deja existente în Dobrogea la instaurarea administrației românești. Situația se schimbă în anii următori și încep să apară farmacii și în alte localități. În 1881, prin Decretul Regal 1607 se acordă o concesiune de farmacie la Cernavoda. O câștigă specialistul Atanasie Rădulescu, care a vut norocul să o obțină fără concurs, pentru că el a fost singurul înscris.
 
Pentru a putea crea mai multe farmacii în Dobrogea, statul român a fost nevoit să facă unele modificări și completări (efectuate în 1885 și1893) la Legea Sanitară din 1874.  A trebuit astfel ca farmaciile cu drept personal de proprietate să fie transformate în concesiuni cu drept transmisibil de proprietate. Până la aceste modificări, în Dobrogea, acest lucru nu fusese posibil. Concesiunea de farmacie cu drept transmisibil a schimbat în bine situația, încurajând tot mai mulți specialiști să facă un astfel de pas. Noile legi aveau să permită ulterior revânzări succesive ale unităților de farmacie.
 
În1893, la Tulcea, sunt recunoscute două farmacii particulare cu drept transmisibil: una era farmacia Minerva, proprietatea văduvei Natalia Cociu, soția decedatului dr. G Cociu; cea de a doua era farmacia "Romulus și Remus", cumpărată de Dumitru Melinescu.
Tot la 1893 sunt recunoscute în Dobrogea alte trei farmacii cu drept transmisibil. Una am pomenit-o deja, cea a lui Atanasie Rădulescu, de la Cernavoda. Celelalte două erau farmaciile lui Alex. Andreescu (Babadag) și Atanase Negoescu (Ostrov). În concluzie, în 1893, ca urmare a modificărilor făcute la Legea Sanitară, în Dobrogea au fost recunoscute cinci farmacii cu drept transmisibil.
 
Să vedem însă situația din orașul Constanța. Aici, vechile farmacii, create înainte de 1878, și-au pierdut dreptul de concesiune odată cu decesul proprietarilor lor fondatori (care nu aveau cetățenie română). Concesiunile acestora au trecut în proprietatea statului român, care le-a scos la concurs și le-a concesionat cu drept transmisibil unor farmaciști români. Singura excepție de la această regulă a fost cazul Farmaciei lui Bolton (Engleză), care a rămas în proprietatea văduvei sale, care a putut să o arendeze ulterior.
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc - "Repere farmaceutice de-a lungul istoriei", articole publicate în 2017-2019, în cadrul rubricii Istoria Farmaciei a site-ului medichub.ro/farmacist.ro
 
Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc - "Calendar de istoria farmaciei", publicat pe site-ul farma.com
 
Lucasciuc / Suliman / Elefteriu / Grecu - "The greek pharmacist Gherasimos Zervos (1842-1901) and his succesors, The Zervos Physicians from Romania", articol publicat ]n Buletin of Transilvania University of Bra;ov, vol.6(51), Series VI Medical Science, Suplement, 2009, p.25-29
 
V. Grigorescu-Elvir - "Studiu statistic asupra farmaciilor din Dobrogea", articol publicat în revista "Analele Dobrogei" 1928, anul IX, vol.1, "Cincizeci de ani de vieață românească", Editura Cultura Națională, București, 1928; p.757-761
 
Pompei Ciupercescu - "Farmacia în Dobrogea", articol publicat în revista "Analele Dobrogei" 1928, anul IX, vol.1, "Cincizeci de ani de vieață românească", Editura Cultura Națională, București, 1928; p.751-756
 
Th. Ionescu / I. Duployen - "Constanța și Techirghiolul", p.153
 
col. Marin Ionescu-Dobrogianu - "Tomi-Constanța", monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
 
Nicolae Georgescu-Tulcea - "Istoricul farmaciilor din județul Tulcea", revista Daima, pag.16-20, articol preluat de pe tulcealibrary.ro
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018. 
 
Citește și:

#citeșteDobrogea: Farmacii și farmaciști în Dobrogea (1860 - 1930) (I) - Începuturile