#citeșteDobrogea Statuia lui Ovidiu, blocată în vagon și lăsată de izbeliște într-o magazie - „Toată lumea ovidianizează“

• Inițiativa de a ridica o statuie i-a aparținut lui Remus Opreanu. 

Acum 134 de ani se inaugura în Piața Independenței (actuala piață Ovidiu) o statuie ce îl înfățișa pe poetul latin Publius Ovidius Naso.
 
Numele poetul este atât de des rostit, fiind purtat de un oraș, de  o insulă, de o universitate, de o piață, de un liceu. Chiar Barbu Ștefănescu Delavrancea menționa că în 1886 la Constanța   „toată lumea ovidianizează; sunt în aer discuţiunile pro şi contra lui Nasone. Vorbeşti de Ovidiu la baie, la hotel, pe bulevard, în bărbieriele turceşti, unde te duci să cumperi monede şi flori marine“.
 
El este poetul care aștepta ziua în care se va putea întoarce din exil. Își alina dorul cu vraja mării care probabil că nu de puține ori i-a fost muză. Este cert că s-a născut la Sulmona în anul 43 î. Hr. și și-a găsit sfărșitul în anul 17/18 d.Hr. fără să-i ceară iertare împăratului care l-a trimis în surghiun.
 
De-a lungul timpului numele său a fost preluat de reviste, de biblioteci reprezentând totodată o formă de omagiere. Tot o formă de omagiere s-a petrecut în 1879 odată cu inițiativa ridicării unei statui ce-l întruchipa pe Publius Ovidius Naso.
 

Blocată în vagon și lăsată uitării într-o magazie

 
Statuia are o poveste zbuciumată, trecând prin diferite peripeții până să ajungă pe actualul soclu.
 
În 1879 prefectul Remus Opreanu, de altfel un vizionar și un mare om de cultură, lansează ideea realizării unei statuii cu chipul lui Ovidiu. Nu stă mult pe gânduri și înființează un comitet Pro Ovidius care avea ca scop strângerea de fonduri pentru ridicarea statuii. Fondurile aveau să vină drept donații din partea locuitorilor. Banii au fost strânși și în 1883 este ales sculptorul. Ettero Ferrari a fost norocosul. Numele acesta nu era necunoscut românilor, ținând cont că măiestria statuii lui Heliade Rădulescu din București îi aparține tot lui Ferrari.
 
În 1884 statuia era gata fiind trimisă din Italia la Cernavodă, iar de acolo  pe calea ferată la Constanța. Ghinionul s-a abătut asupra sclupturii căci din cauza neachitării a 1000 de franci pentru transport aceasta a stat blocată în vagon. În cele din urmă a ajuns la Constanța, dar nu pe soclu.
 
Istoricul dr. Valentin Ciorbea puncta faptul că statuia a fost lăsată în magazia nr. 7 din port ca de abia peste trei ani să fie dezvelită. Barbu Ștefănescu Delavrancea vizitează Constanța în 1886 și găsește statuia în magazia antemenționată alături de saci plini cu lână.
 
Sus pe soclu!
 
Înaltă de 2,6 metri și realizată din bronz, prin multe eforturi statuia avea să fie inaugurată pe 17/30 august 1887 în prezența a mai mulți oficiali printre care Remus Opreanu și Dimitrie Sturdza, ministrul Culturii și Instrucțiunii Publice. Evenimentul, organizat cu mult a fast, a fost transmis prin toată țara, mai toți ziariștii scriind despre acesta.
 
„Această statuie este ridicată în vechea provincie romană, pe pământul ce noi, urmaşii, îl avem şi prin dreptul istoric de la părinţii noştri. Ea va spune, document în bronz nepieritor, că Dobrogea a fost romană; ea va arăta tuturor că suntem aici în casa părintească (...) Prin exilul marelui poet, Tomi este celebră; prin statuia lui Constanţa îşi leagă în mod indisolubil existenţa actuală de cea veche... E splendidul titlu de nobleţe al acestui oraş“, spunea Remus Opreanu în discursul său consemnat în paginile ziarului „Farul Constanţei“.
 
Amplasamentul, piața Independenței, a fost criticat de mulți specialiști de la acea vreme. Chiar și Mihail Kogălniceanu a fost împotriva așezării statuii marelui poet „într-o mică piațetă a orașului“. În 1947 piațeta prelua numele poetului.
 
Statuia a fost așezată pe soclu impunător de 2,68 de metri realizat de sculptori italieni pe centrul căreia stă o harpă și un epitaf cu versurile poetului din poemnul Tristele :

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
 Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent
O, tu, ce treci pe-aice, dacă-ai iubit vreodată
Te roagă pentru dânsul, să-i fie somnul lin!“

 
„O împrejmurare ridicolă e demnă de povestit“
 
În timpul ocupației străine din Dobrogea din Primul Război Mondial, bulgarii s-au întrecut în jafuri. Unul dintre ele viza și statuia lui Ovidiu. Dată jos de pe soclu de armată bulgară și urcată înapoi de armata germană, statuia a trecut cu bine și peste această peripeție.
Un scurt paragraf din 1930, din monografia „Tomi-Constanța“, de col. Ionescu M. Dobrogianu, ne prezintă întâmplarea:

„O împrejmurare ridicolă e demnă de povestit. Ea invederează înclinarea spre jaf a bulgarilor. Ce vor fi cugetat ei, când au văzut statuia poetului Ovidiu, e greu de ghicit. Într’o noapte coboară statuia de pe soclul ei. De sigur că vroiau s’o ducă la Sofia, ca trofeu de război, să împodobiască una din piețele capitalei regatului bulgar.
Dimineața, germanii găsesc statuia trântită la piciorul soclului și, fiindu-le rușine de isprava aliaților lor, au pus s’o ridice la locul ei. Cineva a avut fericita ideie s’o fotografieze, așa cum se vede în gravură. Și bine a făcut, ca să se arate viitorimei, că furtul moaștelor Sf. Dumitru, de la Mitropolia din București, nu este o legendă, ci un fapt, care intră în obișnuința poporului bulgar.“

„O, mărite Ovidius…“
 
Istoricul Valentin Ciorbea scrie despre poet în lucrarea sa „Repere pentru dosarul de presă şi sursele arhivistice privind statuia lui Ovidius de la Constanţa“, publicat în tomul „Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu“, apărut anul acesta la Editura „Ideea europeană“, la iniţiativa lui Dorin Popescu:
 
„Deși operă de artă unică, cu valoare universală de patrimoniu, ce-şi are locul lângă marile monumente ale latinităţii româneşti, Tropaeum Traiani de la Adamclisi şi Columna lui Traian de la Roma, statuia Ovidius este încadrată la mijloace fixe (!!!), în valoare de 14,780 lei, iar în lista de inventar este pusă la un preţ contabil de 2,56 lei. După ce logică, după ce criterii? Nu am primit un răspuns clarificator. Nu-mi rămâne decât să-l atenţionez pe nemuritorul poet...
 
O, mărite Ovidius, tu, care ai aşezat Tomisul pe harta eternităţii, ne-ai lăsat informaţii cu valoare istorică documentară despre tomitani şi geţi, ţi-ai sporit la Pontus Euxinus opera cu creaţii nemuritoare, ai legat Constanţa de spiritualitatea latină mondială, statuia ta, rezultatul conlucrării rodnice a unui român vizionar, Remus Opreanu, şi a sculptorului de mare talent şi forţă creatoare Ettore Ferrari, nu face în evaluarea birocraţilor decât două parale.“
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Citește și:
 
Încercarea de furt a statuii lui Ovidiu - „Vroiau s-o ducă la Sofia, ca trofeu de război“