#citeșteDobrogea Panait Cerna, la 140 de ani

• Se împlinesc, pe 25 septembrie, 140 de ani de la nașterea poetului, eseistului și traducătorului dobrogean Panait Cerna

Venit pe lume în satul Cerna din județul Tulcea, viitorul scriitor avea să preia numele localității natale și să o facă astfel celebră în literatura română.

Mama sa era aromâncă (Maria Tașcu), iar tatăl natural era bulgar (Panait Stanciof ). Curând după nașterea copilului, mama s-a recăsătorit, micul Panait fiind crescut de tatăl vitreg, cu multe neajunsuri și fără posibilități financiare.

Băiatul însă, strălucit la școală, începe studiile în satul natal, remarcându-se încă din primele clase, prin inteligență și creativitate.

În 1893, se înscrie la liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care îl termină întreținându-se singur. Citește mult, mai ales din clasicii români, dar este atras și de literatura universală, parcurgând în original mari scriitori francezi și germani.   

Debutează în 1897, la 16 ani, cu poemul Trecutul (o imitație după romanticul Nikolaus Lenau), publicat în săptămânalul lui George Coşbuc, Foaia interesantă, și semnat cu numele care avea să-l consacre ca scriitor – Panait Cerna.

Însă prima poezie originală, Orientale, îi apare în 1899, în revista Carmen. Colaborează, de asemenea, şi cu alte reviste şi ziare ale vremii : Floare albastră, Epoca, Revista modernă şi mai ales Semănătorul.

Luptându-se cu greutățile materiale, dar și cu o boală pulmonară destul de serioasă, își ia licența în filosofie „Magna cum laude” la Universitatea București. Sprijinit de profesorul Titu Maiorescu, pleacă în Germania, pentru a-și continua studiile la Berlin şi Leipzig, ca beneficiar al unei burse de stat.
 
În 1910 tipăreşte la Bucureşti singurul său volum de versuri, apărut în timpul vieţii, volum pentru care primeşte, în 1912, premiul „Adamachi” acordat de Academia Română.

Îşi susţine teza de doctorat la Leipzig, în 1913, cu teme „Lirica de idei”, fiind proclamat în unanimitate doctor "Magna cum laude". Se stinge însă, câteva săptămâni mai târziu, pe 26 martie 1913, răpus de pneumonie. A fost înhumat la Leipzig și, câțiva ani mai târziu, reînhumat la București, în cimitirul Belu.

Fragil, chinuit de boală și de sărăcie, Panait Cerna nu a apucat să dea întreaga măsură a talentului și originalității sale. A lăsat o operă restrânsă, pagini de poezie romantică, eseuri filosofice, proză, critică literară și traduceri, publicate mai ales în „Sămănătorul” şi „Convorbiri literare”. 

Prin întreaga sa creaţie, Panait Cerna și-a exprimat lumina și libertatea interioară, optimismul funciar și solidaritatea cu cauza celor nefericiți. L-au considerat un mare scriitor Simion Mehedinți, I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, Titu Maiorescu și alții.

În Tulcea, acolo unde a venit pe lume, Biblioteca județeană îi poartă numele, iar Concursul Național de Poezie și Eseu „Panait Cerna”, organizat anual, de mai multe decenii, îl onorează pe emblematicul scriitor dobrogean.
 
 
Citește și:
citeșteDobrogea: Necunoscutele din viața poetului dobrogean Panait Cerna, decriptate de unul dintre cei mai importanți istorici literari români