#citeșteDobrogea Situația veterinară a comunei urbane Constanța la începutul secolului trecut

Din punct de vedere al situației veterinare se constată o bună organizare a acestui sector de activitate, prin intermediul unor regulamente și măsuri legislative.

Printre aceste regulamente putem aminti regulamentul pentru ocuparea postului de medic veterinar al comunei urbane. Condiția pentru a ocupa acest post era aceea de a avea diplomă de medic veterinar și o vechime de minim doi ani în domeniu. Concursul urma să se desfășoare la București, în localul Direcției Generale a Serviciului Sanitar. Nu puteau ocupa postul decât dacă erau cetățeni români sau erau naturalizați. Certificatul de liberă practică în țară era necesar înscrierii la concurs. Concursul consta în trei probe, dintre care o probă scrisă și două probe orale. Proba scrisă avea în vedere bolile contagioase sau poliția sanitară veterinară, iar probele orale aveau în vedere problematici generale veterinare, inspecția cărnurilor și anatomia patologică. În situația egalității între doi candidați, primarul urma să aleagă candidatul cu cele mai multe titluri științifice și titluri de serviciu. Punctajul minim era de 180 de puncte. Dacă exista un singur candidat, concursul se organiza pentru a da legitimitate funcției ocupate. După numirea în funcție, medicul veterinar avea timp 30 de zile pentru a se prezenta la post. Dacă nu se prezenta în acest termen, atunci se considera demisionat. Consiliul Comunal putea recomanda ocuparea postului fără concurs, de un specialist care avea experiență ca medic veterinar de comună sau de județ.



Medicul veterinar al județului la începutul secolului trecut a fost Sava Simionescu, absolvent al Școlii superioare de medicină veterinară de la București. În 1898 a deținut funcția de medic veterinar al comunei urbane Râmnicu-Vâlcea. Din această poziție va fi transferat la Slatina, orașul său natal. Din 1904 se transferă la Dorohoi, iar din 1905 va fi transferat la Mangalia, urmând ca după data de 1 Aprilie 1905 să fie transferat definitiv ca medic al județului Constanța. Experiența sa a fost un factor definitoriu pentru ocuparea acestui post foarte important pentru dezvoltarea județului și a urbei de la malul mării.
Serviciul sanitar veterinar din cadrul târgului de vite de la Constanța era medicul veterinar șef și la nevoie alți medici veterinari. Medicii veterinari ai târgului de numesc după promovarea unui concurs, prin decret regal, după recomandarea ministerului de comerț. Serviciu sanitar avea la dispoziție o încăpere în care erau efectuate cercetările microscopice. Acest serviciu supraveghea starea de sănătate a vitelor, curățenia în incinta târgului, evidența vitelor intrate și a celor ieșite, destinate exportului. Se eliberau certificate de sănătate pentru animalele sănătoase.
Dezinfectarea era obligatorie după eliberarea spațiilor destinate animalelor. Acest lucru era controlat de poliția sanitară veterinară.

Medicul veterinar participa la desvagonarea și îmbarcarea vitelor pe vase, numai după eliberarea certificatului privind starea de sănătate a acestora. Cercetările realizate de serviciul sanitar veterinar în laboratorul propriu erau consemnate într-un registru, în care se consemna rezultatul cercetărilor. La finalul fiecărui an se realiza un raport al întregii activități și a cercetării în domeniu. Medicii veterinari făceau inspecția căruțelor care transportau carnea pentru a fi comercializată, având în vedere respectarea regulilor stricte de igienă. Produsele erau ștampilate cu însemnele măcelăriei. Dacă regulile nu erau respectate, marfa putea fi confiscată, iar contravenientul era trimis în instanță.
În 1933 se înființa la Constanța, la propunerea Ministerului Agriculturii, un laborator de bacteriologie veterinară care urma să deservească întreg teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră.
Medicii veterinari au avut un important rol în ceea ce privește tratarea bolilor animalelor, cercetarea acestora, gestionarea tăierilor, perpetuarea și încrucișarea speciilor, precum și păstrarea sănătății populației prin controale riguroase.


Bibliografie selectivă:
S.J.A.N.C., Fond Primăria Constanța, Dosar 1/1887
S.J.A.N.C., Fond Primăria Constanța, Dosar 24/1892
S.J.A.N.T., Fond Prefectura Județului Tulcea, Dosar 831/1938
Petru Vulcan, Albumul național al Dobrogei. 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București
Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între 1918-1944, Editura Ex Ponto, Constanța, 2005


Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.


Citește și:

#citeșteDobrogea Serviciul sanitar al Constanței la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea